1 Decembrie: Ziua Naţională a României văzută de o româncă în Irlanda
1 Decembrie 2013. Dublin. Irlanda. Un eveniment special la care am fost invitată să particip a avut loc în inima acestui oraş fascinant pe care ochii şi sufletul meu l-au văzut şi l-au simţit aproape. Ziua Naţională a României a fost sărbătorită, pentru prima oară, în Irlanda, printr-un eveniment bilingv, atât în limba română, cât şi în engleză, la iniţiativa Romanian Creative Minds of Ireland.
Evenimentul a avut loc în Exchange Dublin (Temple Bar) şi a oferit artiştilor români, celor irlandezi, din Dublin şi Bucureşti, oficialilor Ambasadei României şi ai Primăriei din Dublin, dar şi reprezentanţilor diverselor organizaţii şi companii din cele două ţări şansa de a se cunoaşte îndeaproape şi de a vibra româneşte pentru o zi.
Nu au fost zile uşoare
Nu au fost zile uşoare cele de dinaintea evenimentului, pentru că atunci când vrei ca toate lucrurile să meargă conform planului trebuie să ştii că 99 la sută din ce faci înseamnă muncă. Doar 1 la sută presupune scânteia numită idee.
Roxana Neag, Creative Director, şi Simona Paşcu, Managing Director, sunt iniţiatoarele Romanian Creative Minds of Ireland, altruiste, luminoase, hotărâte şi dornice să prezinte irlandezilor valorile, cultura şi tradiţiile româneşti. Sărbătorirea Zilei Naţionale la un asemenea nivel a fost un prim pas spre împlinirea visului lor.
Hrană pentru suflet
Când ştii cât de însetaţi sunt oamenii de cultură, de frumos şi mai ales câtă nevoie de hrană pentru suflet există, fără de care viaţa nu poate fi posibilă, şi faci eforturi dincolo de propriile limite cu un asemenea succes înseamnă că scopul tău a fost atins.
Invitaţia de a lansa cartea „Cântecul culorii”, apărută la Editura Neverland, în cadrul acestui eveniment de anvergură, la care au asistat pe parcursul întregii zile aproximativ 500 de oameni, a fost o onoare la care nu am visat, dar Dumnezeu lucrează prin oameni, astfel că şi visul meu de a atinge pământul Irlandei s-a împlinit.
1 Decembrie: Ziua Naţională a României
Dimineaţa a fost dedicată tuturor copiilor, care au avut parte de jocuri distractive, de o pictură pe faţă, de un concurs de desenat. Părinţii şi ceilalţi vizitatori au fost atraşi de expoziţia de sculpturi miniaturale semnată Ioan Astaluş, artist român care deţine recordul lumii pentru cea mai mică corabie construită într-o sticlă. Recunoscut în toată lumea drept „părintele artei vegetale”, Astaluş a expus câteva dintre sculpturile sale în miniatură în castane, fasole, fistic, mango, bob de orez.
Sculptură într-o sămânţă de mac
Artistul a anunţat că are în plan să sculpteze într-o sămânţă de mac în curând, ceea ce nu poate decât să ne bucure şi să ne îndemne să visam la încă un record pentru România. Incredibil a fost că una dintre vizitatoare a venit la Dublin, special pentru această mini-expoziţie, de la München.
Un alt vis împlinit am putea spune fără teama de a greşi. Ioan Astaluş nu a fost singurul artist care a expus. Au fost prezenţi pictoriţa Maria Chibacu, ce a purtat o spendidă catrinţă cu mândrie şi o eleganţă înnăscută, Anca Dănilă, care a prezentat trei dintre picturile sale cu o modestie egală cu talentul său, pictorul Andrei Varga, fotograful Dorel Filip, artista Anca Berindeiu, care a atras atenţia cu instalaţia sa ce a amintit de perioada interbelică, şi graficianul T’bor Szente, ale cărui creaţii te lasă fără respiraţie.
Nepreţuitele viori de Reghin
De altfel, una dintre ele o poartă mereu cu sine, fiind un tatuaj incredibil. Toţi aceştia şi-au petrecut noaptea de dinainte pregătind expoziţia umăr lângă umăr, dornici să dăruiască invitaţilor un crâmpei din minunata lume a artei pe care ei o explorează în fiecare clipă a vieţii lor, dar pe care alţii nu o pot vedea, căci muza inspiraţiei vine acolo unde este auzită.
