S-a întâmplat la 22 octombrie 1907

0
108

S-a întâmplat la 22 octombrie 1907: S-a născut scriitoarea Cella Serghi. Născută în Constanţa, într-o familie de vechi dobrogeni, Cella Marcoff, cunoscută sub pseudonimul Cella Serghi, dupa numele bunicului Serghi Marcoff, de origine bulgară, scriitoarea va rămâne ataşată toată viaţa de farmecul ţinutului natal, aşa cum de altfel şi mărturiseşte, „M-am născut la Constanţa, într-o casă de pe strada Mării, şi prezenţa mării a avut o influenţă deosebit de puternică asupra copilăriei mele. Despărţirea de mare, din cauza refugiului, a fost un şoc care a lăsat urme adânci. M-a urmărit nostalgia mării, dorul de mare mi-a îndurerat copilăria. Pânza de păianjen – în mare măsură autobiografică – e plină de ecourile mării, de amărăciunea acelei despărţiri. Chiar mai târziu, în faţa ei, cântam marea copilăriei mele. Bunicul meu, ceasornicar, era pasionat de descoperirile care se făceau la Constanţa cu prilejul săpăturilor şi mi-a transmis dragostea lui pentru cioburi, ulcele, sticluţe, figurine şi tot felul de obiecte din antichitate, pe care le căuta şi le strângea. Tare aş fi vrut să mă joc cu ele, dar n-aveam voie decât să le mângâi sub privirea lui aspră”.

