Viata Cuviosului Erasm din Pecersca

0
37

sfantul_erasm_de_la_pecerskaCununa înţelepţilor este uneori bogăţia lor, se spune în Pilde. Iar aceasta mai ales pentru cei care împodobesc Biserica lui Hristos şi care se fac părtaşi împărăţiei cerului. Din unii ca aceştia era şi părintele nostru Erasm, monahul din Pecersca. Pentru aceea a câştigat cununa împărăţiei cerului, din mâna Celui ce încununează cu milă şi îndurările Sale. El, având multă bogăţie, a socotit bine că nu-i este de folos monahului să ţină acestea. Deci, iubind frumoasa podoabă a casei Domnului, pe toate cele ce le avea le-a cheltuit pentru înfrumuseţarea bisericilor şi a făcut multe icoane de argint şi de aur în biserica Pecerscăi. La aceasta privind, îşi împodobea al său suflet prin credinţa Dumnezeului celui viu, iar chipul său îl împodobea nu cu argint şi cu aur materialnic, ci cu curăţenia, cu dragostea şi cu faptele cele bune ale legii monahiceşti, zicând că proorocul: “Bună este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de aur şi argint”. Acestui cuvios i s-a întâmplat o ispită că aceasta: când sărăcise, era trecut cu vederea de toţi; însă înşelătorul diavol, cu meşteşugul lui cel rău, a început a-i pune pe inimă că nu va avea nici o răsplată pentru bogăţia sa, cheltuită la împodobirea bisericii; şi îi zicea că mai bine era să o cheltuie dând milostenie săracilor. Iar acesta, necunoscând ispitirea, se aruncă în deznădejde şi începu a vieţui în nebăgare de seamă, petrecându-şi zilele fără rânduială. Însă Dumnezeu cel îndurat şi drept, aducându-şi aminte de faptele cele mai dinainte ale fericitului, l-a mântuit din pierzare, într-un chip ca acesta: a dat asupra lui o boală cumplită, în care bolnavul, sosind la sfârşitul vieţii, zăcea mut, nevorbind şapte zile. Iar a opta zi s-au dus la dânsul toţi fraţii şi, văzându-i suflarea cea grea, se mirau şi ziceau: “Amar, amar de sufletul acestui frate, că a vieţuit în lenevire şi în păcate; iar acum vede ceva şi se tulbură, neputând să iasă din trup”.
Dar iată că fericitul Erasm se scoală îndată, ca şi cum niciodată nu bolise, şi stând drept, a zis către dânşii: “Părinţi şi fraţi, cu adevărat aşa este, precum grăiţi, sunt păcătos şi nu m-am pocăit; dar acum mi s-au arătat cuvioşii noştri părinţi, Antonie şi Teodosie, şi mi-au zis: “Ne-am rugat Domnului pentru tine şi ţi-a dăruit vreme de pocăinţă”. După aceasta am văzut şi pe Preacurata Doamnă, de Dumnezeu Născătoarea, ca pe o icoană, având în mâini pe Fiul său Hristos Dumnezeul nostru, şi mulţime de sfinţi cu dânsa. Şi ea mi-a zis: “Erasme, de vreme ce tu ai împodobit biserica mea şi ai gătit-o cu icoane, şi eu te voi împodobi şi te voi mări cu slavă în împărăţia Fiului meu; pentru că pe săraci îi aveţi cu voi în tot locul, iar Biserica mea nu o aveţi. Deci, sculându-te, pocăieşte-te şi primeşte marele chip îngeresc; iar a treia zi te voi lua la mine curat, pe tine cel ce ai iubit bună podoabă a casei mele”. Spunând acestea toate fraţilor, fericitul Erasm a început a-şi mărturisi păcatele înaintea tuturor, neruşinându-se.
Apoi, sculându-se, s-a dus în biserică şi-l tunseră în schimă; iar a treia zi s-a dus către Domnul, bucurându-se şi către ceea ce l-a născut, după proorocirea ei. Şi aşa s-a arătat aevea la toţi acei potrivnici lui Dumnezeu; căci împodobirea bisericii cu icoane este bine plăcută lui Dumnezeu şi în ceata sfinţilor rânduita. De al cărui dar, cu rugăciunile acestui cuvios Erasm, facă-se nouă, tuturor drept-credincioşilor, a ne învrednici prin Iisus Hristos, Domnul nostru, a Cărui slavă este cu Dumnezeu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Vieţile Sfinţilor, Ed. Episcopiei Romanului şi Huşilor

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