S-a întâmplat în 21 iunie 1848

0
65
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat în 21 iunie 1848: În revista „Foaie pentru minte, inima şi literatură” a apărut poezia „Un răsunet”, de Andrei Mureşanu. Din data de 24 ianuarie 1990, această poezie, pe muzica aranjată de George Ucenescu după o veche priceasnă bisericească (greşit atribuită lui Anton Pann), a devenit Imnul Naţional al României, cunoscut sub titlul „Deşteaptă-te, române!”.

Originea actualului imn national al României a generat unele controverse, referitoare atât la autorul melodiei, cât şi la locul în care acesta a fost intonat pentru prima dată. Limpede este că versurile îi aparţin lui Andrei Mureşanu, poet şi revoluționar român din Transilvania. În timpul Revoluţiei de la 1848, Mureşanu a redactat şi publicat poemul Un răsunet, răsunet care avea să devină, în foarte scurt timp, imn revoluţionar, fiind numit de Nicolae Bălcescu „Marseilleza românilor”. După o luptă grea cu atenta cenzură, versurile lui Mureşanu au fost publicate în numărul 25 al „Foii pentru minte, inimă şi literatură”.
În ceea ce priveşte melodia adaptată imnului „Deşteaptă-te, române!”, învăţătorul George Ucenescu de la şcoala românească din Şcheii Braşovului, ucenic al lui Anton Pann şi contemporan cu poetul Andrei Mureşanu, arată că linia melodică a imnului are la origini un text religios. Este vorba despre cântecul „Din sânul maicii mele”, după cum reiese dintr-o consemnare autobiografică, publicată de profesorul Strehie Stinghe în nr. 6 al Revistei „Ţara Bârsei” (noiembrie – decembrie 1933):

 

