Y asi pasan los dias… QUIZAS… QUIZAS – Aplauze și chemări la rampă vizibil copleșitoare pentru Gabriela Muñoz

0
40

babel

Am râs mult la „Poate… Poate…”, s-a râs și mai mult în sală, dar ideea piesei este tristă. Protagonista spectacolului, Greta, trăiește zilnic o dramă, cea a unei fete singure, supraponderale, care se gândește cu dor la întâlnirea iubirii. În fiecare zi, ea se pregătește pentru ritualul căsătoriei, tânjește după adevărata dragoste, repetând la propriu scenele din timpul nunții și momentele de după. Interpretarea este hilară aproape în totalitate, elementele care stârnesc râsul fiind, în primul rând, mimica, gestul, aspectul și masca personajului, iar în al doilea rând, folosirea unor elemente banale în scene amuzante, cu sensuri deturnate – hârtia igienică este folosită drept „covor roșu”, tortul cu frișcă este mâncat din ce în ce mai repede (iar personajul îi întreabă pe spectatori dacă s-a murdărit în jurul gurii); zelul cu care face alergare în jurul mesei și ridică tortul în locul unei gantere în speranța că va slăbi pentru a deveni atrăgătoare pentru acel posibil iubit mult visat, felul în care acoperă cu hârtie igienică fața frumoasă a domnișoarei de onoare, pentru a nu o eclipsa și multe altele… La un moment dat, nu a mai fost un one man show, ci protagonista a coborât de pe scenă pentru a-și alege parteneri dintre spectatori.

babel

babelÎn sală au fost cascade de râs, mai ales când interacțiunea cu publicul s-a concretizat prin alegerea viitoarelor personaje, care au improvizat cu haz și s-au mulat pe dorințele Gretei (mirele, domnișoara de onoare și preotul). Deja „poate” a devenit posibil, dar nu pentru mult timp. Stima de sine scăzută, cauzată de o proastă părere despre aspectul său exterior, o împiedică să fie ea însăși, să se simtă frumoasă, dorită, iubită. Tăcerea și tristețea i-au întunecat chipul, dar nu-i nimic, nu-i așa, mâine este o altă zi, un nou început, așteptarea continuă… Poate, poate, „alesul” va veni, nu-i totul pierdut, rămâne speranța. Nici noi, spectatorii nu ne-am mâhnit pentru mult timp pentru finalul dezolant, ne-a înviorat (deși era trecut de miezul nopții) zgomotul răsunător al aplauzelor și uralelor pentru extraordinara interpretare a artistei Gabriela Muñoz, din Mexic, cea care a și regizat spectacolul și care, alături de Valentina Muñoza asigurat decorul și costumele. Aplauze și chemări la rampă, zâmbete, râset, interacțiune, feedback sunt doar câteva GESTURI prin care noi, târgoviștenii spectatori ne-am putut exprima recunoștința pentru prestația scenică dezinvoltă și fără cusur. Iar ele au fost primite cu o plăcere vizibilă și GESTURI de gratitudine. Muchas gracias señorita, hasta la proxima! Felicidades!

gabrielamunoz

Later edit:
„Spectacolul s-a pliat foarte bine pe tema din acest an a Babel-ului, GESTUL. Încetul cu încetul, actrița cucerește sala. Jocul ei, improvizația, umorul, interacțiunea cu publicul, ironia, dar mai ales autoironia, au pus stăpânire pe un public care s-a lăsat condus de aceasta într-o poveste în care comedia, tragedia sau drama, erau cuprinse cu o multitudine de fațete. Recitalul actoricesc a fost remarcabil. Așteptările noastre s-au împlinit într-un spectacol cuceritor. Mulțumim Gabriela Muñoz!” (Horațiu Mihaiu în „Foaie.R”, nr. 3)
Am întâlnit-o pe Gabriela în sală, ca spectator, în așteptarea unei alte piese și a avut drăgălășenia să nu-mi refuze o fotografie. Mulțumiri încă o dată, sper să ne mai revedem la Babel sau la vreun alt festival sau, de ce nu, online.

Mihaela Mușetescu

Baner asculta RJS