5 Ianuarie. Înainte prăznuirea Botezului Domnului

0
88
 Botezul DomnuluiSă aveți știre, fraților, că astăzi este postul cel dinaintea Botezului Domnului, să vă adunați, drept aceea, în Biserică, pentru slavoslovia ceasurilor împărătești, ca o intrare în lumina praznicului.

Cunoscut vă este, că la vârsta de 30 de ani de viață tăinuită, sfințită prin munca mâinilor sale și prin ascultare, Domnul Iisus vine și descoperă lumii la Iordan, primind Botezul Sfântului Ioan Proorocul. Și două sunt darurile pe care ni le face Domnul, oamenilor și lumii, la Botezul Său: pe de o parte, un dar de curățire, de spălare, de ispășire, de pocăință pentru toate păcatele lumii; iar pe de altă parte, Botezul este un dar de împărtășanie din lumina și din sfințenia Duhului Sfânt. Pe scurt, botezul este un dar de smerenie și de ispășire; pe de o parte și un dar de preamărire și de ridicare a firii noastre la lumină și la sfințenie.

Într-adevăr, pe de o pare, Hristos Domnul se smerește în Iordan.

El ia asupra Lui păcatele lumii întregi și ale fiecăruia din noi în parte, și le ispășește prin însuși faptul că se smerește și primește botezul păcătoșilor, El Care este fără de păcate. Dar, pe de altă parte, Hristos Domnul e preamărit la Iordan. Atunci când se deschid cerurile, descoperim că Domnul Iisus Hristos este Dumnezeu-Fiul; este Cel venit în trup omenesc, plin de har și de adevăr, că El necontenit împarte har; El este adevăr celor ce cred într-Însul. El înnoiește, preamărește și ridică necontenit firea noastră la lumina și la sfințenia ei cea dintâi.

Cu adevărat, praznic al mântuirii noastre este praznicul de astăzi.

E o chemare a Duhului Sfânt, să ne curățim de păcate; este o chemare să ne ridicăm și să slujim pe Dumnezeu și pe oameni, în credință și pe urmele Domnului nostru Hristos. Înlăuntrul nostru s-a născut, ca o lumină, dorința și căutarea de a crede și de a urma pe Domnul.

Drept aceea, și noi, având un Stăpân milostiv ca Acesta, să nu ne lenevim, ci în toate zilele să ne rugăm Lui, pentru toate păcatele cele ce le-am făcut, unele cu beții și cu minciuni, altele cu lăcomii și cu hoții, că pentru toate acestea avem a răspunde înaintea lui Dumnezeu, la înfricoșata Judecată a lui Hristos; și robul și cel slobod, și bogatul și săracul, că acolo nu este judecată după mită, nici după față.

Nimeni nu poate să ajute altuia, nici tatăl pe fiu, nici maica pe fiică, nici frate pe frate, nici slugă pe stăpân.

Ci, pe fiecare, faptele sale ori îl vor îndrepta, ori îl vor osândi. Drept aceea, fraților, să nu tăinuim păcatele noastre, ci, mărturisindu-ne duhovniceștilor părinți, să ne pocăim de ele prin curată mărturisire. Că de le vom tăinui pe ele aici, apoi bucurie mare facem vrăjmașului; iar de le vom mărturisi, apoi plâns facem vrăjmașului, iar lui Dumnezeu, bucurie.

Că mai multă bucurie se face în ceruri, zice Domnul, pentru un păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de drepți, care n-au nevoie de pocăință. De ce nu voim să ne pocăim când vreodată cădem în vreun păcat, ci și până la moarte petrecem într-însul, ba și alte păcate mai adăugăm? Dar noi, dimpotrivă, să lepădăm păcatele și să ne curățim de ele. Mărturisindu-le, sastrigam lui Dumnezeu: ”Stăpâne, greșit-am la cer și înaintea Ta și nu suntem vrednici a ne numi fii Tăi, ci să ne faci pe noi, ca pe unul din argații Tăi și ne iartă nouă păcatele noastre, precum și noi iertăm pe cei ce ne-au greșit nouă”.

Și să nu se îndoiască nimeni, din noi, de adevărul că ne vom scula din morți și vom răspunde pentru faptele noastre.

De vreme, ce ne vom scula toți, fraților, și vom răspunde pentru fapte, pentru gânduri și cuvinte. Că pentru asta a venit Fiul lui Dumnezeu. Ca să strice lucrurile neprietenului și ne-a arătat nouă calea mântuirii, prin pocăință. El a stricat moartea cu a Sa moarte și pururea ne cheamă pe noi, prin Sfintele Scripturi, întru Împărăția Sa.

Să nu ne lepădăm, dar de El pentru puțină poftă. Pentru că va veni iarăși din cer, întru slava Sa, ca să judece vii și morții și să răsplătească fiecăruia după faptele sale. Să credem că nu târziu va veni. Că despre ziua aceea Domnul Dumnezeu a hotărât, zicând: ”Nimeni nu-L știe pe El când va veni, nici îngerii din cer, ci numai Tatăl singur”. Drept aceea a zis: ”Totdeauna lucrând binele, gata să fiți spre răspunsul și întâmpinarea Lui. Ca să puteți scăpa în ziua cea rea și să stați înaintea Fiului lui Dumnezeu, nerușinați; sa stati slăvind pe Preasfânta Treime, pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, acum și pururea.

Tot astăzi se face pomenirea:

– Sfintei Sinclitichia;

– Sfântului Cuvios Grigorie din Acrită;

– Sfântului Cuvios Fostirie;

– Sfântului Mucenic Sais;

– Sfântului Mucenic Teoid;

– Sfintei Cuvioase Domnina;

– Sfintei Cuvioase Tatiana;

– Sfântului Cuvios Mucenic Romano din Carpensia

Prolagele, Vol. 1

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here