S-a întâmplat în 21 mai 1897

0
112
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

S-a întâmplat în 21 mai 1897: S-a născut Smaranda Brăescu, pilot şi paraşutist; pionieră a aviaţiei sportive româneşti; prima femeie din România care a obţinut brevet internaţional de paraşutism (Berlin, 1928) şi brevet de pilot de aviaţie (Clevlend, SUA, 1933); campioană mondială la paraşutism cu record mondial feminin şi record mondial absolut. Smaranda Brăescu (născută la Hănţeşti, Buciumeni – decedată la 2 februarie 1948, Cluj)  a fost prima femeie paraşutist din România şi printre primele din lume. În 1931 a efectuat un salt de la 6.000 m cu care a doborât recordul feminin mondial, iar în 1932, cu saltul de la 7.233 m, a bătut recordul mondial deţinut de un american.

       Între anii 1904 – 1909, a urmat cursurile şcolii primare din satul vecin Vizureşti, comuna Buciumeni, judeţul Galaţi. În 1911 se înscrie la Şcoala profesională de fete din Bârlad, pe care o absolvă în 1916. Din cauza condiţiilor materiale dificile ale familiei a fost trimisă la Bucureşti, unde a locuit la internatul azilului „Elena Doamna” şi a studiat la Şcoala Normală „Principesa Elisabeta”. Urmează apoi cursurile Academiei de Belle-Arte din Bucureşti (1924 – 1929). În timpul războiului s-a întors în comuna natală ca învăţătoare.
         În vara anului 1928, la invitaţia inginerului german Heinecke, a plecat la Berlin pentru a urma cursuri de paraşutism. Aici a executat primul său salt, simţindu-se, după cum ea însăşi a afirmat, „ca un copil căruia i-a reuşit o ştrengărie”. Din acest moment, România a devenit cel de-al patrulea stat european, după Franţa, Cehoslovacia şi Elveţia, cu o femeie paraşutist brevetată. În ţară a executat peste zece salturi cu paraşuta, în următorii doi ani, cu mari peripeţii. La Braşov, motorul avionului s-a oprit în momentul decolării, la Brăila a căzut în Dunăre, la Cluj-Napoca şi Satu Mare a aterizat în copaci.

        În 1929 şi 1930 suferă două accidente în urma cărora a stat vreme de şase luni în spital. Odată restabilită, începe, cu autorizarea Comandamentului Superior al Aviaţiei, o pregătire asiduă, cu ajutorul Inspectoratului General al Aeronauticii, pentru doborârea recordului european şi mondial la săritura cu paraşuta. Se întoarce în România şi începe să se pregătească pentru a putea doborî recordul feminin mondial în ceea ce priveşte saltul cu paraşuta: în Europa 4000 m, iar în America 5384 m.

        În anul 1931 a primit de la Comandamentul Aviaţiei Militare aprobarea de a încerca să doboare recordurile feminine stabilite în Europa şi America. Astfel, în ziua de 2 octombrie 1931, escortată de două avioane, unul medical, iar altul cu un oficial al Aeroclubului, a decolat la bordul unui avion francez, de pe aerodromul din Pipera. Avionul, model Potez XIII, pilotat de aviatorul Alexandru Papană, s-a ridicat până la altitudinea de 6000 m, de unde Smaranda Brăescu a efectuat saltul cu paraşuta, fără mască de oxigen.Altitudinea de 6000 m a fost confirmată de barografele supravegheate de oficialul Aeroclubului, precum şi de altimetrul avionului, care în momentul saltului indica 6200 m. După cele 21 minute şi 25 secunde cât a durat saltul, paraşutista a avut o aterizare reuşită, într-un lan de porumb din Bărăgan, în apropierea gării Sărăţuica, la 28 km de Slobozia. Saltul a fost confirmat de Federaţia Aeronautică Internaţională. În acest fel Smaranda Brăescu deţinea recordul naţional la saltul cu paraşuta, atât la femei cât şi la bărbaţi, precum şi recordul feminin la nivel mondial. Pentru acestă performanţă a fost decorată cu Crucea de Aur a ordinului Virtutea Aeronautică.

        Dorinţa de a fi recordman mondial a dus-o în SUA. Aici, pentru a depăşi recordul bărbătesc de 21 171 picioare (7233 m) deţinut de un american, se antrenează la San Francisco, cu acordul Departamentului Apărării, în perioada 7/10 ianuarie 1932. La 19 mai 1932, avionul a atins altitudinea de 24 200 de picioare (7 400 m), de unde a sărit. Barograful a fost trimis la Washington National Aeronautic Association, unde a fost recunoscută şi proclamată învingătoarea recordului mondial de coborâre cu paraşuta.

