6 decembrie – Sf. Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei

0
99
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

6 decembrie – Sf. Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei. Nicolae al Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni a fost arhiepiscop de Mira, în sudul Asiei Mici (Turcia de azi), în secolul al IV-lea.

 Deşi este cunoscut şi cinstit nu numai în Biserica Ortodoxă, ci chiar în întreaga lume creştină, sunt cunoscute puţine date istorice despre viaţa sa. Se ştie că a fost arhiepiscop de Mira şi că a participat la Sinodul de la Niceea din anul 325. În afară de cinstirea care i se aduce ca sfânt ocrotitor al multor ţări (în special în Grecia şi Rusia) şi oraşe, el este şi sfântul ocrotitor al celor ce practică diferite meserii, ca de exemplu marinarii. Biserica face prăznuirea Sfântului Nicolae pe 6 decembrie, precum şi la 9 mai (mutarea Moaştelor sale) şi pe 29 iulie (data naşterii sale).Conform tradiţiei, Sfântul Nicolae s-a născut în privincia Licia (Lichia) din sudul Asiei Mici (Turcia de azi), în oraşul Patara. A fost unicul fiu al unei familii foarte înstărite şi evlavioase. Data naşterii sale nu este cunoscută.Copil fiind, a dovedit hărnicie la învăţătură şi o viaţă virtuoasă, ceea ce a făcut ca el să crească duhovniceşte şi în înţelepciune creştină. Nu avea încă vârsta judecăţii, când el s-a deprins cu rugăciunea şi înfrânarea, virtuţi ce mai târziu i-au potolit patimile trupului şi i-au uşurat desăvârşirea sufletului.
         A rămas de timpuriu orfan de ambii părinţi. Cel care avea să fie o fală a creştinităţii, n-a făcut precum tânărul risipitor din Sfânta Evanghelie, ci, dimpotrivă, într-una din zile, a strâns în faţa casei sale pe toţi săracii şi oropsitii din acel ţinut şi le-a dăruit toate bogăţiile moştenite, pe care el le socotea a fi deşertăciuni, şi l-a urmat pe Domnul Iisus Hristos. În auzul evlaviosului Nicolae răsunau cuvintele Mântuitorului: „Vinde toate câte ai şi împarte la săraci şi vei avea comoară în ceruri.” Şi ca să se apropie şi mai mult de Acesta, el s-a îndreptat spre Ţara Sfântă, dornic să calce pe drumurile sfinţite de paşii Mântuitorului şi ai ucenicilor Lui, astfel să se întărească şi mai mult în credinţă.Tânăr fiind, face mai multe pelerinaje în Palestina şi Egipt. Nu se ştie dacă a fost ales episcop în cetatea Mira, la cererea credincioşilor, care rămăseseră fără pastor, dar conform tradiţiei aceasta s-a întâmplat înainte de a fi închis, în timpul persecuţiilor lui Diocleţian; a fost eliberat după urcarea pe tron a Sfântului Constantin. Sfântul mai este cunoscut şi ca apărător al Ortodoxiei împotriva arienilor. Conform tradiţiei, a fost prezent la Sinodul de la Niceea, deşi numele său nu apare în documentele din acea perioadă. A trecut la Domnul pe 6 decembrie, cândva între anii 342 şi 352.
         Multe din detaliile cunoscute ale vieţii lui apar abia în surse medievale. Sfântul Metodie, patriarh al Constantinopolului la mijlocul secolului al IX-lea a scris o Viaţă a Sfântului Nicolae în care notează că sfântul era cunoscut majorităţii creştinilor, astfel încât e posibil ca această scriere să se fi bazat pe tradiţia orală şi pe relatările care circulau la acea vreme. Metodie aminteşte că Sf. Nicolae a fost crescut după cuviinţă de părinţi binecredincioşi şi povesteşte cum Sfântul le-a înzestrat pe