S-a întâmplat în 15 noiembrie…

0
40

S-a întâmplat în 15 noiembrie…

–  1280: A murit Albertus Magnus, teolog german. Albertus Magnus sau Albert cel Mare s-a născut în 1195, în Lauingen, Şvabia. Moare la Köln în 1280. Este unul din cei mai reprezentativi filosofi creştini ai Evului Mediu, călugăr dominican realist, profesor al lui Toma din Aquinoşi al lui Pedro Hispano, viitor papă Ioan al XXI-lea.
– 1498: S-a născut Eleonore de Austria, regină a Portugaliei şi Franţei (d. 25.02.1558).
– 1630: A murit Johannes Kepler, astronom şi matematician german, unul dintre fondatorii astronomiei moderne; pe baza observaţiilor sale şi ale profesorului său, astronomul danez Tycho Brahe, a descoperit legile de mişcare ale planetelor („legile lui Kepler”) (n. 1571).
– 1670: A murit Comenius (Jan Amos Komensky), umanist şi pedagog ceh; fondatorul pedagogiei moderne şi al didacticii ca disciplină de sine stătătoare.Comenius (n. Jan Amos Komenský la 28 martie 1592, la Uherský Brod, Moravia, Imperiul Habsburgic azi în Cehia – d. Amsterdam, Ţările de Jos) a fost un filosof, gramatician şi pedagog ceh. Comenius s-a ocupat întrega viaţă de perfecţionarea metodelor pedagogice.Opera sa îl face să fie considerat, în momentul de faţă, părintele educaţiei moderne. A realizat o delimitare a pedagogiei ca un sistem de sine stătător care studiază educaţia. Abordează toate problemele importante ale pedagogiei legate de metodă, conţinuturi, de ideal, inclusiv a ajuns la concluzia că pedagogia elaborează nişte norme care exprimă prin principii didactice. A elaborat 27 de principii didactice, cel mai importanat este principiul instituţiei. A afirmat că „Viaţa e o şcoală”.Data sa de naştere, 28 martie, este comemorată în Cehia şi în Slovacia prin Ziua Profesorilor.
 – 1708: S-a născut William Pitt, prim ministru al Marii Britanii (d. 1778).
– 1738: S-a născut Sir Frederick William Herschel, astronom britanic de origine germană; la 13.III.1781 a descoperit planeta Uranus. Sir Frederick William Herschel (în germană Friedrich Wilhelm Herschel n.Hanovra, Principatul Braunschweig-Lüneburg, Sfântul Imperiu Roman – d. 25 august 1822 Slough lângă Windsor, Marea Britanie) a fost un astronom, inventator şi muzician britanic de origine germană.La vârsta de 14 de ani intră în rândurile gardei hannoveriene ca oboist, Principatul Hanovra fiind în acel timp în uniune personală cu monarhia britanică (regele era în acelaş timp principe elector). În 1757 pleacă în Anglia, unde va activa ca muzician în Leeds, din 1765 fiind organist în Halifax şi din 1766 în Bath. Din 1771 este membru în Societatea Regală (Royal Society). Ocupându-se de studii de teorie muzicală, Herschel ajunge de la matematică la studii astronomice şi optice. Îşi construieşte un tip nou de telescop, cu ajutorul căruia reuşeşte să descopere la 13 martie 1781 planeta Uranus. În consecinţă devine celebru şi este numit de către regele George al III-lea astronom la curtea regală. Din 1772 sora lui, Caroline Herschel vine în Anglia, pentru a-l ajuta în munca sa în astronomie. A descoperit mişcarea sistemului solar faţă de celelalte stele din Calea Lactee şi în 1783 a determinat direcţia acestei mişcări (Catalog de stele). La 11 ianuarie 1787 descoperă doi sateliţi ai planetei Uranus (Titania şi Oberon), iar în 1789 doi sateliţi ai planetei Saturn (Mimas şi Enceladus). În 1800 descoperă radiaţiile infraroşii.
