11 Noiembrie – Sfântul Mina

0
149

minaSfântul Mina a fost de origine egipteană. S-a născut în apropiere de Memphis, străvechea capitală a faraonilor şi a trăit în timpul împăraţilor romani Diocleţian şi Maximian.

Mama sa, Euphemia nu avea nici un copil. Într-o zi s-a dus la biserica din Attrib, cu ocazia unei sărbători închinate Maicii Domnului. Acolo, văzând părinţii cu copiii lângă ei, frumos îmbrăcaţi, de sărbătoare, ea s-a întristat, a suspinat şi a lăcrimat îngenunchind în faţă icoanei Sfintei Fecioare Maria. S-a rugat fierbinte să mijlocească în faţă iubitului ei Fiu că să-i dăruiască şi ei un copilaş. Atunci, o voce s-a auzit dinspre icoană, spunând “Amen”. S-a bucurat nespus, înţelegând că Domnul şi Maică Să îi auziseră rugăciunile. Întorcându-se acasă, i-a povestit soţului ei (Eudoxius) cele întâmplate iar el a zis: “Fie voia Domnului”. Domnul, Iubitorul de oameni, le-a dăruit un copilaş, un băieţel pe care l-au numit Mena (Mina), după cuvântul “Amen” pe care îl auzise mama în faţă icoanei. Mai târziu, fericiţii părinţi au mai avut un fiu şi o fiica. Sfântul Mina a crescut într-o atmosfera creştină, beneficiind de o educaţie aleasă – părinţii săi erau înstăriţi, tatăl fiind guvernator militar. Când Mina avea 11 ani, tatăl sau, fiind deja la o frumoasă vârstă, s-a mutat la cele veşnice iar mama să i-a urmat trei ani mai târziu. Rămânând fără părinţi, Sfântul Mina şi-a închinat viaţă rugăciunii, postului, alergând cu bună nădejde către Părintele Ceresc, Ocrotitorul orfanilor şi Proniatorul celor ce-L iubesc.

Cu timpul, datorită preţuirii pe care toţi o aveau faţă de el, Sfântul Mina a fost numit în înaltul post pe care-l ocupase tatăl sau, conducând cu dreptate şi iubire de semeni, fiind preţuit şi cinstit de către toţi cei care îl cunoşteau.

Când împăratul Diocleţian a renunţat la creştinism şi a ordonat adorarea idolilor, mulţi creştini au preferat să primească martiriul în numele Domnului nostru Iisus Hristos.

Sfântul şi-a părăsit poziţia şi s-a retras în deşert unde a rămas pentru o perioada de cinci ani, cinstindu-L şi iubindu-L pe Dumnezeu din toată inima să.

Într-una din zile, a văzut cerurile deschizându-se şi mucenicii purtând cununi minunate. A auzit o voce zicând: “Tot cel ce se osteneşte pentru numele Domnului Iisus va primi astfel de cununi”.

Atunci, Sfântul s-a întors în oraşul pe care îl guvernase, mărturisind numele Domnului Iisus Hristos. Ştiind că aparţine unei familii nobile, concetăţenii săi l-au sfătuit să se îndepărteze de credinţă lui, promiţându-i daruri şi măriri. Sfântul Mina nu s-a răzgândit iar guvernatorul oraşului a hotărât să fie torturat, însă Sfântul a rezistat vitejeşte torturilor. Atunci guvernatorul a ordonat să-i fie tăiat capul, să i se arunce trupul în flăcări, iar cenuşă să fie împrăştiată în vânt. Trupul i-a rămas în foc timp de trei zile şi trei nopţi, dar nu a suferit stricăciuni.

După trei zile, sora Sfântului a reuşit să-i ia trupul de acolo, dând soldaţilor o mulţime de bani. L-a înfăşurat într-un veşmânt şi intenţiona să îl ducă în Alexandria, după cum o sfătuise înainte chiar fratele ei; având trupul mucenicesc cu ea, s-a îmbarcat pe una dintre corăbiile ce mergeau spre Alexandria.

În timpul călătoriei, nişte sălbăticiuni ale marii au apărut din adâncuri şi au atacat călătorii de pe vas; aceştia erau îngroziţi şi strigau cu frică mare. Sora Sfântului s-a rugat Domnului şi a cerut mijlocirea, ajutorul fratelui ei – că urmare, din trupul Sfântului au ieşit flăcări care au ars fetele sălbăticiunilor. Acestea s-au scufundat cu repeziciune, iar când au reapărut, flăcările le-au ars încă o dată; după această s-au scufundat definitiv.