cele trei fiice ale unui cetăţean din Patra care sărăcise, din moştenirea pe care o avea de la părinţi.Prăznuirea sa se făcea deja în vremea împăratului Iustinian, la două secole după moartea sa. După ce a apărut Viaţa lui, cea scrisă de Metodie, el a fost recunoscut şi cinstit în întreaga Europă şi mai ales în Italia. Când Mira a fost cucerită de sarazini în anul 1034, multe oraşe italiene au început să plănuiască „salvarea” moaştelor sale. În anul 1087, forţe armate din Bari (Italia) au atacat Mira şi au luat cu ei moaştele sfântului de la păstrătorii lor greci legitimi. Moaştele Sfântului au fost duse la Bari şi aşezate într-o biserică închinată Sfântului. Faima sa a crescut. Povestirea conform căreia sfântul salvase nişte marinari din Marea Egee de la înec l-a consacrat ca sfânt ocrotitor al marinarilor.
       Popularitatea sa a crescut în aşa măsură în Rusia încât aproape toate bisericile au colţ de rugăciune închinat sfântului Nicolae, şi multe îl au pe Sfântul Nicolae ca al doilea ocrotitor (hram).În timp, faima sa în nordul Europei ca sfânt episcop a lăsat locul imaginii celui care făcea cadouri copiilor (după cum a făcut cadou bani celor trei tinere fete ca să le izbăvească de vânzare), în general pe data de 6 decembrie. Când imigranţii din ţările germanice şi nordice au început să se aşeze pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, imaginea Sfântului Nicolae, Sinterklaas cum îl numeau olandezii, s-a schimbat încet, transformându-l în modernul „Santa Claus”, Moş Crăciun de la noi, care însă uneori nu mai are decât prea puţin de-a face cu spiritualitatea creştină.Sfântul Nicolae este patronul spiritual in Olanda, Rusia, Grecia, Sicilia, Lorraine (Franţa) şi in multe oraşe din Germania, Austria, Elvetia, Italia si Belgia. Sfantul Nicolae este cunoscut ca prietenul şi protectorul comercianţilor, săracilor, marinarilor, avocaţilor, celibatarilor, călătorilor, fetelor nemăritate, mireselor şi, in special, al copiilor mici şi al şcolarilor.
Pe 6 decembrie este celebrate şi sărbătoarea populară Moş Nicolae (Sânnicoară); acesta este o divinitate din categoria Sfinţilor Moşi, care a preluat numele şi data de celebrare ale Sf. Nicolae; conform tradiţiei, Moşul aduce cadouri copiilor cuminţi în noaptea de 5 spre 6 decembrie, dar îi pedepseşte pe cei care sunt neascultători, neaducându-le daruri.Moş Nicolae este considerat o personificare la vârsta senectuţii a timpului îmbătrânit care a preluat din Calendarul creştin numele şi data de celebrare ale Sfântului Nicolae (6 decembrie), personaj real (episcop din Myra, mort probabil în anul 342), apărător al dreptei credinţe în Iisus.
      Potrivit cercetătorului Ion Ghinoiu,în tradiţiile româneşti Moş Nicolae are atribuţii străine de statutul său ierarhic: apare pe un cal alb, aluzie la prima zăpadă care cade la începutul iernii, păzeşte Soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa lumea fără lumină şi căldură.Moş Nicolae este iscoada lui Dumnezeu pe lângă Drac, ajută văduvele, orfanii şi fetele sărace la măritat, este stăpânul apelor şi salvează de la înec corăbierii, apără soldaţii pe timp de război, motiv pentru care este invocat în timpul luptelor.În nopţile marilor sărbători, când se deschide cerul pentru o clipă, oamenii pot să-l vadă stând la Masa Împărătească în dreapta lui Dumnezeu. Acesta împarte astăzi, asemănător lui Moş Crăciun, daruri celor mici.Mai veche este însă tradiţia pedepsirii copiilor neascultători cu nuieluşa lăsată în încălţările lor în noaptea de 5/6 decembrie.