– 1787: A murit Christoph Willibald Gluck, compozitor de operă german.)Christoph Willibald Ritter von Gluck (n. 2 iulie 1714 la Erasbach lângă Berching (Germania), d. Viena) a fost un compozitor german. Este unul dintre compozitorii importanţi de operă din cea de-a doua jumătate asecolului al XVIII-lea şi primul reformator al perioadei muzicale clasice. Este cunoscut în special pentru Orfeu si Euridice. A fost profesorul de muzică al Mariei Antoaneta, regina Franţei. Unii îl consideră părintele perioadei muzicale clasice şi rococo – cel puţin în domeniul operei.
– 1813: Gheorghe Asachi a deschis la Academia Domnească din Iaşi un curs în limba română pentru a preda în limba naţională, un curs de inginerie şi hotărnicie. Cursul a funcţionat până în 1818.
– 1836: A fost înfiinţat la Iaşi Conservatorul Filarmonic şi Dramatic, sub direcţia lui Gheorghe Asachi, spătarului Vasile Alecsandri (tatăl) şi a vornicului Ştefan Catargiu; şi-a încheiat activitatea în 1840.
– 1839: A murit inventatorul scoţian William Murdock; este primul care a produs gaz pentru iluminat prin încălzirea cărbunelui într-o retortă (1772); este şi unul dintre pionierii folosirii forţei aburului (în – 1784 a construit primul model al unei „trăsuri cu aburi”) (n. 1754).
– 1845: S-a născut filosoful Vasile Conta; adept al determinismului universal (m. 1882) Traduce şi adnotează legi, practică avocatura publică, începând din 1875. În 1875-1876, publică în revista ieşeană Convorbiri literare prima sa lucrare filosofică, Teoria fatalismului, studiu ce apare, în 1877, şi în limba franceză, la Bruxelles, apoi Teoria ondulaţiei universale (1877), Încercări de metafizică (1878). Ultima lucrare a fost tradusă, în 1880, în limba franceză, la Bruxelles, cu titlul definitiv Introducere în metafizică.Filozof de talie internaţională, fost ministru, coleg de clasă cu Ion Creangă, prieten cu Mihai Eminescu, profesor universitar la Iaşi, Vasile Conta este una dintre figurile proeminente ale culturii noastre progresiste. În 1873 ocupă postul de profesor de drept civil la Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi. Din 1873 frecventează şedinţele Junimii, unde ţine conferinţe asupra teoriei fatalismului şi îşi publică în Convorbiri literare primele sale lucrări filosofice. Gânditor patriot, statornic ancorat în problematica timpului său, el s-a manifestat ca un militant pentru progresul multilateral al tânărului stat naţional, pentru apărarea şi consolidarea independenţei, pentru dezvoltarea industriei, a comerţului autohton, a învăţământului şi a culturii.A susţinut „prelecţiuni populare”, organizate sub auspiciile „Junimii”, intitulate: „Materialismul”, „Fetişismul”, „Starea economică” etc., apreciate de mari oameni de cultură, printre care şi Mihai Eminescu, pe atunci redactor al „Curierului de Iaşi” şi membru al „Junimii” Deşi participant Ia şedinţele Junimii”, şi-a păstrat independenţa de gândire şi de acţiune în politică. La Facultatea de Litere, în proiect figura şi predarea unui curs de istorie critică a religiilor. La 20 iulie 1880 devine ministru al Instrucţiunii Publice şi Cultelor. La 10 aprilie 1881 demisionează din guvern şi activează ca membru al Curţii de Casaţie. Bolnav de ftizie, efectuează o ultimă călătorie în Italia, înainte de a muri. Corpul său a fost transportat la Iaşi, unde i s-au făcut funeralii naţionale.
– 1855, 15/27: Deschiderea oficială a cursurilor Şcolii Tehnice de Telegrafie din Bucureşti.