Printre cei care au mai expus o mostră din munca lor se numără şi lutierul Cosmin Crişan, care a adus cu sine nepreţuitele viori de Reghin. Sunetul acestora este remarcabil şi numai cine ştie drumul pe care strugurele îl parcurge ca să devină vin poate înţelege şi drumul lemnului care ajunge vioară.
Atracţiile turistice ale României
În cadrul evenimentului de 1 Decembrie cei prezenţi au avut şansa să afle informaţii despre atracţiile turistice ale României precum Castelul Bran, Delta Dunării, Bucovina sau Maramureş, dar şi să vadă câteva costume populare tradiţionale, icoane şi obiecte de artizanat, precum ia românească, atât de cunoscută în întreagă lume pentru frumuseţea şi simplitatea sa.
S-a vorbit despre Henri Coandă, Nadia Comăneci, despre Ana Aslan şi al său Gerovital, despre asemănările dintre poporul irlandez şi cel român, despre strămoşii comuni, despre dansul care seamănă şi despre Gheorghe Zamfir, a cărui muzică a răsunat de-a lungul întregii zile. O zi care a însemnat o şansă extraordinară pentru ca irlandezii, vecini sau cunoştinţe cu românii prezenţi la Dublin, să se conecteze la arta şi cultura autentică românească.
Cu pâine şi sare
Paula Wogan şi Adrian Niculescu au prezentat într-un cadru oficial programul gândit special pentru Ziua Naţională a României, iar invitaţii au fost primiţi cu pâine şi sare, obicei specific ţării noastre. Printre aceştia s-au numărat Excelenţa Sa, Manuela Breazu, ambasador al României în Irlanda şi Cllr. Ruairi McGinley, din partea Dublin City Council, care a sprijinit de la bun început acest proiect de suflet.
După discursurile oficiale a urmat un moment emoţionant, deoarece grupul vocal de copii „Trăistuţa”, coordonat de Cristina Tărean, a încălzit sufletele celor prezenţi cu bijuterii muzicale româneşti, pe care majoritatea le cunoşteau pe de rost, cântând la rându-le.
Poetul irlandez Alan Patrick Traynor a citit „Sara pe deal”, poemul lui Mihai Eminescu, poetul naţional al României, iar pictoriţa Maria Chibacu a rostit în limba engleză varianta pe care eu, ca reprezentantă a României, am oferit-o invitaţilor recitând poemul lui Nichita Stănescu, „Doamne, apără poporul român!”
„Dă-le oamenilor un zâmbet şi ei îţi dau încredere!”
Centrul de Excelenţă în Promovarea Creativităţii Româneşti Dublin a anunţat câştigătorii concursului de proză organizată de revista culturală „ITACA”, iar apoi artista Oxana Copceanu şi trupa „Lăutarii de la Dublin” au cântat Hora Unirii, ceea ce a dat şansa celor de faţă să dea mână cu mână. Toate acestea au fost surprinse de camera regizorului Ovidiu Ciugulea, Creative Director la Lispopple Studios, care a filmat evenimentul alături de Paul Flanagan.
Ovidiu Ciugulea este de altfel singurul din Irlanda care lucrează în 3D şi are un motto care pe mine m-a impresionat: „Dă-le oamenilor un zâmbet şi ei îţi dau încredere!” M-a rugat să scriu şi despre el un rând şi sper să nu-l fi dezamăgit. De asemenea, Cristian Bârlescu, Photogarage, a surprins cu aparatul său de fotografiat nostalgia ce se citea pe chipurile unora, bucuria şi emoţia altora, dar şi candoarea şi neastâmpărul micilor participanţi la eveniment. Greu de imortalizat dacă nu eşti obişnuit cu asta.
„De ce iubiţi România?”
Am stat de vorbă cu românii stabiliţi în Irlanda, care au spus că nu se vor mai întoarce niciodată acasă. Am cunoscut români care pur şi simplu nu mai suportă dorul de casă, cu care am rezonat deplin. Am întâlnit irlandezi care m-au întrebat ce nu m-au întrebat românii: „De ce iubiţi România?” Şi le-am răspuns. Eram pregătită să fac asta.