        În 1934 urmează cursuri de pilotaj la şcoala Curtiss Weight din Valley Stream, New York, obţinând brevetul de pilot civil. Devine astfel şi prima femeie din Europa brevetată ca pilot al SUA. La 27 aprilie1936, la bordul avionului personal, a traversat Munţii Iugoslaviei, o zonă extrem de turbulentă. La 19 mai 1936, la patru ani de la obţinerea recordului mondial, a făcut un raid, la bordul avionului său, de 1100 km, în linie dreaptă, deasupra Mării Mediterane, de la Roma la Tripoli, în premieră mondială. A zburat şase ore şi zece minute până la Sorman (65 de km de Tripoli), unde a fost nevoită să aterizeze forţat. De la Tripoli s-a îndreptat spre Atena şi de acolo, survolând Bulgaria a aterizat la Bucureşti.

        În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost activă ca pilot în „Escadrila Albă” de avioane sanitare, pe frontul de Răsărit şi apoi pe frontul de Vest, în cadrul escadrilei nr. 13, în Transilvania, Ungaria şi Cehoslovacia, fiind decorată cu crucea „Regina Maria”, clasa III, în 1943. Protestează împotriva falsificării alegerilor din noiembrie 1946, semnând, alături de alte personalităţi, un memoriu prezentat Comisiei Aliate de Control. Acesta ajunge în posesia delegaţiei sovietice.

          Condamnată în contumacie (absență nejustificată de la judecată a inculpatului) la doi ani de închisoare de către regimul instalat în România după cel de-al Doilea Război Mondial, pentru semnarea unui protest prin care se denunţa falsificarea alegerilor din 1946, a fost obligată să se ascundă de Siguranţa Statului sub nume false, neavând niciodată intenţia să-și părăsească ţara. Din anul 1946 se ascunde în judeţele Bacău şi Iași sub numele Maria Matei, iar din anul 1947 se călugărește, sub numele de Maria Popescu la mănăstirea „Congregaţia Surorilor Maicii Domnului”, din Jucu, judeţul Cluj. Numele de Maria Popescu l-a preluat în amintirea marii sale iubiri, pilotul Romeo Popescu.

       În toamna anului 1947, bolnavă fiind de cancer la sân, este internată la Clinica profesorului universitar Dr. Iuliu Haţeganu, iar în doi februarie 1948 pleacă la „Escadrila din Ceruri” fiind înmormântată în Cimitirul Central din Cluj-Napoca, parcela II-B, nr.1550, aflată şi astăzi în anonimat. Viața ei s-a încheiat la 51 de ani, fiind înmormântată de un preot și două măicuțe. La sfârșitul anilor ’70, administrația cimitirului a alocat locul de veci unei anume familii Szász.

         După ani de zile în care Asociaţia Română pentru Propaganda şi Istoria Aeronauticii (ARPIA), filiala Cluj, a încercat să obțină aprobare pentru ridicarea monumentului, în data de 2 noiembrie 2018, de la ora 11.00, monumentul închinat Smarandei Brăescu a fost dezvelit în Cimitirul Central din Cluj-Napoca. Monumentul reprezintă un mic sanctuar închinat Smarandei Brăescu. Pe o suprafață de granit este specificată cea mai importantă reușită a româncei, respectiv recordul mondial absolut de salt cu parașuta.Monumentul a fost realizat din punct de vedere arhitectural de prof.dr Romulus Zamfir. Smaranda Brăescu mai are un bust la Bârlad și deține patru titluri de Cetățean de Onoare post mortem, în Bârlad, Tecuci, Galați și Cluj-Napoca.

Surse:

       Marcu, George (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009

       *** Enciclopedia Educaţiei fizice şi sportului din România, vol. II Bucureşti, Editura Aramis, 2002

       http://adevarul.ro/locale/vaslui/povestea-tragica-smarandei-braescu-femeie-parasutis-romaniei-indragostita-ie-fost-obligata-sa-si-schimbe-numele-mai-multe-ori-1_5690fcd737115986c64d3643/index.html

       http://www.formula-as.ro/2011/959/societate-37/eroina-fara-cruce-smaranda-braescu-13467

http://transilvaniareporter.ro/cultura/smaranda-braescu-eroina-mondiala-cu-record-absolut-la-parasutism-va-avea-un-monument-in-cimitirul-central-din-cluj/

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here