Vitaminele frumuseţii

0
62

picture-masa+sanatoasa.jpg-310-280-2-85Deşi poate părea de la sine înţeles sau evident, procesul de îmbogăţire a cremelor şi produselor cosmetice în vitamine şi substanţe naturale, care nu sunt sintetizate în organismul uman, este o artă bazată pe ştiinţă. Cunoaşterea substanţelor chimice folosite în industria farmaco-cosmetică, ca şi a proprietăţilor deosebite ale acestora este convingătoare.

Compoziţia cremelor şi produselor cosmetice cu aplicare cutanată variază în funcţie de mai mulţi parametri, unii din aceştia şi probabil că cei mai importanţi sunt tipul de ten căruia îi sunt adresate, anotimpul şi momentul aplicării, ziua sau noaptea. O lege empirică stabileşte că o cremă adecvată tipului de ten pentru care este folosită este aceea care, în urma aplicării cu moderaţie, nu lasă urme de grăsime pe suprafaţa tenului. Cremele de zi au ca principal efect protecţia pielii şi despre o cremă cu aplicare nocturnă se ştie că trebuie să contribuie la hrănirea şi regenerarea epidermului. Din această perspectivă, compoziţia cremelor variază mult şi trebuie să includă o varietate de substanţe care sunt prezente în organism în cantitate mai mică sau care nu sunt prezente în organism, din lipsă de sinteză şi secreţie. Substanţe consacrate să intre în compoziţia cremelor în funcţie de aceste criterii sunt vitaminele, în special cele liposolubile, care mai sunt numite şi vitaminele frumuseţii, adică cele numite cu literele A, E, K, dar şi vitamine hidrosolubile, precum provitamina B5, flavinoidele, cunoscute mai ales prin reprezentantul lor bioflavinoid sau vitamina P. Pe lângă aceste substanţe, în compoziţia produselor cosmetice mai pot fi regăsiţi şi alfa-hidroxi acizi, cunoscuţi după iniţialele lor sub numele de AHA şi coenzima Q 10, un element important al bunei funcţionalităţi celulare, dar a cărui secreţie scade o dată cu înaintarea în vârstă.

Vitamina A

Cunoscută şi sub numele de retinol, poate proveni din surse animale sau din plante, în funcţie de originea sa diferită, având şi o compoziţie chimică uşor diferită şi, evident, o denumire corespunzătoare. Astfel, precursorii vitaminei A cu origine animală se numesc retinoide – din care cele mai cunoscute sunt isotretinoinele (acutanul, soriatanul, tretinoina), iar precursorii cu origine vegetală sunt ca-rotinoidele. Ele sunt folosite în tratarea afecţiunilor pielii, a vederii, a bolilor de inimă sau a cancerului. Tretinoina este un acid natural derivat al vitaminei A şi ea influenţează ciclurile de creştere şi distrugere ale celulelor pielii. Este folosită cu succes în tratarea şi prevenirea acneei. Acutanul şi soriantanul sunt folosite în tratarea ihtiozei (o dereglare a funcţiilor pielii care cauzează uscarea şi descuamarea tegumentelor) şi a acneei, în special a acneei nodulare severe (o formă gravă de acnee care provoacă apariţia unor chisturi urmate de cicatrice pe faţă). Vitamina A este ingredientul de bază al unor produse cosmetice folosite în tratamentul acneei comedonale, a punctelor albe sau negre. Ele acţionează îmbunătăţind diviziunea, maturarea şi deplasarea celulelor pielii dinspre profunzime spre suprafaţă şi acţionând astfel asupra materiilor strânse în folicul împingându-le în afara lui. Există însă şi nişte efecte secundare ale folosirii lor în exces, deoarece deplasarea celulelor pielii provoacă iritarea şi înmuierea pielii.

Rolul vitaminei A în organism este complex, ea îmbunătăţind funcţionarea sistemului imunitar, procesele sistemelor respirator, reproducător şi nervos şi chiar în creşterea oaselor, a dinţilor şi a părului.

