Visuri minunate, greu de împlinit în lumea în care trăim (II)

0
202

viseAm visat că trăiam într-o lume a libertăţii adevărate, a libertăţii în Duhul Lui Hristos, că nu mai eram robi legaţi de lanţurile patimilor noastre, legaţi de cumpliţii diavoli cu funiile şi lanţurile păcatelor pe care nu le puteam părăsi. Am visat că nu mai exista în lumea în care trăim libertatea agresivă, libertatea prost înţeleasă, că nu mai existau: avorturi, desfrâu, homosexualitate, droguri, consum de alcool exagerat, violenţă, ş.a. Părintele Arsenie Boca spunea că noi oamenii, fiinţe sprituale ale creaţiei făcute după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu suntem liberi, posedăm voinţă proprie, decizia de a crede în Dumnezeu sau de a fi ateu fiind o faptă a libertăţii, de noi depinde dacă dorim să gustăm bucuria de a trăi în lumina dumnezeiască, în Paradis, sau suferinţa prăbuşirii din armonia paradisiacă, călcând de bună voie rânduiala stabilită de Dumnezeu şi eu am visat că ne foloseam libertatea vieţii, că ne foloseam liberul arbitru cu care Bunul Dumnezeu ne-a înzestrat cu bunătatea Sa nemărginită pentu a-I sluji Lui, şi nu urâciosului diavol care ne dă târcoale mereu, încercând să ne prindă în capcanele sale.

Am visat că aveam cu toţii credinţă puternică, că aveam curaj să luptăm cu iubire pentru păstrarea curată a credinţei strămoşeşti în care ne-am născut, că trăiam credința în Dumnezeu cât mai profund și mai practic cu putință (credinţa fără fapte e moartă), că aveam curaj să îi înfruntăm pe cei care tăgăduiesc Adevărul Evangheliei fără să facem din cruce o sabie, ci luminaţi de Duhul Sfânt, luminaţi de Duhul iubirii, de Duhul Sfânt care te ajută dacă e nevoie să pătimeşti pe nedrept, să rabzi nedreptăţi cu bucurie pentru Dumnezeu.

Am visat că aveam drept modele de slujire şi jertfă pe Sfinţii şi Mucenicii lui Hristos, pe Sfinţii mărturisitori adevăraţi şi vrednici urmaşi ai lui Hristos, râvnitori ai faptelor bune, bineplăcute Bunului Dumnezeu, pe Sfinţii care împleteau credinţa cu evlavia, cu milostenia şi compasiunea, cu hărnicia şi cinstea, care făceau totul întru slava lui Dumnezeu, care împleteau dragostea de Dumnezeu şi aproapele cu smerenia, cu uitarea de sine, cu jerfirea de sine, care aveau rugăciunea mereu în minte, inimă şi suflet, rugăciunea fiind respiraţia lor, pe Sfinţii care ştiau că adevărata mărturie a vieţii creştine este focul şi lucrarea râvnei de a plăcea lui Dumnezeu

Am visat că noi toţi credeam că orice clipă dăruită de Bunul Dumnezeu e preţioasă şi nu ne înduram să irosim timpul vieţii noastre în zadar. Am visat că ne străduiam din toate puterile să realizăm cât mai multe lucruri bune şi frumoase în orice moment, pentru a dărui cât mai multă iubire în jurul nostru, pentru a aduce cât mai multă bucurie în viaţa celor din preajma noastră. Am visat că ne foloseam timpul nostru pentru a ne înmulţi talanţii primiţi în dar de la Dumnezeu şi pentru a ne umple ,,trăistuţa’’ noastră cu care ne vom prezenta la Judecata de Apoi cu fapte ale milosteniei trupeşti şi sufleteşti pentru aproapele nostru doborât uneori sub povara greutăţilor şi ale încercărilor vieţii, aducând astfel un zâmbet pe ,,faţa’’ lui Dumnezeu, prin faptele noastre de milostenie şi iubire pentru copiii Săi aflaţi în nevoi