„Încă din anul 1844, subscrisul, mă aflam învăţător şi cantor la Biserica Sfintei Treimi de pe Tocile – care este comuna Bolgarsechiului de sus în Braşov. Poetul Andrei Mureşianu, ca rudenie cu Parohul Vonifatie Pitiş, venea vara des la grădinile parohului pentru aer şi pen­tru ceraşe. Sosind furiosul an 1848, poetul căuta o melodie după care să compue un sonet care să se cânte între amicii ce era să se adune Ia grădina parohului pentru o petrecere deseară cu mâncări şi băuturi în onoarea ceraşelor. Am cântat multe cântece de probă; iar sosind la urmă­torul cant „Din sânul Maicii mele” şi cântându-l, a rămas poetul pe lângă această melodie – obligându-mă ca pe Dumineca viitoare să mă aflu şi eu împreună cu oaspeţii învitaţi la grădină ca să cânt după melodia aleasă poesia ce o va com­pune până atunci. În Dumineca hotărâtă — iată că vine poetul împreună cu patru Domni români – şi şezând cu toţii pe iarbă verde şi cu ce­raşe înainte – îmi dete D. Andrei Murăşan poesia făcută: „Deşteaptă-te Române”: îl probăm puţine rânduri, şi văzând că în tot melosul este o minune potrivit – l-am cântat cu vocea mea tânără şi puternică până la fine.Mai repetându-l o dată, toţi Domnii, învăţând melodia din auz, cântau împreună, mulţămind şi urând multă viaţă şi sănătate marelui poet. Din ziua aceia, cântul „Deşteaptă-te Române” s-au făcut cel mai plăcut şi familiar, iar eu eram poftit în toate părţile ca să-l cânt şi să învăţ tinerimea a-l cânta bine şi regulat”.
Andrei Mureşanu s-a născut la Bistriţa, părinţii fiindu-i Toader Mureşanu şi Eftimia Sereţeanu, o familie modestă – tatăl era tăbăcar. A urmat, între 1825-1829, „Şcoala Normală” săsească din Bistriţa, iar între 1829-1832, în aceeaşi localitate, „Liceul Piarist”. Din 1832 este elev la „Gimnaziul Superior Greco-Catolic” din Blaj, la terminarea căruia, între 1836-1838, urmează „Seminarul Teologic Greco-Catolic” tot la Blaj. Crescuţi în credinţă, respect şi iubire faţă de valorile neamului, tinerii care au trecut prin Şcolile Blajului au format elita intelectualilor români din Ardeal şi o „preoţime de înaltă pregătire teologică, profund ataşată Bisericii Greco-Catolice şi idealurilor naţionale ale neamului”. George Bariţiu mărturisea acest adevăr când afirma că „acolo a învăţat să rămână român şi să scrie româneşte”.
Mediul spiritual şi cultural de la Blaj i-a format personalitatea şi lui Andrei Mureşanu, cum a format-o atâtor oameni mari ai ţării, şi i-a trezit dragostea pentru lectură şi scris. Profesorii îi îndrumau şi îi încurajau pe elevi; Timotei Cipariu i-a abonat pe elevi la „Curierul românesc’’, gazeta lui Heliade. Primele încercări literare ale lui Mureşanu sunt din timpul liceului, sunt versuri publicate în revista – manuscris, „Aurora”, prima revistă şcolară din cultura noastră.Coleg de studii, cu câţiva ani mai mare, i-a fost George Bariţiu. În 1838, când George Bariţiu a plecat la Braşov, l-a luat cu sine şi pe Mureşanu şi i-a obţinut dispensa pentru a intra în învăţământ, deşi era încă student. Va fi profesor la şcoala românească din Cetate şi la „Liceul Romano-Catolic”.
Timpul petrecut la Braşov este rodnic în scris, publică poezii şi articole în gazetele lui Bariţiu, „Foaie pentru minte, inimă şi literatură” şi „Gazeta de Transilvania”. Un spaţiu distinct îl au traducerile şi prelucrările din literatura germană, din Schiller, Herder, Burger etc. Tot la Braşov a avut ocazia să cunoască pe unii poeţi din Principate, pe Heliade Rădulescu, Grigore Alexandrescu, Dimitrie Bolintineanu şi Vasile Alecsandri, care îi vor influenţa primele versuri. În scurt timp poezia sa îşi găseşte nota particulară: „reflectarea frământărilor naţionale şi sociale ale vremii”. Şi tot Braşovul este locul în care îşi va întemeia familia, prin căsătoria cu Suzana Greceanu, familie foarte frumoasă, cu opt copii, dar tot timpul ameninţată de sărăcie. La 3/15 mai 1848 a participat la Adunarea de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj şi sub impresia acestui eveniment va scrie poezia „Un răsunet”, cunoscută cu titlul „Deşteaptă-te, române”, „Marseilleza românilor”, cum a numit-o Bălcescu.
După Revoluţie, Mureşanu se refugiază cu George Bariţiu şi cu familiile în Muntenia; la înapoierea în Ardeal, va fi un timp, la Sibiu, funcţionar şi traducător la „Buletinul oficial al guvernului”, serviciu care îl istoveşte, neavând astfel de aptitudini. La propunerea lui Simion Bărnuţiu, care îi oferă o catedră la Iaşi, unde era profesor universitar, răspunde cu amărăciune: „Domnul meu, chemarea mea ar fi să mă cuprind cu Pegasul, aspirând la Olimp […] iar nu să traduc guvernului meu hârtii ciocoieşti”.
În ultimii ani de viaţă traduce din „Nopţile” lui Young şi, la sugestia lui Bariţiu, din „Analele” lui Tacit.Constant, în tot cursul vieţii a desfăşurat o activitate publicistică de valoare. Prietenul său de-o viaţă, George Bariţiu, în 1861, îl va readuce la Braşov, dar Andrei Mureşanu era deja bolnav (…). În anul 1862, în numele frumoasei lor prietenii, George Bariţiu face să-i apară volumul „Din poeziile lui Andrei Mureşanu”, volum care va fi premiat de către Astra. Bucuria trăită de poet nu a avut puterea de a schimba nimic, noaptea aceea de noiembrie în care Andrei Mureşanu s-a stins din viaţă era tot mai aproape… A rămas în conştiinţa scriitorilor şi puţini sunt poeţii care au fost atât de evocaţi cum este Mureşanu. De la Eminescu, care face să se audă din versurile lui Mureşanu „vocea ruginită a lanţului” ce cade, „Preotul deşteptărilor noastre, semnelor vremii profet” este amintit de poeţi şi prozatori.
Iosif Vulcan vede în „Răsunet” un program naţional, consideră poezia „testamentul sfânt al apostolilor noştri şi evanghelia naţională scrisă cu litere de aur”. Andrei Mureşanu este cunoscut mai ales prin poezia sa patriotică, dar registrul versurilor sale cunoaşte şi alte teme, un loc deosebit îl are poezia religioasă, fiind el însuşi un suflet plin de credinţă. În versuri ce amintesc psalmii, îl preamăreşte pe Dumnezeu pentru creaţia sa sublimă, îi mulţumeşte pentru tot ce a dăruit omului, pentru conştiinţa care îl ajută în efortul de a fi Om.„Glasul lui a răsunat neîntrerupt în sufletul neamului. Cuvântul lui a fost cuvânt de nădejde”, spunea Episcopul Martir Iuliu Hossu.Acum şi peste timpuri, poezia lui Andrei Mureşanu va rămâne poezia speranţei şi demnităţii noastre.

Surse:

http://www.scrierile.com/referate/Andrei-Muresanu/Un-rasunet-andrei–Muresanu-re-rom.php

https://doxologia.ro/documentar/un-rasunet-intre-istorie-controversa

http://www.autorii.com/scriitori/andrei-muresanu/un-rasunet-text.php

https://www.agerpres.ro/documentare/2018/06/21/revolutia-de-la-1848-170-de-ani-poezia-un-rasunet-simbolul-luptei-romanilor-din-transilvania–131168

https://www.crisana.ro/stiri/restituiri-24/andrei-muresanu-autorul-imnului-national-al-romaniei-200-de-ani-de-la-nastere-154915.html

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here