10 ianuarie 2013. Pomenirea celui între Sfinți Părintele nostru Grigorie, episcopul de Nyssa

0
110
GrigorieAcest sfânt Grigorie era frate mai tânăr, după trup, cu Sfântul Vasile cel Mare. Și-a făcut învățătura cărții la școlile din orașul său, Cezareea Capadochiei, dar, prin setea lui de cunoaștere și prin marea putere a gândirii și a scrierilor sale, a ajuns a fi cel dintâi mare dascăl, părinte și teolog slăvit al vieții duhovnicești ortodoxe. În tinerețea sa a fost o vreme când a intrat în slujba bisericii, în treapta de citeț, dar în loc să rămână în biserică el s-a făcut profesor.

A fost căsătorit cu fericita Teosva, pe care Sfântul Grigorie de Nazians a cinstit-o cu multe laude, numind-o: „podoaba Bisericii, frumusețea lui Hristos și cea cu adevărat sfântă soție de preot”, fiind ea diaconiță a Bisericii, iar Sfântul Grigorie, bărbatul ei, fiind preot.

Și murind Teosva, pe vremea împăratului arian Valens, Sfântul Vasile, ce era atunci arhiepiscop în Cezareea Capadochiei, a chemat pe fratele său Grigorie la lupta cu cea din urmă mare înfruntare a arianismului contra Bisericii: l-a făcut episcop și i-a încredințat scaunul cetății din Nyssa, din Capadochia.

Nu era o cetate de seamă, dar Sfântul Vasile voia oameni cu o credință ortodoxă neșovăielnică în jurul său: „Este mai bine ca episcopul să dea cinste scaunului său, decât să capete cinste episcopul de la scaun”, zicea el. Și, în această luptă, Sfântul Grigorie a fost izgonit din scaunul său vreme de patru ani, de arienii lui Valens. Dar primirea ce i-au făcut credincioșii, când s-a întors, arăta cât era de iubit de păstoriții săi.

A fost însărcinat de Sinodul din Antiohia să meargă în Arabia și Palestina, ca să aducă pace bisericilor tulburate de eretici.

A luat parte la cel de al doilea Sinod ecumenic, în anul 381, alături de Sfântul Grigorie de Nazians, statornicind credința în Duhul Sfânt. E vremea când legătura cu el era un semn de ortodoxie.

Scrierile sale au făcut din el un „Părinte al părinților” și un „stâlp al Ortodoxiei”, fiind scrieri de temeinică putere de gândire ortodoxă și de înaltă trăire lăuntrică, precum: „Marea Cateheză”, „Facerea omului”, „Viața lui Moise”, „Cântarea Cântărilor”, „Fericirile”, „Așezământul creştinesc”.

S-a mutat la Domnul către anul 400, în ziua de 10 ianuarie, lăsându-ne mărturie toată măsura marilor sale daruri.

Pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Dometian, episcopul Melitinei

Acest plăcut lui Dumnezeu, Dometian, s-a născut pe când împărățea Iustin cel Tânăr (565-578), din părinți credincioși, Teodor și Evdochia, și străbătând învățătura cărții, s-a însurat. Însă, degrabă, mutându-se soția lui din viața aceasta, îndată s-a îndreptat spre duhovniceasca filosofie și, lăsând lumea, pentru dragostea lui Dumnezeu, își petrecea viața sa în .

Voind însă Dumnezeu, la treizeci de ani ai vieții sale, a fost pus episcop al Bisericii din Melitina. Și era păstor nu numai turmei sale, ci și altor popoare era luminător și ajutător, iar, pentru împărăția grecească foarte trebuitor, ca un purtător de grijă al binelui celui de obște.

Că, de multe ori, era trimis de împăratul Mauriciu (582-602) în Persia, în slujba poporului; tot așa, și lui Cosroes i-a fost mijlocitor, în împărăția perșilor, și, de multe ori, întăritor așezămintelor celor de pace între greci și între perși. Iar când stăpânitorul Varam s-a ridicat contra lui Cosroes și se întinsese, cu îndrăzneală din Persia, pe acela l-a surpat din stăpânire și l-a făcut supus și birnic grecilor.

Și era iubit prieten al împăratului Mauriciu, de la care dăruit fiind cu mult aur și averi, pe toate acestea le-a împărțit la sfintele biserici și la casele de oaspeți, spre hrana săracilor. Și, venind în Constantinopol, a trecut la Împăratul Ceresc, din cele de aici. Și cinstit a fost trupul lui de sobor împărătesc și bisericesc și a fost adus întru a sa cetate, Melitina. Și mult bine a făcut în viață și după mutarea sa, întru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Proloagele, Vol. 1

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here