S-a întâmplat în 1 august 1943

0
57

S-a întâmplat în 1 august 1943: A murit Horia Creangă, arhitect român, nepotul lui Ion Creangă. Promotor al arhitecturii moderne în România, a construit mai multe edificii (peste 70) administrative, social-culturale (Teatrul Giulești), industriale, dar şi clădiri de locuinţe (cea mai cunoscută fiind blocul ARO) (n. 20.07.1892). Horia Creangă a fost nepotul scriitorului Ion Creangă.

Horia Creangă debutează la începutul anilor 1930 și este considerat „adevăratul fondator” al modernismului românesc în arhitectură. Cu toate acestea, Creangă este promotorul unei arhitecturi personale, filtrate prin propria-i sensibilitate. Creația sa nu este cantonată strict în niciun curent modernist european. De altfel, spre deosebire de moderniștii europeni, care neagă tot ceea ce a fost înainte de noua orientare, pe Creangă îl caracterizează o viziune echilibrată, deoarece arhitectul consideră că modernismul reprezintă doar o nouă adaptare a tradițiilor, a trecutului.
El este de părere că formele simple pe care le utilizează la construcțiile sale se regăsesc și la vechea artă populară românească. Perspectiva lui Creangă poate oferi o explicație cu privire la absența avangardei din arhitectura modernistă românească. Ea exprimă un echilibru la nivelul gândirii arhitecților, care impun atenției concepte noi, dar care însă nu se delimitează de câștigurile acumulate din exploatarea formelor inspirate din arhitectura populară, ci le potențează și le ameliorează.
Opera prin care Horia Creangă se afirmă cu tărie în epocă este proiectul imobilului ARO din București (în prezent, clădirea Cinema Patria), selectat ca urmare a unui concurs desfășurat în 1929. Lucrarea este neobișnuită pentru acea vreme din punctul de vedere al concepției formelor și a funcțiunii, dar a fost ridicată pe o arteră principală a Capitalei, actualul Bulevard Magheru.Clădirea a fost finalizată în 1931, suferind modificări față de proiectul inițial.Aceste transformări au vizat simplificarea și mai profundă a limbajului formal. Ea trebuie analizată ca un punct de cotitură în evoluția arhitecturii românești și un model pentru ceilalți arhitecți ai Mișcării Moderne din țara noastră.
Locuințele colective, de tip „blockhouse”, sunt o noutate absolută în peisajul arhitectonic al marilor orașe. Primul edificiu de acest fel este imobilul ARO, al cărui model va fi preluat la multe alte lucrări, în special datorită virtuților sale funcționale. Indiscutabil, Horia Creangă este unul dintre liderii arhitecturii moderniste din România. În ciuda faptului că a avut o carieră relativ de scurtă durată, de doar 17 ani, iar cele mai multe dintre lucrările sale au fost realizate în deceniul al patrulea al secolului trecut (deci pe parcursul a doar zece ani), multe dintre acestea au dobândit statutul de „repere fundamentale” ale arhitecturii moderniste din România.
Cele aproximativ 70 de proiecte ale lui Creangă abordează o mare varietate de programe de arhitectură, de la locuințe individuale la imobile de raport, magazine, stadioane, hale alimentare, hoteluri, pavilioane de expoziții, cinematografe, școli sau birouri. Deși aceste tipuri de construcții existau deja în peisajul arhitectonic al marilor orașe, rezolvarea plastică și funcțională propuse de arhitect evidențiază numeroase inovații, care îl încadrează pe Creangă, fără putință de tăgadă, în sfera artiștilor moderniști. De altfel, Horia Creangă a înțeles de la început că este nevoie de noi soluții pentru problemele funcționale generate de nevoile din ce în ce mai sofisticate, specifice epocii. De asemenea, dinamica acestor necesități solicită și mai mult arhitectul modernist, dar Creangă reușește întotdeauna să aleagă cea mai potrivită organizare a spațiilor, din punctul de vedere al raționalității, ceea ce îl deosebește esențial de contemporanii săi.
