S-a întâmplat în 5 septembrie 1938

0
63
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat în 5 septembrie 1938: A încetat din viaţă Gheorghe D. Mărdărescu (n.1866), general şi om politic român. S-a remarcat în campaniile de la Dunăre şi din Carpaţii Meridionali (1916) şi în bătălia de la Mărăşti. A fost comandant al comandamentului trupelor din Transilvania (1919-1920). Între anii 1922-1926 a fost ministru de război.

     Generalul Gheorghe Mărdărescu, născut la Iaşi, la 4 august 1866, şi-a dedicat 40 din cei 72 de ani de viaţă slujirii armatei, misiune de care s-a achitat mai mult decât onorabil. A urcat pe cele mai înalte trepte ale ierarhiei militare, până la gradul de general de corp de armată şi ministru de Război. Pe timpul marilor încleştări din toamna anului 1916, şi în special în marile bătălii de la Oituz şi Mărăşti din vara anului 1917, a fost unul dintre colaboratorii apropiaţi ai generalului Alexandru Averescu, comandantul Armatei 2 Române.
     A urmat şcoala de ofiţeri de infanterie şi cavalerie din Bucureşti, pe care a absolvit-o în anul 1888 printre primii în promoţie, apoi Şcoala Superioară de Război între anii 1892-1894 şi cursurile de comandament de la Spandau. Cu o aleasă cultură militară şi de specialitate, a dovedit calităţi deopotrivă în calitate de instructor şi stat-majorist. Avansat la gradul de sublocotenent în vara anului 1888, după două decenii reuşea să atingă gradul de general de brigadă, în 1916, şi pe cel de general de divizie în 1918.
      După efectuarea unui stagiu la unitate corespunzător gradelor avute, a deţinut timp de cinci ani (1901-1906) funcţia de director de studii la Şcoala Superioară de Război, fiind „motorul” acestei instituţii militare de învăţământ şi cel care a întocmit planurile tematice pentru pregătirea câtorva promoţii de ofiţeri care au frecventat cursurile acesteia. După o scurtă perioadă în care a îndeplinit, succesiv, funcţiile de comandant al Şcolii de tragere a infanteriei şi de Şef de Stat Major al Corpurilor 1 şi 2 Armată, generalul Gheorghe Mărdărescu a fost readus la Şcoala Superioară de Război în funcţia de comandant timp de doi ani de zile, 1915-1916.
       După intrarea României în război, la 15 august 1916, generalul Gheorghe Mărdărescu a fost numit la comanda Brigăzii 18 Infanterie, iar la sfârşitul lunii august 1916 a fost promovat în funcţia de şef de stat major al Armatei a 3-a Române şi ulterior al Armatei a 2-a Române. În aceste funcţii, a organizat şi condus lupta marilor unităţi subordonate pe fronturile de la Dunăre, în august 1916, şi din Carpaţii Meridionali, în lunile septembrie-decembrie 1916. De numele lui şi al comandantului Armatei 2 Române – generalul Alexandru Averescu – sunt strâns legate succesele obţinute de trupele române din zilele de 30 septembrie-15 noiembrie 1916, când, cu mari sacrificii, au fost împiedicate forţele inamicului să pătrundă în dispozitivul de apărare al Armatei 2 române.
       În iarna şi primăvara anului 1917,a fost alături de generalul Alexandru Averescu, fiind unul dintre actorii importanţi ai activităţilor de reorganizare şi pregătire a Armatei 2 Române şi de elaborare a planului de operaţii a ofensivei desfăşurate cu succes la Mărăşti. Pe timpul acestei mari bătălii din vara anului 1917 a coordonat şi impulsionat eforturile unităţilor aflate în ofensivă, astfel încât, în numai câteva zile, conform prevederilor sale, trupele române au înaintat pe valea Putnei, aproximativ 20-25 km pe un front larg de 35 kilometri, eliberând 30 de localităţi.
      A fost implicat în respingerea contraofensivei executate de inamic în Defileul Oituz între 26 iulie-9 august 1917, la pregătirea şi conducerea ofensivei desfăşurate de trupele române în sectorul înălţimii Cireşoaia din zilele de 28-30 august 1917. Acţiunile concepute şi conduse cu multă competenţă de generalul Gheorghe Mărdărescu s-au caracterizat prin dinamism şi o bună cooperare între arme. În faza finală a războiului a organizat şi condus activităţile pentru eliberarea întregului teritoriu naţional de sub ocupaţia Puterilor Centrale.
       După terminarea primului război mondial a îndeplinit funcţia de inspector al infanteriei şi ulterior de comandant al Comandamentului Trupelor din Transilvania, înlocuindu-l pe generalul Traian Moşoiu. Numit în 11 aprilie 1919 în această funcţie, Gheorghe Mărdărescu s-a prezentat la post în seara zilei de 12 aprilie, ordonând declanşarea acţiunilor ofensive la 15 aprilie, atitudinea sa energică şi hotărâtă înlesnind reuşita operaţiunilor. A coordonat,după terminarea campaniei din Ungaria, redislocarea tuturor unităţilor în garnizoanele din Transilvania,la trecerea acestora la starra de pace, reluarea procesului de instrucţie şi de pregătire a tinerilor încorporaţi.
     Între anii 1922-1926 a îndeplinit funcţia de ministru de război în cabinetul Ion I.C. Brătianu, aducându-şi contribuţia, prin cunoştinţele şi experienţa sa, la re-organizarea armatei române pe baza învăţămintelor reieşite din desfăşurarea războiului, la dezvoltarea cooperării dintre statul român şi statele vecine. A militat pentru o colaborare regională pe plan militar şi pentru realizarea unor alianţe cu Iugoslavia, Cehoslovacia şi Polonia, politică continuată şi dezvoltată ulterior de Nicolae Titulescu.
       În anul 1927 a fost avansat la gradul de general de corp de armată. S-a preocupat de dezvoltarea publicisticii de specialitate, fiind multă vreme directorul revistei „România militară”, iar dintre lucrările elaborate şi publicate încă de când avea gradul de căpitan se numără Lecţiuni de tactică (1899); ulterior, a scris o lucrare dedicată infanteriei şi intitulată Regina bătăliilor, apărută în 1921. Tot în 1921 a publicat probabil cea mai importantă lucrare a sa, Campania pentru dezrobirea Ardealului şi ocuparea Budapestei 1918-1920, reeditată, inspirat, de Editura Militară în anul 2009.După o îndelungată carieră, generalul de corp de armată Gheorghe Mărdărescu s-a stins la 72 de ani, la 5 septembrie 1938.
Surse:
Preda, Dumitru, Alexandrescu, Vasile, Prodan, Costică – În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1994

Generalul G. D. Mărdărescu. Campania pentru desrobirea Ardealului și ocuparea Budapestei, 1918-1920, G. D. Mărdărescu, Editura “Cartea românească, 1921

  1. Ucrain, D. Dobre, Personalități ale infanteriei române, Bucharest, 1995, pp. 83–86

General maior Harry Hill Bandholtz: An Undiplomatic Diary, with an Introduction on Hungary and WWI by Fritz-Konrad Krüger, editor Andrew L. Simon, 2000

Historia – Revistă de istorie, Anul V, Nr. 44, august 2005: Din cărțile de altădată: Campania pentru desrobirea Ardealului și ocuparea Budapestei

Prof. Ilie Furduiu: Războiul româno-maghiar din anul 1919 – II, în Dacoromania, revistă a Fundației Alba-Iulia 1918 pentru unitatea și integritatea

https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/gheorghe-mardarescu-un-general-de-elita

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/tag/generalul-mardarescu/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here