– 1862: S-a născut scriitorul german Gerhart Hauptmann; Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1912 (m. 1946).Gerhart Hauptmann, născut în Silezia, ia lecţii de sculptură (Breslau, 1880), audiază prelegerile de filosofie ale lui Rudolf Christian Eucken şi Haeckel, dar studiează şi istoria artei (Jena, 1882). Sculptează la Roma (1883), frecventează Academia de Arte (Dresda, 1884) şi cursuri de artă dramatică la Berlin, însuşindu-şi astfel o impresionantă cultură. În anul 1885 se căsătoreşte cu Marie Thienemann. Se stabileşte la Erkner, lângă Berlin, ia legătura cu cercul naturalist Friedrichshagen şi după timpurii încercări epigonice scrie drama socială Vor Sonnenaufgang („Înainte de răsăritul soarelui”, 1887). Reprezentarea ei îl face celebru la vârsta de 27 de ani. Format la şcoala lui Zola, Ibsen şi Tolstoi, Hauptmann realizase, datorită intuiţiei sale excepţionale, dezideratele fraţilor Iulius şi Heinrich Hart, M. G. Conrad şi Arno Holz: naturaleţea creaţiei artistice. Un punct culminant al primei sale epoci de creaţie este atins în tragedia Die Weber („Ţesători”, 1892), impresionantă ilustrare a conflictului de clasă dintre ţesătorii silezieni şi fabricanţii exploatatori. În locul personajului central individual masa înfometată devine ea însăşi protagonist, înfruntându-şi deschis adversarul. Hauptmann creeaza astfel cea mai valoroasă operă a curentului naturalist. El prefigurează totodată începuturile teatrului epic şi-şi fundamentează renumele pe plan internaţional.De la acestă dramă, deci din 1892 până la Atriden-Tetralogie („Tetralogia Atrizilor”) (1940-1945) Haupmann valorifică timp de şase decenii experienţa unei vieţi desfăşurate în vremuri de hotărâtoare transformări sociale, aunei existenţe bogate în evenimente, prietenii, pasiuni şi călătorii (Italia, Grecia, Anglia, Franţa, SUA. Abordează toate formele poetice de la comedie (Der Biberpelz(Blana de biber), 1893) şi feerie (Und Pippa tanzt(Şi Pippa dansează), 1906), până la tragedie (Rose Bernd,1903 sau Fuhrmann Henschel (Cărăuşul Henschel)), de la nuvelă (Bahnwarter Thiel (Cantonierul Thiel), 1892), la roman (Der Narr in Christo Emanuel Quint(Smintitul întru Christos Emanuel Quint), 1910), de la eseu (Russland und die Welt(Rusia şi universul), 1922) la autobiografie (Das Buch der Leidenschaft(Cartea pasiunii), 1930). Ilustrează toate curentele, de la naturalism şi neoclasicism, tratează teme sociale (Die Ratten(Şobolanii), 1911, istorice (Florian Gegyer, 1896) mitice (Die versunkene Glocke (Clopotul scufundat), 1897), legendare (Der arme Heinrich(Bietul Heinrich), 1902, antice (Iphigenie in Delphi (Ifigenia la Delfi), 1941), în măsura în care ele corespondeau impulsului său creator, naturii sale interioare.Hauptmann, care de la începutul secolului se stabilise la Agnetendorf (Silezia), este distins de trei ori cu premiul Grillpazer (1896, 1899, 1905) şi i se conferă titlul Doctor Honoris Causa de către universităţile Leipzig, Oxford, Praga, Columbia, obţine în 1912 Premiul Nobel, iar ceva mai târziu devine membru onorific al Academiei de arte plastice din Viena. Odată cu împlinirea vârstei de 70 de ani, oraşul Frankfurt îi oferă Premiul Goethe.Trăind în cel de-al „treilea Reich”, Hauptmann evită lumina puternică a prim-planului şi părăseşte discret scena literară, exprimându-şi protestul în Tetralogia Atrizilor şi alte scrieri. Deoarece întreaga sa creaţie poetică exprimă străduinţa profundă şi sinceră de a păstra valorile umane, J.R. Becher a luat contact cu bătrânul poet, care-i făgăduieşte concursul la reconstruirea unei Germanii democratice. Dar cel care supravieţuise bombardamentului distrugător al Dresdei în 1945 îşi încheie curând ciclul terestru, trecând la 6 iunie 1946 în lumea umbrelor. Opera sa , – cu deosebire – cele 42 creaţii dramatice şi romanele – îşi păstrează încă şi astăzi actualitatea.