      Ca sfânt, Moş Nicolae a fost mai darnic cu pedepsele decât cu recompensele, conform tradiţiei creştine, el pedepsind pe cei care se abăteau de la dreapta credinţă lovindu-i cu nuiaua peste mâini.Ziua de 6 decembrie încheie ciclul de sărbători şi practici magice, dedicate în special lupilor şi spiritelor morţilor-strigoi, început la mijlocul lunii noiembrie (Filipii de Toamnă, Filipul cel Şchiop, Ovidenia, Lăsatul Secului de Crăciun, Noaptea Strigoilor şi Sântandrei) şi încheiat la începutul lunii decembrie (Zilele Bubatului, Varvara, Moş Andrei), specific unui străvechi început de an autohton, probabil Anul Nou dacic, spune Ion Ghinoiu.
        Sânnicoară reproduce un vechi nume propriu, gr. Nikolaos, folosit în Grecia antică cu multe secole înaintea erei noastre. „Nikolaos se încadrează într-o bogată familie de compuse al căror prim element este nik- (verbul nikao – „a învinge”, substantivul nike- „victorie”), semnificaţia acestuia explicând în bună măsură favoarea de care se bucură numele şi, implicit, frecvenţa lui în onomastica greacă” (Ionescu c., 1975, p. 219).Tradiţiile populare româneşti par a nu fi străine de semnificaţiile străvechi ale numelui grecesc, sărbătoarea de pe 6 decembrie prefigurând victoria binelui asupra răului, a luminii asupra întunericului: „la Sf. Nicolae se întoarce noaptea la ziuă cu cât se suceşte puiu-n găoace” (Rădulescu-Codin, Mihalache, 1909, p. 91), spune o zicală musceleană.Aceleaşi simboluri optimiste apar şi din legenda ardeleană despre Sânnicoară şi Sântoader, păzitori ai Soarelui, ca şi din tradiţia bucovineană care susţine că Sânnicoară poate fi văzut în noaptea de Anul Nou „în lumina mare, atunci când cerurile se deschid de trei ori” (Pamfile, 1914, p. 157).
       Legendele şi tradiţiile dedicate lui Sânnicoară, în esenţa pre-creştine, vorbesc de puterea sa neobişnuită invocată de soldaţii care porneau la luptă, de ajutorul dat, ca stăpân al apelor, corăbierilor; de sprijinul acordat fetelor sărace la măritat, de grija purtată sufletelor etc.Dacă la informaţiile etnografice şi folclorice de mai sus se adaugă contextul favorabil în care este prezentat Sânnicoară în colinde, ca şi poziţia sa privilegiată în Panteonul românesc, se poate afirma că acesta a fost un personaj mitologic al cărui cult se aseamănă cu cel al Sântoaderului, Sângiorzului, Sântiliei şi Samedrului.Ion Ghinoiu afirmă că sunt indicii că unele atribuţii ale lui Sânnicoară au fost preluate, treptat, de sărbătorile vecine: Sântandrei şi de sărbătorile de iarnă.
Surse:

https://doxologia.ro/sfantul-ierarh-nicolae-arhiepiscopul-de-mira-lichiei

https://www.trinitas.tv/sfantul-ierarh-nicolae-arhiepiscopul-mirelor-lichiei-facatorul-de-minuni-6-decembrie/

https://ziarullumina.ro/documentar/sfantul-nicolae-intruchiparea-darniciei-lui-dumnezeu-63062.html

https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/ce-mai-iubit-sfant-nicolae-este-sarbatorit-pe-6-decembrie-ce-minuni-a-infaptuit–176733.html

http://www.dozadebine.ro/6-decembrie-sfantul-ierarh-nicolae/

https://www.agerpres.ro/cultura/2012/12/05/mos-nicolae-sau-sannicoara-traditii-si-obiceiuri-20-29-24

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here