600 istorioare religioase (I)

0
66

600 istorioare religioase (I)

Prima sută de istorioare

Urechi mântuite…

În ţările
răsăritului umblă o istorioară veche, plină de înţeles şi pentru noi,
creştinii.

Cică un sfânt
profet, ajungând în rai, a văzut pe acolo, între altele, şi o grămadă de urechi
strânse la un loc.

–           Ce înseamnă această grămadă de urechi?
– a întrebat profetul pe păzitorul Raiului.

–           Acestea sunt urechile oamenilor care
au ascultat cu bucurie Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu l-au împlinit. Urechile
care au ascultat, iată, s-au mântuit şi au ajuns în rai, dar stăpânii urechilor
se chinuiesc acolo jos, în focul iadului! – a răspuns păzitorul Raiului.

Numai auzul
Cuvântului lui Dumnezeu încă nu mântuieşte. Cele auzite trebuie să străpungă
inima noastră (Fapt. Ap. 2, 37) şi să le primim şi păstrăm în inima noastră
(Luca 1, 66), căci altcum le fură Satana (Matei 6, 20) şi nu aduc roade. Cel ce
laudă cuvintele Domnului şi le împlineşte, acesta este omul cel cuminte care
şi-a zidit casa Pe piatră (Matei 7, 24). Mama mea şi fraţii mei – zicea Iisus –
sunt cei ce aud Cuvântul lui Dumnezeu şi îl păzesc pe el (Luca 8, 21). Nu
auzitorii legii, ci împlinitorii ei se vor mântui (Romani 2, 13).

Cititorule!
Eşti tu un creştin numai cu urechile sau şi cu faptele tale? Fă-ţi tu singur
socoata!

 Albinele şi fumul

Când stuparul vrea să ia mierea albinelor sau vrea să le slăbească rezistenţa, le ameţeşte cu fum.

Aşa face şi
diavolul. Cu fumul ispitelor şi păcatelor îi ameţeşte pe oameni; le slăbeşte
rezistenţa sufletească şi pe urmă le fură «mierea», le fură împărăţia lui
Dumnezeu şi mântuirea sufletului.

Mama tâmpitului

Am cunoscut o
mamă ce avea un copil tâmpit. Ajunsese copilul la patruzeci de ani şi nu
cunoştea pe mamă-sa. Sărmana mamă îl grijea aşa cum îşi grijeşte o mamă odorul.
Într-o zi, am aflat-o plângând cu amar.

„Părinte dragă, – îmi zicea femeia – mi se rupe inima de durere, când mă gândesc că patruzeci de ani am îngrijit cu dragoste pruncul acesta şi el nici măcar o dată nu mi-a zis «mamă!»”.

Aşa sunt şi
cei păcătoşi faţă de dragostea Tatălui Ceresc. Tatăl Ceresc îi îngrijeşte cu
dragostea şi iubirea unui părinte, dar păcătoşii, tâmpiţi fiind de patimi şi
păcate, nu cunosc iubirea Lui. O viaţă întreagă sunt împresuraţi de dragostea
Lui şi ei nu strigă nici o dată „Ava!“ – „Părinte!“.

Ce veste se mai aude în lume?

Un ostaş din Oastea
Domnului se întorcea de la oraş. Câţiva oameni îl întâmpinară cu întrebarea:

–           Ce noutăţi se mai aud? Ce veste se
mai aude în lume?…

–           Am auzit o noutate mare! – răspunse
ostaşul. Am auzit că Iisus Hristos a venit în lume să ne mântuiască pe noi cei
păcătoşi. O veste mare se aude în lume… Se aude vestea scumpă şi dulce că
„aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât şi pe Fiul Său, Cel Unul Născut, L-a dat, ca
tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa de veci“ (loan 3, 16).

Cuminte
răspuns!

Clopotele din New-York

Cei ce au
fost în America spun că în New-York este un zgomot atât de asurzitor, încât nu
se aud clopotele bisericilor. Vuiesc clopotele, dar jos, în stradă, nu le aude
nimeni.

Aşa e şi zgomotul şi vuietul acestei lumi deşarte. El a- surzeşte pe om, să n-audă chemările Domnului. Cei care se lasă târâţi în vuietul lumii nu mai aud chemările cerului; uită de cele sufleteşti.

600 istorioare religioase, Preot Iosif Trifa

Alte articole aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here