      Scriitoarea va continua să evoce marea, „marea e o prezenţă vie şi o prezenţă de vis. Mişcarea ei necontenită, valurile care se izbeau cu disperare de stânci şi toate acele schimbări de culoare, de la verdele jadului la albastru de cobalt, nisipul, aur încins, dimineţile triumfătoare de la Mamaia, Cazinoul şi în centru statuia lui Ovidiu, iar la câţiva paşi, pe strada Traian, dugheana bunicului, ticsită de ulcele de lut ars, opaiţe, amfore, sticluţe irizate, figurine ciobite, descoperite în săpăturile străvechiului Tomis, totul era făcut să incinte, să neliniştească, să tulbure, să şlefuiască sufletul unui copil”.
      Familia Marcoff locuieşte în Constanţa până în 1916, refugiindu-se în timpul războiului la Brăila, apoi la Bucureşti. Clasele primare începute la Constanţa sunt continuate în oraşele în care familia se stabileşte. Urmează la Bucureşti Facultatea de Drept, luându-şi licenţa în 1931. Încă din timpul studenţiei începe să lucreze, angajându-se ca secretară la un avocat. Se căsătoreşte cu inginerul Alfio Seni, apoi cu judecătorul Ion Bogdan. Practică un timp avocatura, fapt ce serveşte romancierei la cunoaşterea diferitelor caractere, îmbogăţind gama personajelor sale.
      Sub pseudonimul Gella Marin trimite ziarelor „Gazeta”, de sub direcţia lui Ion Pas, şi „Reporter” un număr de reportaje şi cronici teatrale, care s-au bucurat de mult succes. Primul său reportaj era intitulat „Week end în Bucegi”. Aceste prime publicaţii aveau să-i deschidă Cellei Serghi perspectiva permanentei munci literare.În 1937 apare în „Revista fundaţiilor” primul fragment din romanul „Pânza de păianjen”, intitulat „Cele dintâi nedumeriri”. Debutul este remarcabil, lucrarea fiind apreciată de Camil Petrescu şi Alexandru Rosetti. De fapt, Camil Petrescu o şi determinase să scrie, după cum mărturiseşte scriitoarea. Romanul în manuscris fusese citit în 1936 de Mihail Sebastian, care l-a recomandat lui Liviu Rebreanu.
       Se poate spune că talentul Cellei Serghi s-a afirmat odată cu apariţia acestui roman. Aşa se face că prima lucrare a autoarei a fost recomandată publicului de trei mari scriitori: Camil Petrescu, Liviu Rebreanu şi Mihail Sebastian. Romanul a apărut cu o banderolă pe care scria: „Liviu Rebreanu, Camil Petrescu şi Mihail Sebastian au recomandat Editurii acest roman”. Despre întâlnirea cu autorul lui „Ion” şi clipa când punându-i mâna pe umăr i-a spus cu toată gravitatea „eşti un scriitor”, Cella Serghi îşi aminteşte întotdeauna cu emoţie.
      De acum înainte, scriitoarea îşi trasează hotărât drumul spre cariera ei literară.Este chemată să publice în „Viaţa românească” şi „Revista Fundaţiilor” de Mihai Ralea, D. I. Suchianu şi Al. Rosetti, iar Eugen Lovinescu o invită la „Sburătorul”. Leagă astfel multe prietenii literare. Schiţele publicate în revistele amintite, având aceeaşi eroină – Mirona – vor deveni romanul de mai târziu „Cad zidurile”, apoi în alte ediţii „Cartea Mironei” sau „Mirona”. Locuieşte un timp la Paris unde continuă să scrie şi să citească fragmente în grupul studenţilor români, fapt relatat în volumul „Mirona”, care cuprinde foarte multe elemente autobiografice.
      În 1945 e secretara Universităţii libere populare. După 1945 publică articole şi schiţe în revistele „Femeia”, „Flacăra”, „Viaţa românească”. Romanele sale – toate bine primite de cititori, au cunoscut câte trei şi patru ediţii. Retipăririle confirmă odată mai mult popularitatea de care se bucură scriitoarea. Interpretă deosebită a sufletului feminin, personajele sale au găsit o largă audienţă în rândul publicului. Mai toate eroinele au un destin tulburător şi captivant, sunt firi complexe, parcurg drumuri deosebite în afirmarea lor socială.
      După cum apreciază critica literară, „ceea ce conferă originalitate scrisului Cellei Serghi este viziunea realistă a cărţilor sale”.În afara creaţiei originale, Cella Serghi este şi o bună traducătoare, oprindu-se însă la lucrări care se circumscriu temperamentului său artistic („Vă place Brahms ?” de Francoise Sagan şi „Casa de hârtie” de Francoise Mallet-Joris).
Opere:
Pânza de păianjen, roman revizuit de autoare în trei ediții succesive (în 1938, 1946 și 1971)
Cad zidurile, 1950, roman refăcut în 1965 sub titlul Cartea Mironei și în 1972 sub titlul Mirona
Cântecul uzinei, 1950
S-a dumirit și Moș Ilie, 1950
Surorile, nuvelă, 1951
Cantemiriștii, 1954
Fetele lui Barotă, 1958, redenumit, în ediția din 1974, Iubiri paralele
Cartea Mironei, 1967
Gențiane, 1970
Pe firul de păianjen al memoriei, 1977
În căutarea somnului uriaș, povestire, 1980
Această dulce povară, tinerețea, 1983, cu o ediție a doua revăzută, apărută postum în 1993
Interviuri, cu douăsprezece scrisori inedite către Ilie Rad; ed. îngrijita, pref. și nota asupra ed. de Ilie Rad; 2005
Traduceri:
Vă place Brahms? de Françoise Sagan, 1971
Casa de hârtie de Françoise Mallet-Joris, 1972
Celălalt de Andrée Chedid, 1977
Surse:
Doina Rad, Viața ca rescriere. Cella Serghi, Cluj-Napoca, Editura Accent, 2010
Alexandru Piru: Istoria literaturii române, Editura „Grai și Suflet – Cultura Națională”, București, 2001

https://www.larevista.ro/portret-de-dragoste-cella-serghi-si-camil-petrescu/

https://adevarul.ro/cultura/carti/portret-cellaserghi-scriitoare-dragoste-pentrucamil-petrescu-ma-simteam-prinsa-musca-intr-o-panza-paianjen-caietul-era-alaturi-1_5c707b61445219c57e7b909a/index.html

https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/cella-serghi-talent-izvorat-din-prea-multa-iubire

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here