Vitamina E

Este o vitamină liposolubilă solubilă în grăsimi, care există în 8 forme. Cea mai activă formă prezentă în organismul uman este alfatocoferolul, un antioxidant foarte puternic, adică o substanţă care intervine în prevenirea şi împiedicarea proceselor distrugătoare de oxidare a unor elemente esenţiale ale organismului. Vitamina E prezentă în produsele cosmetice se găseşte sub formă de acetat alfa-tocoferil. Forma sintetică a vitaminei E are o acţiune de două ori mai slabă decât forma naturală. Antioxidanţii precum vitamina E protejează celulele de atacul radicalilor liberi, care sunt potenţiali agenţi distrugători ai metabolismului energetic. Rolul principal al vitaminei este de a produce oxigen în forma atomică în organism şi în special în sânge, fiind esenţială în protejarea celulelor roşii şi a funcţiilor acestora, precum şi în protejarea acizilor graşi poli-nesaturaţi, cu rol vital în activitatea celulelor. Mai este denumită şi factorul anti-sterilitate, deoarece are un rol important în reproducere.

Vitamina E este stabilă la cele mai multe metode de preparare termică, însă este distrusă în cazul expunerii prelungite la temperaturi foarte mari. Alimentele care conţin vitamina E în cantităţi mari sunt: uleiurile vegetale, nucile, alunele, zarzavaturile, cerealele integrale, soia şi germenii de grâu. S-a constatat că excesul de vitamina E nu este toxic, iar deficienţa de vitamina E în corp este foarte rar întâlnită, deoarece majoritatea alimentelor consumate conţin vitamina E, iar aceasta este stocată în organism, nu eliminată. Lipsa vitaminei E din organism produce rupture ale membranelor celulelor roşii, depozite anormale de grăsime în muşchi, piele uscată, modificări degenerative ale miocardului.

În urma studierii efectelor şi proprietăţilor vitaminei E, s-a observat că prezenţa ei duce la stimularea imunităţii şi la o apărare mai bună şi mai eficientă a organismului, întăreşte pereţii vaselor capilare, apără celulele roşii de toxine, previne apariţia cheagurilor în sânge şi le distruge, previne şi tratează distrofia musculară şi sterilitatea.

Acţiunea vitaminei E micşorează astfel riscul apariţiei unor boli coronariene, a atacurilor de cord şi a unor forme de cancer, precum cancerul de prostată, de colon şi a cancerului de sân datorită efectului său antioxidant, iar la persoanele cu nivel ridicat de vitamina E în sânge s-a observat o incidenţă mai mică a cataractei şi a afecţiunilor cutanate.

Vitamina K

Vitamina K sau phytomenadiona este o substanţă liposolubilă produsă în plante şi sintetizată de bacteriile din intestinul subţire. Vitamina K se găseşte în două forme naturale: vitamina Kl sau phyl-loquinona, cea care se găseşte în plante şi vitamina K2 sau menaquinona, forma care este produsă de bacterii în intestinele animalelor. Vitamina K2 controlează procesul de depunere a calciului în oase şi a circulaţiei acestuia în organism. Vitamina Kl intervine în procesele de reconstrucţie a oaselor fracturate. Spre deosebire de vitamina Kl, vitamina K2 nu se concentrează în ficat, ci acţionează în afara lui, în oase şi vasele capilare. Surse importante de vitamina K sunt fasolea verde, zarzavaturile, laptele de vacă, ouăle, carnea, cerealele şi fructele. Deoarece vitamina K este stocată în ficat şi, de asemenea, produsă în intestine, deficienţa de vitamina K din organism este rar întâlnită şi ea se manifestă prin echimoze care apar cu uşurinţă sau fragilitate capilară crescută.

Scăderea cantităţii de vitamina K în organism măreşte riscul bolilor cardiovasculare şi al osteoporozei şi scade capacitatea de coagulare a sângelui în cazul rănilor. S-a observat că vitamina K în cantităţi normale în organism previne tumorile canceroase şi ajută la reducerea fluxul menstrual excesiv. De asemenea, este recomandată administrarea ei externă în prevenirea efectelor distructive ale antibioticelor asupra florei intestinale saprofite şi în reducerea capacităţii de absorbţie a vitaminelor în organism. La nou-născuţi se recomandă injectarea de doze relativ mari de vitamina K, imediat după naştere, pentru reducerea riscului hemoragiei – deoarece transferul vitaminei K din sângele mamei la făt este îngreunat de placentă – şi administrarea ei şi după naştere, deoarece alăptarea nu asigură cantitatea suficientă, laptele uman conţinând cantităţi mici de vitamina K. Nu s-au raportat încă efecte toxice ale consumului excesiv de vitamina K.

