15 Ianuarie. Pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Pavel Tebeul (227 – 341)

0
93

PavelPavel Tebeul a trăit pe vremea lui Decius (250 – 253) și Valerian (253 – 260), prigonitorii creștinătății. Și era din Egipt, din Tebaida de Sus, din părinți cu multă avuție. Și învățase carte elinească și latinească, precum și dreapta credință, din nemărginita înțelepciune a Sfintelor Scripturi.

Și s-a pornit sângeroasă prigoană contra creștinilor. Iar bărbatul surorii sale, lacom fiind și voind să ia partea de avere ce se cuvenea Sfântului, a gândit să-l dea dregătorului spre chinuire, spunând că este creștin. Și, aflând de aceasta Pavel, care atunci era un tânăr de 20 de ani, a fugit în munți, în locurile cele mai singuratice.

Deci, petrecând multă vreme și povățuindu-se de Duhul Sfânt, nu s-a mai întors în lume. El a cunoscut că Dumnezeu i-a dat lui acest fel de viețuire. El avea ca locuință o peșteră cu apă înlăuntru, hrană, finice și haină de frunze. Și și-a schimbat viața sa, cunoscând lipsa și pacea patimilor și bucuriile vieții de rugăciune, apropiindu-se de Dumnezeu.

Că și-a îndelungat alergătura nevoinței sale până la o sută treisprezece ani, că atâta a trăit. Și a fost hrănit o vreme, ca și Ilie, de un corb, care-i aducea în fiecare zi o jumătate de pâine. Și îmblânzise leii, care-i slujeau și care l-au și îngropat. Pe acesta, aflându-l, marele Antonie s-a minunat de locul lui cel aspru de nevoință, de lungimea vremii lui de pustnicie și că el, mai înainte de alții, a îndrăznit cel dintâi și a mers în cele mai dinăuntru ale pustiului. Și l-a găsit adormit în genunchi și cu mâinile ridicate la cer în rugăciune; acesta este cel dintâi pustnic cunoscut  al creștinătății.

Dumnezeului nostru, slavă!

Proloagele, Vol. 1

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here