Când corabia a intrat în port, locuitorii din Alexandria, în frunte cu Patriarhul Atanasie cel Mare, i-au ieşit în întâmpinare: au purtat trupul sfânt cu înfiorare, l-au îmbrăcat în veşminte scumpe şi l-au aşezat în biserica, spre cinstire şi închinare. După ce perioada persecuţiilor s-a încheiat, îngerul Domnului i-a apărut patriarhului şi i-a spus că voia Domnului era să aşeze trupul Sfântului Mina pe o cămilă şi să îl scoată afară din oraş fără că cineva să îl călăuzească; trebuia doar să urmărească de la distanţă cămilă până când această se va opri în locul hotărât de Domnul. Au mers aşa cu toţii până când au ajuns într-un loc numit Lacul Bayad din regiunea Marriot. Acolo, ei au auzit o voce zicând: “Acesta este locul unde Domnul doreşte să se odihnească trupul iubitului sau Mina”. Astfel, au coborât corpul şi l-au pus într-un sicriu pe care l-au aşezat într-o grădina frumoasă iar apoi multe minuni s-au întâmplat cu mijlocirea mucenicului.

După o vreme, locuitorii din Pentapolis s-au ridicat împotriva oraşelor din jurul Alexandriei. Oamenii se pregăteau să îi înfrunte pe barbari şi guvernatorul a hotărât să ia trupul Sfântului cu ei, că un puternic ocrotitor. A luat trupul în ascuns şi cu binecuvântările Sfântului, i-a biruit pe barbari şi s-a reîntors victorios.

Guvernatorul, bucuros şi recunoscător, s-a gândit să nu înapoieze trupul Sfântului la locul de unde îl luase, vroind să îl ducă în Alexandria şi să îl pună într-un loc de cinstire şi închinare. Pe drumul de întoarcere a trecut prin zona Lacului Bayad, locul de unde luase trupul Sfântului Mina. Acolo, cămilă care purta sfântul trup a îngenunchiat şi nu a mai vrut să se mişte, chiar în pofida câtorva lovituri primite. Atunci, au mutat trupul pe o altă cămilă, dar nici această nu a vrut să plece din loc. În cele din urmă, guvernatorul şi cei care îl însoţeau au înţeles că această este voinţă Domnului şi au făcut un sicriu din lemn de esenţă tare, în care au pus sicriul de argint.

Apoi, au aşezat sicriul la locul sau şi cerând binecuvântarea Sfântului Mina s-au reîntors în Alexandria.

Descoperirea minunată a sfintelor moaşte

Atunci când Domnul a dorit să dezvăluie locul unde era trupul Sfântului Mina, a făcut-o după cum urmează: În acele locuri, se află un pastor care avea un miel bolnav de râie; într-una din zile, acest miel a alunecat într-o fântână, un puţ aflat lângă locul unde era îngropat trupul Sfântului Mina. Ieşind din apă, mielul s-a rostogolit prin nisipul din acel loc şi s-a vindecat pe loc. Pastorul, uimit, a început să ia din nisip, să îl amestece cu apă şi să ungă cu el orice miel bolnav şi acesta se vindecă imediat.

Vestea miracolelor s-a răspândit cu repeziciune în Imperiul Bizantin, până când a auzit şi împăratul Constantinopolului (se pare că este vorba de însuşi Sfântul Constantin). Acesta, avea o singură faţă care era bolnavă de lepra. Împăratul a trimis-o la locul unde era trupul Sfântului Mina că să afle de la acel pastor cum se petreceau minunile. Discutând cu acesta, faţă a luat nisip, l-a umezit cu apă şi s-a frecat pe trup, dormind peste noapte în acel loc. În timpul somnului ea l-a văzut pe Sfântul Mina care i-a zis: “Trezeşte-te devreme şi sapă în acest loc şi vei găsi trupul meu”.

Când s-a trezit, faţă era vindecată şi începând să sape, a găsit trupul Sfântului. Degrabă, a trimis vorba tatălui ei despre cele întâmplate. Acesta s-a bucurat nespus, mulţumind şi aducându-I laude lui Dumnezeu. În semn de recunoştinţă şi nu numai, împăratul a dat bani şi a trimis oameni, care au construit o biserica în acel loc, în cinstea slăvitului mucenic Mina.

Mai târziu, în timpul domniei împăraţilor români Arcadius şi Honorius, aceştia au hotărât construirea unui oraş impresionant exact în acel loc, oraş care s-a numit Abu Mena (abu – părinte, sfânt).

Abu Mena – oraşul Sfântului

Acest oraş, avea să devină vestit în întreagă lume creştină, că un loc de mângâiere, izbăvire, tămăduire, ocrotire, salvare. Va fi unul dintre cele mai căutate locuri ale creştinătăţii în perioada secolelor V-VII (d. Hr.).

Mulţimi de oameni bolnavi veneau aici, din cele patru zări ale pământului, rugându-l pe marele mucenic să mijlocească pentru ei, pentru familiile lor şi pentru prieteni – şi mulţi îşi aflau rezolvarea problemelor cu care veniseră cu mijlocirea Sfântului Mina. Din păcate, la venirea arabilor în Egipt, o parte dintre ei au atacat oraşul şi biserica, acestea fiind distruse şi rămânând în timp doar ruinele ….

Acum, în acel loc, se află o impresionantă mănăstire (construită de răposatul papa Kyrillos VI, conducătorul Bisericii Copte) unde odihnesc, spre veşnică închinare, moaştele mucenicului.

Sânziana Z.

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here