Provitamina B5

Dintre vitaminele hidrosolubile, Provitamina B5 sau panthenolul este foarte importantă pentru metabolism, fiind parte a coenzimei A. Provitamina B5 asistă glandele producătoare de cortizon atunci când intervine stresul. Ajuta carbohidraţii, grăsimile şi proteinele din organism să elibereze energie şi asigura sănătatea terminaţiilor nervoase şi a pielii. Provitamina B5 ajută de asemenea sistemul imunitar în procesul de producere de anticorpi pentru combaterea infecţiilor. Previne îmbătrânirea prematură şi apariţia ridurilor, are efect antiinflamator, intervine în sinteza acizilor graşi de colesterol şi a steroizilor şi joacă un rol vital în creştere, dar şi menţinerea aparatului digestiv sănătos.

Premiul Nobel 1943

Descoperirea vitaminei K a fost premiată cu Premiul Nobel în anul 1943 şi aparţine omului de ştiinţă danez Henrik Dam. Denumirea ei provine de la cuvântul danez „koagulation”, ce înseamnă coagulare, deoarece această vitamină este un factor important în procesul de coagulare a sângelui.

Panthenolul penetrează straturile pielii şi este convertit de celule în acid pantothenic – o vitamină a complexului B – de aceea este denumit şi provitamina B5 -adică este un precursor al vitaminei B5. Produsele pe bază de panthenol hrănesc şi catifelează pielea şi ajută la eliminarea celulelor moarte, refacerea tegumentului – stimulând dezvoltarea celulelor noi şi regenerarea ţesuturilor pielii -, protejarea pielii de radiaţia solară şi îmbunătăţirea procesului de bronzare a pielii, hidratarea firelor de păr (în cazul şampoanelor), dând volum şi reducând numărul firelor despicate, întărirea unghiilor, prevenind despicarea sau ruperea lor şi se constituie într-un bun tratament în cazul ridurilor fine, inflamaţiilor şi rănilor sau cicatricelor de orice fel.

Flavinoidele

Flavinoidele (sau flavonele) reprezintă un grup foarte numeros de substanţe chimice obţinute din plante, numărul lor depăşind 3.000. Denumirea lor derivă de la cuvântul flavis, care în limba latină înseamnă galben, culoarea lor caracteristică. Flavinoidele sunt cei mai răspândiţi pigmenţi în regnul vegetal, alături de clorofilă şi carotenoide. Toate flavinoidele sunt substanţe antioxidante; unele din ele au proprietăţi de stimulare a circulaţiei sangvine (micşorarea presiunii sangvine şi îmbunătăţirea fluxului sangvin prin controlul sintezei oxidului nitric care dilată vasele sangvine), antialergice, anti-inflamatoare, antivirale, anti-cancerigene, anti-histaminice sau diuretice.

Bioflavinoidele se obţinut din plante şi controlează funcţionarea şi menţinerea pereţilor vaselor sangvine la mamifere. Ele mai sunt cunoscute şi sub nu-mele generic de vitamina P, o substanţă solubilă în apă, ce se găseşte în sucul de citrice, şi care, după ultimele studii, nu mai este considerată o vitamină în sensul strict al cuvântului. în combinaţie cu vitamina C, bioflavinoidele stimulează circulaţia sangvină, scad nivelul de colesterol, previn reacţiile alergice şi cataracta, tratează chiar şi dilataţiile venoase superficiale sau profunde, precum varicele sau hemoroizii. Aproape toate substanţele care conţin vitamina C au în compoziţie şi bioflavinoide. S-a observat că bioflavinoidele ajută la absorbţia mai bună în organism a vitaminei C. Dintre alimentele care conţin flavinoide, putem enumera: ciocolata, afinele*, hrişcă, citricele, cireşele, strugurii sau prunele. Bioflavinoidele pot fi regăsite şi sub denumirea lor specifică precum rutina, hisperidina, quircetina. Quircetina are proprietăţi anti-histaminice, antiin-flamatorii, îmbunătăţeşte sistemul imu-nitar şi previne bolile cardiovasculare, reduce riscul de infarct şi este folosită în tratamentul alergiilor. Rutina are proprietăţi anti-cancerigene, previne bolile cardiovasculare şi diabetul, reduce riscul de cancer de colon şi cataracta şi este folosită în tratamentul alergiilor şi astmului. Hisperidina are proprietăţi anti-histaminice, anti-cancerigene, an-tiinflamatorii şi controlează nivelul de colesterol în sânge.