Lucrările lui Horia Creangă au fost ridicate preponderent în mediul urban.În contextul unei dezvoltări a domeniului construcțiilor, orașul a reprezentat mediul propice pentru manifestarea arhitecturii moderniste, care este, prin excelență, o arhitectură dinamică și adaptabilă.Deși este fidel principiilor moderniste, acest atașament nu echivalează cu o imitare a arhitecturii occidentale de această factură, arhitectul își exprimă propria viziune, propria personalitate.
Cele două caracteristici majore constante ale operei lui Horia Creangă sunt simplitatea și orizontalitatea. Ele definesc plastica arhitecturii lui Creangă și evidențiază caracterul radical al acesteia.Cele două concepte au și o simbolistică aparte, identificată de arhitect Astfel, orizontalitatea este asemuită vitezei automobilului, iar simplitatea întruchipează dezideratul purității geometrice, aptă să certifice calitatea lucrărilor de arhitectură. Asemenea arhitecturii moderniste românești, și arhitectura lui Creangă este dinamică, traversând un proces de constantă evoluție în încercarea de a oferi răspunsuri nevoilor în continuă schimbare ale societății moderne. Din acest motiv, pot fi identificate mai multe etape ale creației arhitectului.
O primă etapă – 1927-1930 – se caracterizează prin existența unor căutări stilistice și prin fructificarea primelor tendințe de modernizare a imobilului de raport și de realizare a unei noi rezolvări spațial-funcționale a apartamentului.Cea de-a doua etapă – 1930-1936 – este cea mai reprezentativă pentru cariera de arhitect a lui Creangă, este perioada imobilelor de raport și a locuințelor individuale. Practic, în această perioadă se definitivează concepția arhitectului asupra elementelor, a formelor, a temelor compoziționale și a procedeelor stilistice, pe care le va utiliza în întreaga sa activitate. Toate acestea vor fi incluse într-un sistem echilibrat de gândire creatoare, prin care arhitectul exprimă o modernitate bazată pe deplina coerență a ideilor, fapt care îl separă pe Creangă de alți arhitecți moderniști români și îi conferă statutul de vârf de lance al modernismului din țara noastră.
Începând cu 1935, Horia Creangă proiectează construcții industriale de mari dimensiuni, uzinele Malaxa. Arhitectura industrială își găsește, pentru prima dată, exprimarea estetic funcțională. Este o „arhitectură a simplității”, după cum o numea chiar Creangă.Ulterior „perioadei Malaxa”, proiectele lui Horia Creangă poartă amprenta purismului utilizat la construcțiile industriale. Virtuțile creației lui Creangă sunt identificabile și la pavilioanele expoziționale „Muncă și Voe Bună” și „Luna Bucureștilor”. Este vorba de o delimitare armonioasă a spațiilor, de claritatea în compoziție, de corelația îngrijită care există între detaliu și ansamblu ș.a.m.d. Ele sunt relevante pentru implicarea statului în arhitectură, în scopuri propagandistice, și fac parte din categoria proiectelor modernismului clasicizant, abordat și de alți arhitecți ai epocii, precum Duiliu Marcu sau Octav Doicescu. Cele patru etape ale carierei lui Horia Creangă evidențiază complexitatea operei acestuia, care, din acest motiv, este imposibil de încadrat într-un curent larg.

Surse:

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/evenimente/digicult-nepotul-lui-ion-creanga-arhitectul-care-a-schimbat-fata-bucurestiului-446545

http://www.e-architecture.ro/fisa.php?id=711

https://www.cotidianul.ro/nepotul-lui-ion-creanga-a-adus-modernismul-la-bucuresti/

https://lanivelulochiului.wordpress.com/2010/08/28/horia-creanga/

https://arhitectura-1906.ro/2012/09/horia-creanga-inedit/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here