Iubesc România pentru că mă doare neiubirea celorlalţi, care au uitat de ea. Iubesc pământul din care am venit pe lume şi pe care, de câte ori am ocazia, îl îmbrăţişez şi-l sărut cu evlavie.
Am România în cana mea de cafea în fiecare dimineaţă şi am România în pâinea pe care o primesc de ziua mea, cu sare alături, în fiecare an. Iubesc câinii care nu umblă cu covrigi în coadă pe pământ românesc, ci doar îi latră pe cei pe care nu-i simt oameni.
Un vis imposibil, un vis împlinit
Iubesc lupta absurdă pe care o duc ca să pot dărui celor ce-şi doresc lumina cuvintelor, acea lumină care hrăneşte sufletul. A scoate astăzi o carte echivalează cu a merge la şcoala înainte vreme, un vis imposibil, deci iubesc gustul ce rămâne pe buzele mele după ce câştig această bătălie.
Am câştigat-o lansând cartea „Cântecul culorii” la Dublin, într-o zi sfântă pentru orice român, de Ziua Naţională, ceea ce mi-a amintit de eforturile Reginei Tuturor Românilor Maria, despre care atât de puţină lume ştie, de a întregi această ţară. Un alt vis împlinit, nu?!
Nicio palmă din pământul românesc
O iubesc pe Regina Maria pentru că a demonstrat că este mai româncă decât mulţi români iubind pământul din care nu s-a născut, dar în care şi-a îngropat copiii, soţul şi pe sine însăşi. Prin testament a lăsat vorbă ca nicio palmă din pământul românesc să nu se îndepărteze de la România Mare, o cale demnă de urmat desigur, dacă aleşii noştri ar avea ochi să citească şi urechi să audă.
Poate că de aceea iubesc copiii pe care-i văd mergând cu încăpăţânare la şcoala românească, prin geruri ce muşcă din trupurile lor cuminţi şi fragede. De aceea iubesc dascălii adevăraţi care cu încăpăţânare continuă să predea limba română, cea care ne curge tuturor prin vene, dar pe care am uitat să o preţuim şi să o aşezăm pe piedestalul ce e doar al ei. Ne chinuim să ne exprimăm în altele, la modă, cu un preţ cumplit, acela de a ne-o pierde pe a noastră.
Aici sfinţii îmbracă haine de lumină
De aceea iubesc muzica românească pe care nimeni nu o poate cânta precum frunza codrului şi iubesc trăitorii de pe aceste meleaguri cu aceeaşi simplitate ca odinioară, care merg la biserică împinşi de credinţa adevărată, îi iubesc pentru că încă vor să-şi sfinţească bucatele.
Iubesc România pentru că aici sfinţii îmbracă haine de lumină mai frumoase. Iubesc focul viu de la stână în faţa căruia nimeni nu are voie să se certe, să înjure, să mintă şi orice făgăduială e respectată cu sfinţenie. Iubesc România pentru că alţii o urăsc fără să o cunoască. Iubesc România pentru că România sunt eu şi îmi iubesc aproapele ca pe mine însămi.
Te iubesc, România
Te iubesc, România, căci tu m-ai învăţat ce înseamnă cuvântul dor, mai ales când sunt departe de tine! Te iubesc, România, pentru că sângele dacilor liberi te-a sfinţit şi ne-a luminat şi pe noi! Şi toată această iubire am purtat-o cu mine în Irlanda, la Dublin, unde am cunoscut români extraordinari şi oameni adevăraţi. Această iubire a vegheat asupra mea şi m-a adus acasă, acolo unde pot fi eu însămi, firesc, fără teama de a rosti adevărul. Pentru toate acestea rostesc astăzi simplu: Mulţumesc!
Citește și:
Istoricii, despre 1 Decembrie, Ziua Națională a României
1 Decebrie: La mulți ani România! Cum arăta harta țării după Marea Unire
Analia Selis: România este țara unde vreau să fiu
Top 5 orașe cu semnificații istorice, de vizitat în 1 Decembrie
Loreta Popa