– 1868: S-a născut biologul Emil Racoviţă; fondatorul biospeologiei (1907) şi al primului institut de speologie din lume (Cluj, 1920); explorator a numeroase peşteri din Franţa, Spania, Algeria, Italia şi Slovenia; a participat la expediţia antarctică a navei „Belgica” (1897-1899); membru al Academiei Române, preşedinte al acestui for (1926-1929) (m. 1947).
– 1874: S-a născut soprana germană Selma Kurz-Halban (m. 1933).
– 1876: S-a născut Anna de Noailles (pe numele său adevărat Ana Elisabeta Bibescu Basarab Brâncoveanu), scriitoare franceză de origine română; prima femeie admisă în Academia Română – membru de onoare străin al Academiei Române din 1925 (m. 1933).
– 1887: S-a născut Georgia O’Keeffe, pictoriţă americană (d. 1986) Georgia a studiat pictura la Chicago (1906-1906) apoi a continuat studiile la Art Students League din NY, până în 1909. A lucrat ca învăţătoare şi la producţie de reclame comerciale în Carolina, Texas şi Virginia.Arta Georgiei navighează între figurativ şi geometric, spre reprezentări interioare, abstracte, ale subiectelor alese, adesea renunţând la narativul clasic. Produce subiecte florale lucrate cu o mare elegantă, în care descifrăm ritmuri vitale şi o senzualitate sugerând un aşa numit “patos sexual”. Georgia poseda o excepţională putere de observaţie, transpusă cu fineţea  pensulei pe pânză . Producea serii de flori sau peisaje în care schimba cu subtilitate culoarea, formele şi lumina.Georgia participă  la editarea a două cărţi: „Memoria unor desene -1974″ şi „Georgia O’Keeffe – 1976″, volume care conţin reproduceri dar şi remarci notabile ale artistei ajunsă octogenară ca de pildă fraza în care declară că arta nu poate fi explicată prin cuvinte: „Culorile, liniile şi formele sunt mult mai semnificative decât ce s-ar putea explica verbal”.“Când mă gândesc la moarte am un singur regret – că nu voi mai putea vedea frumuseţea acestei ţări, doar dacă Indienii au dreptate şi spiritul meu va rămâne pe aceste locuri chiar şi după dispariţia mea”.
– 1890: S-a născut Claude McKay, scriitor american de origine jamaicană (m. 1948).
– 1891: S-a născut Erwin Rommel, feldmareşal german.Erwin Johannes Eugen Rommel  (d. 14 octombrie 1944) a fost unul dintre cei mai distinşi şi remarcabili feldmareşali ai Germaniei, ai Wehrmacht-ului şi al celui de-al doilea rzboi mondial, fiind totodată unul dintre cei mai mari comandanţi militari germani. Rommel a fost comandatul general al trupelor germane din Africa, trupele Wehrmacht-ului cunoscute sub numele de Deutsches Afrikakorps, ceea ce i-a atras porecla vulpea deşertului (în germană, Wüstenfuchs) datorită campaniilor militare reuşite pe care le-a repurtat pentru armata germană în Campania din Africa de nord. Mai târziu, a fost numit comandantul forţelor germane menite să se opună invaziei aliaţilor din Normandia.Feldmareşalul Rommel este adesea amintit nu numai pentru remarcabilele sale realizări militare, dar şi pentru cavalerismul şi respectul arătat adversarilor săi. Este cunoscut ca unul din membrii marcanţi ai Wehrmacht-ului care s-a opus ordinelor directe, atunci când acestea încălcau codul onoarei militare şi al onoarei umane.
 – 1896: S-a născut fizicianul Horia Hulubei, unul dintre fondatorii învăţământului superior în domeniul fizicii atomice şi nucleare din ţara noastră; în 1948 a înfiinţat şi organizat Institutul de Fizică din Bucureşti, iar în 1956, Institutul de Fizică Atomică; membru titular al Academiei Române din 1946. Horia Hulubei (n. Iaşi – d. 22 noiembrie 1972, Bucureşti) a fost un academician român, fizician, membru titular (1946) al Academiei Române. A fost primul director al Institului de fizică de la Măgurele.
