Viata intre cotidian si regasire

0
35

 

Iubim viata.  Viata pentru unii din noi, poate este un manifest de curaj atunci cand facem ceva nou si chiar ne iese, pentru altii poate fi o exaltare datorita unor multitudini de evenimente care ne aduc la un nou nivel  de cunoastere, la care am visat de mult sa ajungem. Unii dintre noi se ocupa cu parentingul si cu workshopurile de acest gen si cu asta isi umplu viata intr-un mod placut, altii se ocupa cu a fi parinti  cu norma intreaga. Iar majoritatea dintre  noi femeile, ne ocupam cu gatitul si cu retetele pe care le gatim celor dragi, aratandu-ne in acest mod dragostea pe care le-o purtam. Iata cat de diversificata este viata si lucrurile care ne implinesc,  totul plecand  de la anumiti factori cu care ne intalnim zilnic, cum ar fi: educatia si  mediul in care traim, dar mai ales atitudinea pe care o avem in fata provocarilor si a incercarilor care ne vin in calea noastra.

Si totusi, cum ne comportam in viata noastra de zi cu zi pentru a ne face intelesi, pretutiti si iubiti, pentru ca stim ca asta ne dorim cel mai mult de la semenii nostri? In momentul in care il punem pe Dumnezeu in prim plan, atunci lucrurile intra pe un fagas normal si chiar daca nu suntem scutiti de incercari, le primim pe toate mai cu multumire si cu „amortizare” la caderi.  De multe ori ne apropiem de Dumnezeu datorita suturilor pe care le primim, noi aflandu-ne in ofensiva sau in defensiva in functie de context, fiind uneori singura posibilitate prin care ne putem indrepta pe calea binelui.

Nu conteaza daca suntem pe locul ultim sau daca suntem printre primii, important este ca suntem in cursa si ca valoarea sufletului nostru nu se poate rascumpara, pentru ca este foarte scumpa in fata Domnului. Si asa cum spunea un intelept,  avem nevoie de iertare si de liniste sufleteasca care se poate dobandi prin practicarea milei si a virtutilor – „Mila si iertarea acopera multime de pacate”.

Dar in toata ecuatia vietii mai avem uneori flashuri de regizor, in care ne oprim la un  moment dat si ne intrebam: cine sunt eu? de ce am  nevoie eu, acum? poate avem nevoie de iubire, de speranta, de reincarcarea bateriilor asa cum nu au mai fost incarcate demult. Terapeuti sunt multi in lume, dar terapeutii adevarati sunt  sfintii si pe ei ii putem cauta, dar cautarea aceasta implica rugaciune  facuta cu osteneala binecuvantata. Astfel ni se cere sa renuntam la ego-ul nostru, la autovictimizare si  la starile in care „ne-a uitat Dumnezeu”- fara sa ne dam seama ca ne-am abandonat singuri starii de tristete si am ales sa nu mai iesim din ea. Caci desi suntem goi in fata lui Dumnezeu, in fata oamenilor suntem ca o floare de Lotus care infloreste, isi da mirosul, culoarea si fructul si  apoi  se vestejeste si moare.

Si asa cum spunea Paulo Choelio: „Viata este un joc dur și halucinant, viața înseamnă salturi cu parașuta, înseamnă risc, înseamnă să cazi și să te ridici, înseamnă alpinism, înseamnă voință să ajungi în punctul cel mai înalt și să te simți nemulțumit„.
Si as adauga ca viata prinde sens atunci cand este traita cu Dumnezeu si lucrurile mici carora nu le dadeam importanta, devin lucruri mari si semnificative, iar aceste lucruri  ne fac pe noi sa fim mai iubiti de oameni, dar mai ales de Dumnezeu.

 

Ionela Moldovanu

 

[pro_ad_display_adzone id="95017"]