Alte componente importante ale cremelor de îngrijire a tenului sunt:

Hirlroxiacizii alfa

Hidroxiacizii alfa, pe scurt AHA, sunt un grup de acizi organici, ce se găsesc în special în fructe, dar şi în laptele acru, zahăr şi alte substanţe obţinute prin biofermentaţie. Aceşti acizi sunt substanţe slab higroscopice ce au proprietatea de a absorbi umiditatea din aer. Ei au revoluţionat industria cosmetică a produselor pentru îngrijirea pielii când au fost introduşi la începutul anilor ’90, deoarece aveau o gamă largă de aplicare. Aplicaţi pe piele, ei pot favoriza modificarea hidratării şi elasticităţii pielii. De asemenea, ei se deplasează gradual în straturile pielii şi ajută în procesul de curăţare a pielii. AHA îndepărtează celulele moarte de la suprafaţa pielii şi lasă în urmă o piele mai moale şi întinerită. Acest lucru face posibilă aerisirea pielii şi absorbţia mai uşoară a nutrientilor si hi-dratarea pielii. AHA stimulează producţia de colagen şi chiar vindecă anumite boli de piele.

AHA reduc ridurile, întăresc fermitatea pielii, îndepărtează petele de pe piele şi au în acelaşi timp un efect protector, rezultatele aplicării lor sunt imediate şi vizibile, însă produsele ce conţin AHA pot fi folosite pentru reducerea ridurilor şi a altor defecte ale pielii numai în cazul persoanelor de vârstă tânără, dar nu pot fi folosite ca tratament pentru persoanele mature şi categoria produselor anti-îmbătrânire.

Ca exemple de hidroxiacizi pot fi daţi acidul citric (din lămâi), acidul lactic (din roşii), acidul tartaric şi acidul malic (din struguri şi mere) şi acidul glicolic (din trestia de zahăr). Acidul glicolic este folosit în produsele pentru reîntinerirea pielii, acidul citric acţionează ca antioxidant şi stimulează producţia de colagen, acidul lactic are efect exfoliant, acidul malic îmbunătăţeşte rezervele de oxigen din muşchi în cazul afecţiunilor ca fibromial-gia, iar acidul tartaric nu are încă aplicaţii în industria cosmetică, fiind folosit mai ales în industria alimentară. Studiile din ultima vreme indică faptul că AHA pot sensibiliza pielea la lumina solară şi în special la radiaţia ultravioletă a soarelui, din acest motiv, după aplicarea cremelor sau a măştilor cu conţinut de alfa hidroxiacizi, nu este recomandată expunerea tegumentelor la lumina solară.

Coenzima Q10

Cunoscută şi sub numele de ubiquinină, deoarece se găseşte în toate celulele organismului, sau coenzima CO Q10, este o substanţă indispensabilă în procesul de producere de energie la nivelul celulelor, în desfăşurarea proceselor biologice şi biochimice şi pentru buna funcţionare a organismului. Coenzima Q10 este utilizată de organism şi ca antioxidant, prevenind distrugerea celulelor organis-mului de radicalii liberi care pot provoca distrugeri din cauza reactivităţii lor ridicate. Coenzima Q10 este produsă în mod normal de toate celulele organismului, dar în special de celulele cu activitate foarte intensă: inimă, ficat, creier, sistemul imunitar. Lipsa coenzimei Q10 produce stări de sănătate precare sau boli cronice din cauza scăderii imunităţii organismului şi de regulă acest lucru se accentuează o dată cu înaintarea în vârstă. S-a constatat că o reducere cu numai 25% a cantităţii de coenzima Q secretate de organism este cauza unor manifestări diverse de boală şi îmbătrânire, iar reducerea cu 75% a acestei substanţe echivalează cu moartea celulară. Alte cauze ale lipsei coenzimei în organism pot fi subnutriţia sau proasta funcţionare a sistemului digestiv, întrucât administrarea ei la persoanele de vârstă medie si vârstnice are efecte benefice, această substanţă intră aproape întotdeauna în produsele antiaging folosite în cosmetică.

În concluzie, este importantă atât folosirea substanţelor vitaminoase în produsele cosmetice, cât şi cunoaşterea rolului vitaminelor în întreg organismul. Folosirea lor este argumentată pe baze ştiinţifice şi în urma studiilor şi observaţiilor desfăşurate de oameni de ştiinţă renumiţi şi pe perioade întinse de timp.

Dr. Doru Selagea, Farmacist.ro, nr. 106/martie 2007

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