Moarte şi înviere în duh (III)

0
145
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

144365_invierea_domnuluiDacă există o moarte şi o înviere care se petrec în duh încă din viaţa aceasta, putem vorbi şi de o judecată divină „de aici”, prin care acestea se hotărăsc şi se lucrează în viaţa omului?

 Am să răspund cu o mărturie a Sfântului Simeon Noul Teolog: „Creştinul trebuie să stea în această conştiinţă a judecăţii”. Sfinţii Părinţi, îndeosebi Sfân­tul Simeon Noul Teolog, vorbesc de două judecăţi, poate chiar de trei. Este vorba mai întâi de judecata de aici, despre care ne previne Mântuitorul când spune: „Cel ce ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci a trecut din moarte la viaţă”. Nu se poate fără judecata lui Dumnezeu. Ne gândim la Awa Agaton, despre care ştim că apropiindu-i-se sfârşitul, i s-a umbrit faţa şi ucenicii l-au întrebat: „Unde eşti, Părinte?” „La judecată sunt.” „Te temi?” „M-am luptat să fac binele, dar nu ştiu dacă judecata mea este dreaptă. Una e judecata mea, alta e judecata lui Dumnezeu.” Apoi le-a făcut semn să^l lase liniştit. Era în faţa judecăţii lui Dumnezeu şi s-a săvârşit îndată. Deci fără judecată nu se poate. Pe lângă judecata de aici, mai este şi judecata de dincolo: particulară – imediat după moarte, şi obştească – la învierea trupurilor. Sfântul Simeon Noul Teolog spune aşa: „Sunt două judecăţi. Una are loc aici, jos: este judecata în vederea mântuirii, şi cealaltă, după sfârşitul lumii, este judecata osândirii. în viaţa de acum, când prin pocăinţă şi chiar cu voia noastră intrăm în lumina dumnezeiască şi ne vedem acuzaţi şi judecaţi, totuşi prin mila şi îndurarea dumnezeiască, această acuzare şi această judecată se fac în taină, în adâncimile sufletului nostru, pentru curăţirea noastră şi pentru iertarea păcatelor noastre. La Taina Sfintei Mărturisiri numai noi şi Dumnezeu suntem fiecare aici, vedem adâncurile ascunse ale inimilor noastre. Or cei care în viaţa aceasta au parte de o asemenea judecată, nu vor mai avea să se teamă de o nouă cercetare. Dar cei care nu vor să intre de acum în lumină pentru a fi acuzaţi şi judecaţi, celor care urăsc lumina, A Doua Venire a lui Hristos le va descoperi lumina, care rămâne ascunsă deocam­dată, şi care va vădi tot ceea ce a rămas tăinuit”. „Lumina divină apare aici jos, în lume, în timp. Ea se descoperă în istorie, dar ea nu-i din această lume. Ea este eternă, veşnică; ea înseamnă o ieşire din existenţa istorică. Misterul, taina celei de-a opta zile, taina adevăratei cunoştinţe, desăvârşirea gnozei, a cunoaşterii, a cărei plinătate nu poate fi conţinută de această lume, înainte de sfârşit, începutul Parusiei în sufletele sfinte, este aici, ca o premisă a descoperirii finale, când Dumnezeu va apărea tuturor în lumina Sa. De aceea, după Sfântul Simeon Noul Teolog, pentru cei care merg mereu, totdeauna, în lumină, ziua Domnului nu va veni niciodată, căci ei sunt mereu cu Dumnezeu şi în Dumnezeu. Ziua Domnului nu va apărea celor care deja sunt iluminaţi de lumina divină, ci ea se va revela deodată celor care rămân în tenebre, în întunericul patimilor, celor care trăiesc după chipul veacului acestuia, adică secular, lipiţi de bunurile trecătoare, pieritoare. Lor, acea zije va apărea deodată neaşteptată, va fi pentru ei teribilă, ca şi focul care nu se poate suporta. Lumina divină devine principiul conştiinţei noastre”. Iar Sfântul Macarie spune şi el: „După cum viaţa trupului nu este de la trup, ci din afară, adică de la roadă pământului, fără de care este imposibil trupului a vieţui, tot aşa este si cu sufletul. Dacă nu se naşte încă de acum pentru patria aceea a celor vii, dacă nu se hrăneşte cu bunurile de acolo, dacă nu sporeşte duhovniceşte în Domnul, dacă nu se îmbracă cu veşmântul divin de o frumuseţe cerească si de nedescris, fără acea hrană îi este imposibil ca de la sine să trăiască în desfătare şi odihnă, pentru că firea cea dumnezeiască are Pâinea vieţii, adică pe Acela Care a zis: Eu sunt Pâinea vieţii şi apa cea vie şi vinul care veseleşte inima omului şi untdelemnul bucuriei si hrana cea de toate felurile a Duhului celui ceresc si îmbrăcămintea cea cerească a luminii – care sunt de la Dumnezeu. De la acestea vine viata cea vie a sufletului”.

Dialoguri duhovniceşti, Pr. Prof. Dr. Constantin Galeriu

Jurnal Spiritual

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

f

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here