A fost sau nu pecetluit Iuda?

0
660
iudaTrădătorul… Omul care a vândut pe Dumnezeu. Omul cu suflet meschin, îngust, orbit. Unii au căutat să-l arate dimpotrivă: pătruns de un ideal al neamului său, (de un) ideal politic. Iisus îi înșeală așteptările. Deci avea dreptate să scape pe Israil de un om care-l conducea contra intereselor generale.

Are dreptate. Dar atâta dreptate câtă poți da unui om care raționează just pe principii false. Israil a refuzat să-l considere pe Iuda un erou național.

Așa că rămane ceea ce a făcut. Conducerii lui Israil îi trebuia doar un vânzător. S-a prezentat Iuda. Iar ei s-au bucurat și s-au tocmit să-i dea bani.

Pe urmele explicației:

Fariseii cu gând ucigaș în inimă erau deja ”fiii diavolului” (Ioan 8, 44). Le-a spus-o Iisus în Templu. Le mai trebuia un ”mijlocitor”. Și a intrat satana în Iuda” (Luca 22, 3).

Iată explicația faptei lui. De acum Iuda nu mai e un anonim; de acum el e o mare putere: a devenit minte satanică.

”Marele Iuda”: iată oamenilor mici o cale de a ajunge mari. De acum Iuda va fi prototipul tuturor trădătorilor. El va avea ucenicii lui până la sfârșitul lumii, care aceeași treabă vor face vânzând reclamând stăpânilor, trădând, dând la moarte: părinți, copii, frați, surori, soți, bărbați, preoți, sfinți …

Iuda, multiplicat, vinde pe Iisus mereu, mereu. Fiii diavolului îi cumpără ucenici. Și cu prețuri derizorii, fiindcă se îmbie mulți.

Explicația lui Iuda:

Credea în Dumnezeu dar nu credea în Iisus. Izbăvirea politică a lui Israil o punea mai presus de mântuirea omului, pe aceasta n-o înțelegea. Se crampona într-o contradicție surdă cu Iisus. Nu l-au putut scoate din contradicție nici darurile excepționale ce le dăduse Iisus, nu-l lărgise sufletește nici însăși iubirea. Adevărul n-a încăput în Iuda, cum n-a încăput nici în iudei.

Structura lui era o dezarmonie, un haos.

De aceea satana întru ale sale a intrat.

Explicația metafizică:

E mai grea. După Scriptură, a fost cineva prevăzut cu trădarea. E scris și prețul, și ce s-a făcut cu prețul trădării.

Nu e scris ce se va alege cu vânzătorul – semn că Dumnezeu n-ar fi vrut sinuciderea lui.

Deci dacă în planul Providenței era prevăzută ”moartea de bună voie” a lui Iisus, fără mijlocirea lui Iuda (acesta) nu și-ar fi atras pierderea mântuirii, dacă nu se sinucidea.

Vânzarea și răstignirea lui Iisus l-au aruncat pe Iuda în deznădejde, iar satana în sinucidere – pierzanie pecetluită.

A fost sau nu pecetluit Iuda?

Putea să fie și altul. El și-a ales: libertatea lui a cedat ispitei, ca Adam în Rai. Putea să nu cedeze? I s-a retras harul? Nu i s-a dat ca și celorlalți?

Dumnezeu n-are nici o vină. O are toată numai satana? ”Mai bine i-ar fi folosit omului acela de nu s-ar fi născut!”

E misterul fiilor pierzării, în care se aude un rânjet de diavol.

Semințe duhovnicești, Un caiet al Părintelui Arsenie Boca

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here