S-a întâmplat în 6 septembrie 1915

0
38

S-a întâmplat în 6 septembrie 1915: A fost testat cu succes primul prototip de tanc (poreclit „Micul Willie”), de către armata britanică. Nimeni, în mod individual, nu a fost responsabil pentru dezvoltarea tancului. Designul său îşi are originea în secolul al XVIII-lea.

Mai degrabă un număr de dezvoltări tehnologice graduale au adus dezvoltarea tancului aşa cum o ştim până când forma sa finală a fost data de necesitatea armatei britanice – sau mai degrabă a marinei britanice, din moment ce desfăşurarea iniţială în primul război mondial a fost, poate surprinzător, supravegheată de Marina Regală.
Fiind văzute deja maşini blindate Rolls Royce folosite de Serviciul Marinei Regale în 1914 şi conştient de proiectele de creare a unui vehicul de luptă şenilat, Primul Lord al Amiralităţii, Winston Churchill, a sprijinit financiar supravegherea dezvoltării acestei noi arme.
Primul prototip de tanc funcţional, poreclit Micul Willie, a fost testat de britanici în 6 septembrie 1915. Deşi iniţial li s-a atribuit termenul de nave de uscat de către Amiralitate, primelor vehicule li se spunea familiar transportoare de apă, mai târziu s-a prescurtat în rezervoare („tanks“) pentru păstrarea secretului. Cuvântul „tanc“ a fost folosit pentru a da muncitorilor impresia că ei construiau containere de apă pe şenile pentru armata britanică din Mesopotamia şi a fost făcut oficial în 24 decembrie 1915.
Primul tanc a devenit operaţional când căpitanul H. W. Mortimore din Marina Regală a folosit Mark I în acţiunea de la Delville Wood în timpul bătăliei de pe Somme în 15 septembrie 1916. Francezii au dezvoltat Schneider CA1 transformând tractorul cu şenile Holt şi a fost prima oară utilizat în 16 aprilie 1917. Prima folosire, în număr mare, în luptă a tancurilor a avut loc în bătălia de la Cambrai în 20 noiembrie 1917.
Tancul va face, în cele din urmă, ca greutăţile trecerii tranşeelor să nu mai existe şi mii de tancuri folosite pe timpul războiului de forţele francize şi britanice şi-au adus o contribuţie semnificativă în acest sens. Primele rezultate ale tancurilor au fost marcate de probleme de încredere (şi nerăbdare la nivelul comenzii) cauzând pierderi considerabile în luptă. Desfăşurarea lor în grupuri mici a redus valoarea lor tactică şi impactul, care rămânea totuşi formidabilă pe durata primelor ciocniri.
Forţele germane au suferit din cauza şocului şi lipsei contra-armelor, desi au descoperit (accidental) lovitura puternică antitanc prin folosirea tranşeelor mai late pentru limitarea mobilităţii tancurilor britanice. Schimbarea condiţiilor de luptă a forţat tancurile aliate să-şi continue evoluţia pe durata războiului producând modele ca tancul lung Mark V, care putea trece obstacole mari, în special tranşeele late, mai uşor decât multe din vehiculele de luptă blindate.
Pe timpul primului război mondial, Germania a deţinut un mic număr de tancuri, mai cu seamă capturate. Germanii au produs doar în jur de 20 cu propriul lor model A7V. În al doilea război mondial, revendicările infanteriei de a avea tancurile aproape pe timpul atacurilor au avut efecte asupra designului tancului britanic.
Cu noul concept stabilit al tancului, câteva naţiuni au conceput şi construit tancuri între cele două războaie mondiale. Modelele englezilor erau cele mai avansate, datorită interesului mare asupra forţei blindate pe timpul anilor 30. Franţa şi Germania nu s-au angajat în dezvoltarea tancului pe timpul primei părţi a perioadei interbelice, datorită situaţiei lor economice şi respectiv a Tratatului de la Versaille.
Câteva clase de tancuri erau comune pe parcursul acestei perioade, majoritatea provenind din Anglia. Tancurile uşoare, cântărind de obicei sub 10 tone sau mai puţin, au fost folosite la început pentru cercetare şi aveau montat un tun uşor care era folositor doar împotriva altor tancuri uşoare. Mijlociul (sau tancurile crucişătoare cum erau cunoscute în Anglia) era oarecum mai greu şi potrivit pentru deplasări pe distanţă mare cu viteză superioară. În sfârşit, tancurile grele sau tancurile infanteriei erau foarte blindate şi în general foarte încete. Ideea generală era să se folosească tancurile grele în colaborare cu infanteria pentru a efectua pătrunderea, blindajul lor permiţându-le să supravieţuiască armelor antitanc inamice.Odată ce aceste forţe combinate spărgeau liniile inamice, grupuri de tancuri crucişătoare erau trimise prin breşe, acţionând departe în spatele liniilor pentru atacarea punctelor de comandă şi a căilor de aprovizionare. Acest tip de acţiune a fost filozofia de luptă a formaţiilor de tancuri englezeşti şi adoptată de germani ca o componentă majoră a conceptului de „blitzkrieg“.
Al doilea război mondial a adus o serie de progrese în designul tancului. După al doilea război mondial, dezvoltarea tancului a continuat înmai mare măsură ca înainte, cu îmbunătăţiri pentru ambele clase mijlocie şi grea.

Surse:

Bowyer, Richard, Dictionary of military terms – Third Edition,Macmillan, Bloomsbury Printed, 2004

Fletcher, David (2001). The British Tanks, 1915–1919. Marlborough: Crowood.

https://www.descopera.ro/istorie/15725409-reactia-nemtilor-cand-au-vazut-prima-masinarie-ciudata-din-fiare-taratoare-care-avea-o-centura-in-jurul-rotilor

http://www.globalsecurity.org/military/systems/ground/tank.htm

http://www.actrus.ro/reviste/1_2006_ro/a14.pdf

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here