S-a întâmplat în 7 mai 1946, 7-17

0
174

S-a întâmplat în 7 mai 1946, 7-17: A început, la Bucureşti, procesul mareşalului Ion Antonescu (1882-1946), conducător al României în perioada 1940-1944, ca şi procesul altor foşti demnitari români; Ion Antonescu şi trei dintre colaboratorii săi apropiaţi (Mihai Antonescu, Constantin Vasiliu şi Gheorghe Alexianu) au fost condamnaţi la moarte şi executaţi (la 1.VI.1946).

Procesul lotului Antonescu este desfășurat într-un context istoric specific. Cu trupele sovietice prezente pe teritoriul României și în plin proces de ascensiune a comuniștilor sprijiniți de Moscova, Ion Antonescu este judecat pentru crime de război și executat. După 23 august 1944 începe procesul istoric care va duce la instaurarea regimului comunist în România. Arestat, mareșalul Ion Antonescu este predat sovieticilor, care timp de doi ani l-au supus la interogatorii foarte dure. În 1946 este adus înapoi în România pentru a i se intenta un proces.

Postura în care este adus Ion Antonescu în România este aceea a unui personaj considerat criminal de război, fiind judecat printre altele pentru trădare de patrie. Este evident faptul că în contextul intern al României procesul nu putea fi unul echitabil, mai ales datorită prezenței trupelor sovietice pe teritoriul românesc.

Procesul lotului Antonescu se baza pe Legea nr.312 din 12 aprilie 1945 pentru descoperirea şi sancţionarea celor vinovaţi de dezastrul ţării şi de crime de război. Legea prevedea că cei găsiți vinovați de crime de război să fie condamnați la moarte sau la muncă silnică pe viață. Procese ale conducătorilor țărilor învinse în război au avut loc și în alte țări. Tribunalul de la Nurnberg dinstingea între patru categorii de crime: conspirație, crimă împotriva păcii, crime de război și crime împotriva umanității.

Tribunalul Poporului este o instanță ad-hoc, formată din oameni fără o pregătire juridică necesară unui asemenea proces. Președintele Al. Voitin Voitinovici avea doar 28 de ani şi o oarecare relaţie cu liderul comunist Lucreţiu Pătrăşcanu. Acuzatori publici erau Vasile Stoian, un jurist total necunoscut, Constantin Dobrian, judecător de instrucţie din Timişoara, și Dumitru Săracu, fost bucătar, lipsit de orice pregătire juridică.

Rechizitoriul evita orice referire la imperialismul sovietic, la amenințarea pe care a constituit-o Uniunea Sovietică pentru statul român sau la evenimentele din 1940, când Uniunea Sovietică a anexat Basarabia și nordul Bucovinei. Pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, prin care Uniunea Sovietica și Germania nazistă își împărțeau sferele de influență în Europa de Est nu este de asemenea avut in vedere.
Culpa principală imputată mareșalului Antonescu este alianța cu Germania nazistă, Tribunalul Poporului considerând că acuzații s-aufăcut vinovați de dezastrul țării și crime de război prin aceea că au trădat interesele poporului român punând țara în slujba dușmanului fascist și hitlerist. La interogatoriul din 7 mai Ion Antonescu răspunde acestei acuzații: „Nu aveam nici o altă ieșire. România era total izolată.La toți miniștrii străini la care m-am adresat, toți mi-au refuzat orice sprijin. Pe bază că nu pot să acorde, în circumstanțele internaționale de atunci, nici un sprijin României.”

Tot în cadrul procesului regimul dictatorial a lui Antonescu este definit ca fiind fascist și sub controlul total al Berlinului. Având scopul de a-i discredita și pe liderii partidelor democratice, Curtea încearcă să-i lege pe unii oameni politici democrați, precum Iuliu Maniu și Constantin Bratianu, de regimul lui Antonescu.Ei au fost prezentați ca promotori ai fascismului deoarece reprezentau un pericol pentru planul sovieticilor de a impune un regim comunist în România.

Întregul proces se termină foarte rapid, între 7 și 17 mai 1946. Tribunalul Poporului pronunță 13 sentințe de condamnare la moarte, dintre care 3 pedepse sunt comutate la muncă silnică pe viață, iar 6 învinuiți sunt condamnați în absență. Interesant, printre cei condamnaţi la moarte în absență se numară și Horia Sima.Ion Antonescu se numără printre cei condamnați la moarte cărora nu le-a fost comutată pedeapsa. Alături de el vor fi executați la Jilava, pe 1 iunie, Mihai Antonescu, Gheorghe Alexianu, Constantin Vasiliu.
Ultima dorință a lui Ion Antonescu a fost să fie executat de militari, nu de gardienii închisorii, dar a fost refuzat. Conform raportului oficial, dupa ce s-a dat ordinul de tragere și s-a executat ordinul, Ion Antonescu a salutat ridicându-și pălăria cu mâna dreaptă, apoi a căzut. Ion Antonescu nu a fost însă atunci ucis de gloanțe. S-a ridicat în cot și a spus: „Nu m-ați împușcat, domnilor, foc!”.Șeful gardienilor s-a dus la el și l-a împușcat în cap cu pistolul. Examinarea doctorului a reliefat că Antonescu încă mai era în viață. După ce a tras încă o serie de gloanțe asupra lui Vasiliu, șeful gardienilor a mai tras trei gloanțe în piepul lui Antonescu, care este declarat mort.

Locul de veci al mareșalului Ion Antonescu a rămas secret. Se încerca prin ascunderea locației acestuia să se evite transformarea mormântului într-un loc de pelerinaj. Procesul lotului Antonescu se înscrie în procesul complex prin care a trecut Europa după 1945 și, în același timp, în procesul prin care a trecut România după 23 august 1944. Eliminarea lui Ion Antonescu era absolut necesară pentru instaurarea unui regim comunist în România.

Surse:

Scurtu, Ioan – Pe marginea prăpastiei. 21 – 23 ianuarie 1941, 2 volume, Editura Scripta, Bucureşti, 1992

Magherescu, Gheorghe – Adevărul despre mareşalul Antonescu, 3 volume, Editura Păunescu, Bucureşti, 1991

Ioanid, Radu (coord.) – Lotul Antonescu în ancheta SMERS, Moscova, 1944-1946. Documente din arhiva FSB, Editura Polirom, Bucureşti, 2006

Neagoe, Stelian – Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007,

https://www.academia.edu/10239177/Ioan_Dan_-_Procesul_Maresalului_Ion_Antonescu

https://adevarul.ro/locale/slobozia/am-asistat-judecata-maresalului-antonescu-povestea-veteranului-fost-martor-mai-controversat-proces-romania-secolului-xx-lea-1_55f25a07f5eaafab2c7b5ca0/index.html

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/procesul-lui-ion-antonescu-procesul-unui-tradator

Alte articole găsiţi aici.

Nicolae Uszkai

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here