– 1906, 15/28: S-a născut (la Chişinău, azi în R. Moldova) matematicianul Dimitrie Ioan Mangeron; cercetări în domeniul ecuaţiilor, lucrări privind fundamentele mecanicii, rolul matematicii în gândirea ştiinţifică; membru corespondent al Academiei Române din 1990 (d.27.02.1991).
 – 1910: S-a născut sculptorul Ion Lucian Murnu. Ion Lucian Murnu (n. 2/15 noiembrie 1910, Bucuresti – d. 12 aprilie 1984, Bucureşti) a fost un sculptor, desenator şi pictor român, cunoscut mai mult de iniţiaţi decât de publicul larg.Ion Lucian Murnu s-a înscris în 1930 Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, unde a studiat sculptura sub îndrumarea lui Oscar Han şi desenul cu Camil Ressu, absolvind în 1936. Ca student, a lucrat şi în atelierul lui Corneliu Medrea. Între octombrie 1938 şi iunie 1940, şi-a continuat studiile postuniversitare cu o bursă la Accademia di Romania, la Roma. În perioada în care a studiat la Roma, a supravegheat executarea unei copii după Columna lui Traian, comandată de statul român. A fost mobilizat şi a luptat în al Doilea Război Mondial pe frontul din Crimeea. Revenit la viaţa civilă, s-a angajat în 1943 la Facultatea de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, unde a urcat una câte una treptele universitare până la cea de profesor la Catedra de Sculptură, în 1976. Este considerat „unul dintre cei mai dăruiţi profesori” ai Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, astfel că prin activitatea didactică a format o serie de tineri artişti, între care au excelat: Silvia Radu, Vasile Gorduz, Victor Roman, Gheorghe Apostu, Vladimir Predescu, Dinu Rădulescu, Ion Condiescu.
– 1910: A murit scriitorul german Wilhelm Raabe (n. 1831).
– 1911: S-a născut inginerul Dan Mateescu; studii teoretice şi experimentale în domeniul construcţiei metalice (cupola Pavilionului Expoziţei Naţionale din Bucureşti, structura metalică a centralelor de la Porţile de Fier I şi II etc.) membru titular al Academiei Române din 1974 (m. 2008).
-1911: S-a născut Alexandru Ciorănescu, istoric literar, filolog, scriitor (romancier, poet, dramaturg) şi traducător, stabilit în Spania, din 1948; romanist de reputaţie internaţională, a publicat lucrări esenţiale de istorie literară română şi de literatură comparată; a cercetat, prezentat şi tradus în limba franceză textele rămase de la Cristofor Columb, al cărui biograf şi analist a devenit; membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1991; frate cu Ioan şi George Ciorănescu (m. 1999).
– 1916: A murit Henryk Sienkiewicz, scriitor polonez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1905 (n. 1846).
– 1918, 15/28: Consiliul Naţional Român din Bucovina, întrunit la Cernăuţi, a hotărât unirea acestui teritoriu cu România. Acest Consiliu, care a formulat dorinţa unirii Bucovinei cu România, s-a constituit la 14/27.X.1918 (Bucovina a fost desprinsă din Moldova la 7.V.1775).
– 1919: A murit chimistul elveţian Alfred Werner; lucrări fundamentale în domeniul combinaţiilor complexe; Premiul Nobel pentru Chimie pe 1913 (n. 1866).
– 1922: S-a născut Francesco Rosi, regizor italian de film (filmul „Cronica unei morţi anunţate”, după romanul cu acelaşi titlu al scriitorului Gabriel Garcia Marquez).
– 1924: Apare, la Bucureşti, revista săptămânală „Mişcarea literară” (până la 17 octombrie 1925), condusă de Liviu Rebreanu.
– 1928: S-a născut economistul Iulian Văcărel; contribuţii în domeniul finanţelor; membru al Academiei Române
