Visul unui copil

0
1088

visul unui copil,,Ştii tu ce înseamnă să fii copil? Înseamnă să crezi în dragoste, să crezi în credinţă. Înseamnă să fii atît de mic încât spiriduşii să ajungă să-ţi şoptească la ureche, înseamnă să transformi bostanii în caleşti şi şoriceii în telegari, josnicia în nobleţe şi nimicul în orice, căci orice copil poartă o zână naşă în sufletul lui.’’ (Francis Thompson, 1859-1907 – poet englez)

Nu mai sunt de mult un copil, anii au trecut în zbor, dar ador momentele când reuşesc să am sufletul ca al unui copil lipsit de griji şi probleme, să am sufletul bun şi cald, fiindcă atunci reuşesc să iubesc pe toată lumea la fel, şi pe prieteni şi pe duşmani şi pe cei care mă iubesc şi pe cei care mă urăsc, fiindcă atunci îmi imaginez că trăiesc într-o lume minunată în care toate visurile pot deveni realitate. Mă ajută să îmi amintesc cum e să fii copil, nepoţica mea, care îmi împărtăşeşte de multe ori visurile ei frumoase şi îndrăzneţe. Iată unul dintre ele.

Sunt un copil de 12 ani, cu multe visuri frumoase şi îndrăzneţe, care mă bucur de orice clipă a copilăriei, ce tiptil, tiptil vrea să fugă de la mine, dar pe care nu o las să scape aşa uşor, fiindcă ea e vârsta tuturor posibilităţilor şi vreau să îmi împlinesc aceste  frumoase visuri.

Am rugat-o pe zâna copilăriei să mă ajute, să mă formeze pentru a deveni un viitor om de nădejde al societăţii în mijlocul căreia m-am născut şi în care trăiesc.

Visul meu e să ajung farmacistă sau doctor, să pot alina suferinţele oamenilor, să pot contribui la îmbunătăţirea stării de sănătate a tuturor oamenilor, dar mai ales să pot ajuta pe cei săraci, care de multe ori nu merg să consulte un doctor, pentru a-şi face investigaţii medicale, pentru că nu au bani.

Îmi imaginez cu inocenţa mea de copil, că voi putea să readuc pe chipul multor mame zâmbetul, după ce voi reuşi să le vindec copiii cu boli grave, care nu-şi găseau vindecarea. Eu visez la un univers plin de pace, iubire, armonie, unde suferinţa nu îşi are locul, visez să prelungesc viaţa unor bunicuţe şi bunicuţi iubiţi de nepoţeii lor, visez să găsesc leacul pentru unele boli incurabile, precum cancerul. Acest vis a încolţit în inima mea încă de pe vremea cînd mă jucam cu păpuşile şi le făceam injecţii din trusa medicală jucărie, primită în dar de la bunicii mei.

Visez că voi trăi într-o Românie în care toate spitalele vor fi echipate cu tot ce este nevoie, pentru ca mii şi mii de vieţi să nu mai fie frânte, fiindcă nu sunt fonduri suficiente alocate pentru sănătate, ci să fie salvate şi redate familiilor şi societăţii.

Universul meu e un univers în care nici un părinte nu mai trebuie să bată la uşi închise, sau să cerşească mila celor din jur pentru a strânge fondurile necesare să-şi ducă copiii la tratament în străinătate ca să le salveze viaţa. Cea mai mare durere de pe pământ e durerea unui părinte când îşi pierde copilul şi este lipsit de bucuria iubirii ce le-ar fi dăruit-o îngeraşul lor.

Univesul meu este un univers în care doctorii români vor alege să profeseze în ţară fiindcă vor avea salarii care să le asigure o viaţă decentă şi nu vor mai dori să plece să aline suferinţele străinilor în schimbul unor bani mai mulţi.

Am visuri frumoase, dar nu imposibil de realizat! Sunt un copil cu suflet pur, care crede că un vis poate prinde aripi dacă există voinţă, iubire, dăruire, muncă, credinţă, speranţă. Ştiu că va trebui să învăţ foarte bine, să fiu ca un burete care absoarbe toate cunoştinţele şi informaţiile, pe care dascălii noştri ni le transmit cu  dragoste şi dăruire, ştiu că va trebui să îmi folosesc cea mai mare parte a timpului pentru studiu, dar nimic nu mi se pare prea greu pentru ca visul meu să mi se împlinească. În visele mele sunt o zână, un înger cu baghetă fermecată care îndeplineşte dorinţele frumoase ale celor din jurul meu, sunt îngerul păzitor al întregii lumi.

Fiecare copil are o lume a lui, o lume frumoasă, plină de naivitate, în care ar vrea să creadă şi să trăiască şi cei mari. Ar fi cu siguranţă mai bună lumea în care trăim, dacă ar exista numai copii pe pământ. Nu ar mai fi suferinţă, ură, nedreptate, sărăcie şi discriminare dacă întregul univers ar fi doar al nostru, al copiilor. Gândurile noaste inocente şi idealurile noastre îndrăzneţe pot schimba acest univers într-unul, în care doar bucuria, fericirea, beşugul, sănătatea ar fi la ele acasă.

Sunt un copil şi nu-mi poate lua nimeni dreptul la a visa la un univers al meu special, plin de bunătate, iubire, frumuseţe, pace, linişte, într-un cuvânt la un univers care întruchipează perfecţiunea, la un univers care e Raiul pe pământ în care toţi oamenii Îl iubesc pe Doamne, Doamne şi sunt buni aşa cum e El.

Cristina Toma

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