Am visat că Îi mulţumeam Bunului Dumnezeu că s-a jertfit pe Cruce pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, că a desfiinţat moartea, că ne-a dat nădejdea mântuirii, că a gătit pentru cel ce nu fuge de ostenelile cele pentru virtute, împărăţia cerurilor Am visat că Îi mulţumeam Bunului Dumnezeu că a fost aşa de iubitor şi darnic cu noi şi ne-a binecuvântat cu minunata sa Creaţie care să ne încânte toate simţurile şi să ne bucure sufletul. Am visat că îi multumeam Domnului fiindcă în marea lui dragoste, în marea, în neţărmuita şi neştiuta de noi purtare de grijă, ne apără şi ne ocroteşte de cel mai mare duşman al nostru – de vrăjmaşul diavol. Am visat că Îi mulţumeam pentru că ne-a ajutat să ne purtăm crucea spirituală atunci când am fost îngenuncheaţi uneori sub greutatea ei, purtându-ne şi în braţele Sale iubitoare când nu mai puteam face nici măcar un pas de unii singuri pe drumul vieţii. Am visat că mulţumeam Bunului Dumnezeu şi pentru necazurile care ne-au întărit, care ne-au călit, care ne-au învăţat multe lecţii de viaţă (lecţia nădejdii, lecţia credinţei, lecţia rugăciunii, lecţia acceptării Voii Lui Dumnezeu, lecţia lăsării în grija Bunului Dumnezeu, ş.a) Am visat că îi mulţumeam Domnului pentru că ne-a trimis îngeri păzitori care să ne apere de necazuri, care să ne atenţioneze să nu facem unele greşeli pe care am putea să le regretăm apoi. Am visat că îi mulţumeam că ne-a iertat multe greşeli când am fost fiii Săi risipitori. Am visat că îi mulţumeam pentru talanţii cu care ne-a înzestrat pentru a ne împlini visele, obiectivele, scopurile frumoase şi de folos –  ale noastre şi ale  multor semeni  din jurul nostru.

Am visat că noi toţi creştinii iubeam, cinsteam şi cercetam Biserica, corabia mântuirii. Am visat că în spaţiul sfânt al Bisericii ne întâlneam şi ne uneam cu Hristos şi  timpul pe care îl petreceam în spaţiul Învierii lui era un timp dăruit Acestuia cu dragoste, cu smerenie, cu răbdare, cu credinţă, cu o deplină disciplină interioară, cu rugăciune curată şi sinceră Am visat că noi toţi conştientizam că suntem invitaţi la nunta Împăratului şi că Biserica ne face şi ea această invitaţie, că ne cheamă şi ne uneşte pe toţi fiii şi fiicele oamenilor la mântuire, că ea este o Biserică sobornicească deoarece îi cuprinde atât pe cei vii, cât şi pe cei adormiţi care au fost transportaţi cu corabia sa spre tărâmul cel nou, spre Raiul veşnic.

Am visat atât de frumos! Când mă trezeam la realitate mi se întrista sufletul şi mă întrebam: ,,Oare e aşa de greu ca aceste visuri să devină realitate, oare e imposibil acest lucru? Ce ne împiedică să trăim într-o lume care să fie precum un Rai pe pământ? Ce ne împiedică să trăim în iubire, pace şi armonie? Ce ne împiedică să trăim într-o lume minunată de poveste?’’ Ne împiedică în primul rând împietrirea inimilor noastre, lipsa de iubire, credinţa noastră uscată şi neroditoare, modernismul şi consumerismul vieţii de azi, ne împiedică ancorarea noastră în spaţiul morţii şi nu în cel al Învierii lui Hristos, ne împiedică faptul că nu trăim starea sănătoasă a Bisericii, că nu ne folosim darul libertăţii pentru a fi vrednici următori ai Lui Hristos, pentru a trăi în Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, pentru a fi mărturisitorii lui, trăind iubirea, pacea, dăruirea.

Cristina Toma

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