Despre ce se opune bucuriei – întristare şi bucurie – partea a VI-a

0
118

prayer-reikiIubiţi credincioşi, noi aşteptăm binele de multe ori de la alţii. Ar trebui să-l aşteptăm în primul rând de la noi. Să fim ca femeile mironosiţe, să fim ca femeia aceea care I-a adus cinstire Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să-L auzim pe Domnul Hristos spunându-ne: „Nu faceţi supărare!”. Să nu ne facem supărare unii altora. Să fim lucrători de bucurie, cum scrie Sfântul Apostol Pavel în Epistola a doua către Corinteni: „Noi suntem lucrători ai bucuriei voastre”. Cei de lângă noi să vadă că se pot sprijini pe iubirea noastră, pe cinstirea noastră. Să se vadă că suntem oameni care înmulţim bucuria, care răspândim bucuria, care facem ca cei din jurul nostru să se simtă îndemnaţi spre mai bine, spre mai multă bucurie. Să nu aşteptăm niciodată să vină cineva să facă binele pe care ar trebui să-l facem noi. Ci binele pe care trebuie să-1 facem noi, noi trebuie să-l facem. Şi dacă facem noi binele din partea noastră, poate că îi îndemnăm şi pe alţii la bine, nu prin cuvânt, ci prin faptele noastre. „Primeşte-l pe el cum m-ai primi pe mine.” Extraordinar! „Ţi-l trimit pe el, chiar inima mea.” Inima mea este aici, în omul acesta pe care ţi-l trimit şi pe care te rog să-1 primeşti aşa cum m-ai primi pe mine. Dacă am avea noi gânduri de felul acesta în viaţa noastră de toate zilele şi ne-am comporta în felul acesta, ar fi multă bucurie în lumea aceasta. In orice caz, nu ar mai fi întristare, nu ar mai fi răutăţile care provoacă nemulţumire, ci întotdeauna ne-am gândi că a zis Domnul Hristos: „Nu faceţi supărare!”. Haideţi să nu facem nicio supărare! De ce? Pentru că aşa vrea Domnul Hristos. Nu pentru că vrem noi, pentru că poate că noi nu am vrea, poate am vrea să facem şi supărare. Dar nu este corect. De ce? Pentru că Domnul Hristos ne spune: „Nu faceţi supărare!”.
Iubiţi credincioşi, gândiţi-vă că fiecare dintre noi putem fi lucrători de bucurie, dar nu putem să fim lucrători de bucurie dacă nu avem bucuria în noi înşine şi dacă nu se revarsă, cumva, din viaţa noastră, bucuria noastră spre binele altora.
Le-am pomenit pe femeile mironosiţe ca purtătoare de mir, ca purtătoare de miresme. Despre femeile mironosiţe se spune în slujbele de la Paşti că erau gânditoare de Dumnezeu: „Femeile cele gânditoare de Dumnezeu” sau „femeile cele înţelepţite de Dumnezeu”, că sunt două variante. „Femeile cele înţelepţite de Dumnezeu, cu miruri în urma Ta au alergat”. Extraordinar! Ce bine ar fi să fim cu toţii gânditori de Dumnezeu, adică să avem în mintea noastră gândurile lui Dumnezeu, nu gânduri străine de Dumnezeu, ci gândurile lui Dumnezeu. „Femeile cele gânditoare de Dumnezeu” Ce bine ar fi să fim înţelepţiţi de Dumnezeu! „Femeile cele înţelepţite de Dumnezeu, cu miruri în urma Ta au alergat.” Mirul nu este numai, să zicem aşa, o substanţă uleioasă, o substanţă de ungere, ci mirul este o substanţă mirositoare. Se spune că, atunci când femeia a turnat peste Domnul Hristos, toată casa s-a umplut de mirosul mirului. Este ceva care ar trebui să ne preocupe şi pe noi, din punct de vedere spiritual, adică să fim binevoitori cu oamenii şi să răspândim, să fim miros de bună mireasmă. Tot Sfântul Apostol Pavel scrie, în Epistola a doua către Corinteni, în capitolul 2, că „noi suntem bună mireasmă a lui Hristos”, adică apostolii sunt bună mireasmă, răspândesc o mireasmă plăcută. Acesta este rostul mirului, să aducă o mireasmă plăcută.

Bucuriile credinţei, Arhimandritul Teofil Părăian

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here