– 1930: S-a născut (la Shanghai) scriitorul britanic James Graham Ballard.James Graham Ballard (numit „Jim”; n. Shanghai, China – 19 aprilie 2009, Londra, Anglia) a fost un romancier englez, scriitor de povestiri şi membru proeminent al mişcării Noul Val al ştiinţifico-fantasticului.Cel mai cunoscut roman al său este Crash (1973), adaptat pentru cinematografie de David Cronenberg şi romanul semi-autobiografic Empire of the Sun (1984), transformat într-un film deSteven Spielberg, bazat pe copilăria lui Ballard în Shanghai şi intevenţia armatei imperiale japoneze în timpul celui de-al doilea război chino-japonez.
– 1932: S-a născut Petula Clark, cântăreaţă, compozitoare şi actriţă britanică de film.
– 1932: A murit Peneş Curcanul, erou al Războiului de Independentă din 1877, imortalizat de Vasile Alecsandri în poezia „Peneş Curcanul” (n.1854).
– 1938: A murit Andre-Eugene Blondel, fizician francez, cunoscut pentru oscilograful şi aparatul său de fotometrie (n. 1863).
– 1939: S-a născut Ştefan Sileanu, actor şi artist plastic.
-1942:S-a născut Daniel Barenboïm, pianist şi dirijor de naţionalitate argentiniană şi israeliană.
– 1943: Se constituie pe teritoriul URSS, din iniţiativa Guvernului sovietic, divizia de voluntari Tudor Vladimirescu, alcătuită din prizonieri români de pe frontul de Est, cu scopul de a lupta împotriva Germaniei; îndoctrinaţi de emigranţi comunişti români şi de propagandişti sovietici, ei trebuiau să activeze în procesul de comunizare a României.
– 1944: A murit Carl Flesch, violonist şi pedagog ungur (n. 1873).
– 1945: S-a născut Anni Frid Lyngstad (Frida), vocalistă suedeză (ABBA).
– 1947: Uniunea Internaţională de Telecomunicaţii devine instituţie specializată a ONU (înfiinţată în 1865, la Paris, sub denumirea de Uniunea Internaţională a Telegrafului; denumirea actuală a fost adoptată de Convenţia din 1932).
– 1950: S-a născut Principesa Elena a României, fiica regelui Mihai al României
– 1951: Prima ieşire în mare a navei oceanografice „Calypso” Nava a aparţinut iniţial Marinei Regale şi era folosită pentru căutarea de mine, fiind adaptată ulterior într-un laborator de oceanografie mobil, în 1950. A fost cumpărată de milionarul irlandez Loel Guinness, descendentul fondatorului berăriei Guiness, care apoi a echipat-o conform specificaţiilor căpitanului Cousteau şi i-a închiriat-o pentru modica sumă de un franc pe an.
– 1956: A murit Principesa Elisabeta a României, fiică a regelui Ferdinand şi a reginei Maria; a fost căsătorită cu regele George al II-lea al Greciei, de care va divorţa în 1934. Majestatea Sa Elisabeta, Regina Elenilor, Principesă a României, Principesă de Hohenzollern (n. 12 octombrie 1894, Sinaia — d. Cannes) născută Principesă a României, a fost fiica cea mai mare a Reginei Maria şi a Regelui Ferdinand. Cel de-al doilea copil al cuplului regal era, după mărturiile epocii, „una dintre cele mai ciudate prinţese din Regatul român”. Fire sensibilă şi capricioasă, extrem de cultivată, Principesa Elisabeta a rămas în amintirea contemporanilor săi ca o adevărată enigmă.Lisabeta, cum i se spunea în familie, se căsătoreşte pe 27 februarie 1921 cu diadohul (prinţul moştenitor) George al Greciei, devenind peste un an regină. Divorţează în 1935 stabilindu-se în România până în ianuarie 1948 când este nevoită să părăsească definitiv ţara împreună cu ceilalţi membri ai familiei regale. Viaţa în exil şi-o petrece la Cannes în Franţa, unde închiriază un apartament şi unde va şi muri în anul 1956 la vârsta de 62 de ani.
– 1956: Are loc premiera primului film al lui Elvis Presley, „Love me tender” la cinematograful Paramount în New York.
– 1958: S-a născut Doina Aldea Teodorovici, cantautoare din R. Moldova (m. 1992, într-un accident rutier în România, împreună cu soţul său, Ion Aldea Teodorovici).
