600 istorioare religioase (II)

0
62

600 istorioare religioase (II) .

Cele trei priviri. Un om evlavios fu întrebat, odată, cum se face că el întotdeauna îşi păstrează sângele rece, cu toate necazurile ce le întâmpină în viaţă.

– Ei, bine! – răspunse el. Să ştii că totdeauna sunt cu cea mai mare băgare de seamă la ochii mei, că tot răul din lume, ca şi binele, pătrunde prin simţurile omului la inimă. Pentru aceea, în toate dimineţile, înainte de a pleca la afaceri, fac următoarele trei lucruri:

•           întâi, privesc spre cer şi-mi aduc aminte că Acolo, Sus, am cea mai principală afacere şi înspre Acela are să mi se îndrepte ţinta şi silinţele mele;

•           al doilea, plec ochii la pământ şi mă gândesc de ce puţin loc am nevoie pentru a-mi găsi şi eu acolo mormântul;

•           în fine, al treilea, privesc de jur-împrejur şi mă gândesc la marea mulţime de oameni care au de pătimit şi mai rău ca mine.

În chipul acesta, mă mângâi de toate suferinţele ce le îndur şi trăiesc mulţumit şi cu lumea şi cu Dumnezeu.

„Bună dimineaţa, soare!”

Un cercetător spune că a aflat pnn centrul Africii nişte triburi sălbatice, cu credinţe şi obiceiuri foarte ciudate.

„Între altele – spune cercetătorul – am văzut cum, dimineaţa, în răsăritul soarelui, şeful unui trib se ridica pe o înălţime şi, salutând răsăritul soarelui, zicea: «Bună dimineaţa, soare! Pe ziua de azi, iată calea ce trebuie să o faci: te vei ridica în sus, vei apuca la stânga, apoi la dreapta şi deseară te vei coborî colo…».

În nepriceperea lor, şeful şi tribul îşi închipuiau că soarele mergea după sfatul şi arătarea lor.“

Înapoiaţi oameni! însă eu mă gândesc: oare nu tot cam aşa sunt şi unii dintre învăţaţii şi filozofii de azi, care îşi închipuie că lumea merge după «legile» şi «teoriile» lor?

„Domnul meu, adu-ţi aminte că vei muri!”

Filip, tatăl lui Alexandru Macedon, învăţase pe servitorul său să-l agrăiască în fiecare dimineaţă cu vorbele: „Domnul meu, adu-ţi aminte că vei muri!“. Aşişderea şi seara, servitorul trebuia să-l întrebe: „Domnul meu, adusu-ţi-ai aminte că vei muri?“.

Iată un lucru care ne-ar putea fi de învăţătură şi nouă, creştinilor, căci cei mai mulţi oameni aşa trăiesc, ca şi când n-ar mai muri niciodată!

Noi ne aducem aminte de moarte numai când boala ne doboară la pat şi abia mai răsuflăm sub greutatea ei.

„Adu-ţi aminte de moarte şi în veac nu vei păcătui!“ – zice înţeleptul Sirah.

„Tată, eu nu te cred!“

Un copil răsfăţat spunea tatălui său  vorbele de mai sus.

– Ce copil rău crescut! – şoptea lumea de primprejur.

– Aşa grăieşti, mişelule? – îi strigă indignat şi tatăl său.

Însă indignarea tatălui n-avea temei. De ce? Pentru că el era un necredincios; pentru că era şi el exact în aceeaşi situaţie faţă de Tatăl Ceresc. Copilul spunea că nu crede în tatăl său, iar tatăl, pe de altă parte, nu credea în Tatăl său Cel Ceresc.

Oare cine era mai vinovat, copilul ori tatăl?

Necredinciosul este exact în situaţia unui copil ce spune că nu crede în tatăl său.

 „Dumnezeu să-ţi ajute să poţi închide uşile!”

Un elev isprăvise liceul şi se pregătea a-şi continua studiile într-un oraş mare.

– Dumnezeu să-ţi ajute, dragul meu nepot, să poţi închide uşile! – îi zise, la despărţire, bunică-sa.

–           Ce uşi, bunică dragă, doar n-o să mă fac portar, acum, după ce am isprăvit cu liceul?

–           Pe unde vei merge, bagă de seamă să-ţi închizi mai întâi uşile urechilor tale! Să le închizi faţă de toate şoaptele şi ispitele Satanei!

Să-ţi închizi apoi uşile ochilor tăi! Să nu citeşti cărţi rele, pline de otravă şi să nu te duci nicăieri unde inima ta se poate otrăvi cu priveliştea ochilor!

Să-ţi închizi apoi uşa gurii tale, ascultând de sfatul Psalmistului: „Pune, Doamne, pază gurii mele şi uşă de îngrădire buzelor mele!“, gândindu-te neîncetat şi la cuvintele Mântuitorului că, pentru orice cuvânt nefolositor, omul va da seama în Ziua Judecăţii.

Şi, mai presus de toate, dragul meu, să-ţi închizi uşa inimii tale faţă de toate ispitele cele rele! Să o laşi deschisă numai pentru Domnul!

Aşa făcând, noroc mare vei avea în viaţă.

600 istorioare religioase, Preot Iosif Trifa

Alte articole aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here