– 1958: A murit actorul american de film Tyrone Power (n. 1913).
-1959: A murit Charles Wilson, fizician scoţian; a inventat (1912) camera cu ceaţă care-i poartă numele, important procedeu experimental de cercetare în fizica nucleară; Premiul Nobel pentru Fizică pe 1927, împreună cu americanul Arthur H. Compton (n. 1869).
– 1969: La Washington DC, peste 250.000 de oameni au protestat faţă de Războiul din Vietnam
– 1970: A ajuns pe suprafaţa Lunii (în zona Mării Ploilor) primul vehicul cu deplasare autonomă, „Lunahod 1”, transportat de naveta spaţială sovietică „Luna-17” (îşi va începe activitatea două zile mai târziu).
-1976: A murit Jean Gabin, actor francez (n. 1904). A interpretat rolul comisarului Maigret în mai multe ecranizări după romanele lui Georges Simenon (din filmografie: „Mizerabilii”, „Noaptea la Paris”). Jean Gabin (născut Jean-Alexis Moncorgé la 17 mai 1904) a fost unul dintre cei mai mari actori de film francezi. El a jucat alături de actori ca Fernandel şi Louis de Funès. Printre filmele în care a jucat se numără Clanul sicilienilor şi serialul Maigret.
– 1976: A murit matematicianul Gheorghe Călugăreanu; a avut o contribuţie importantă în organizarea învăţământului matematic superior din Cluj, unde a funcţionat ca profesor începând din 1942; membru titular al Academiei Române din 1963 (n. 1902).
– 1978: A murit Margaret Mead, renumit antropolog american; cercetări interculturale privind dezvoltarea personalităţii şi diferenţierea comportamentelor de sex; studii asupra problemelor ambientale şi de suprapopulare mondială (n. 1901).
– 1987: Revolta muncitorilor şi locuitorilor din municipiul Braşov împotriva condiţiilor grele de muncă şi viaţă, de fapt, o revoltă împotriva regimului comunist, a dictaturii; revolta s-a declanşat la Întreprinderea de Autocamioane Braşov, printr-o grevă începută în noaptea de 14 noiembrie, la schimbul 3, şi continuată a doua zi dimineaţa cu un marş până în centrul oraşului, în faţa Consiliului judeţean al PCR.
– 1988: A murit Alexandru Teodorescu, violonist şi profesor (n. 1896).
– 1991: A murit Ecaterina Fotino-Negru, pianist şi profesor (n. 1902).
– 1993: A murit istoricul de artă Virgil I. Vătăşianu; specialist în artă medievală românească şi în istoria artei europene; unul dintre ctitorii învăţământului superior de artă din România; membru titular al Academiei Române din 1974 (n. 1902).
– 2000: A murit criticul literar Laurenţiu Ulici; director al revistei „Luceafărul” (1990-2000); vicepreşedinte (1993) şi preşedinte (1995-2000) al Uniunii Scriitorilor din România (n. 1943).
– 2004: Sonda spaţială europeană SMART-1 se plasează pe orbită în jurul Lunii
-2008: A murit prozatorul Ioan Lăcustă.Ioan Lăcustă (n. 15 septembrie 1948, Vârfuri, judeţul Arad – m. Bucureşti) este un prozator şi publicist român.A absolvit în 1972 Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti. A fost membru activ al cenaclului literar „Junimea” condus de Ovid S. Crohmălniceanu, făcând parte din grupul de prozatori şi poeţi „Noii”. A fost mulţi ani redactor de rubrică la revista „Magazin istoric”. A debutat cu proză scurtă în antologiile Proză satirică românească (1982) şi Desant ’83(1983).

Volume publicate

Cu ochi blânzi, proză scurtă (1985)

Linişte (Povestiri din viaţa mea) (1989)

Calendarul de nisip, roman (1990)

1919-1937. Zece alegeri interbelice – Cine a câştigat? (1998)

În şoaptă, povestiri (1998)

Fără Caragiale… – carte a Mamei, a Iubirii, a Morţii (2001)

Luminare – Coborârea în text, roman (2007)

Cenzura veghează: 1937-1939 (2007)

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here