Vasul murdar

0
27

Era un om care-şi zicea că-i credincios şi cu frică de Dumnezeu, dar ducea o viaţă plină de păcate. În sinea lui credea că Bunul Dumnezeu îi va ierta toate păcatele, pentru că din când în când îşi făcea rugăciunea, mai mergea şi la biserică, aprindea câte-o lumânare şi aşa mai departe…

Dar, într-o noapte, el avu un vis ciudat. Părea că s-a rătăcit într-un pustiu şi era chinuit aprig de foame. Cum mergea înfometat, iată că în faţa lui se ivi un tânăr îmbrăcat într-o lumină albă strălucitoare, purtând în mâini un vas plin cu mâncăruri alese; tânărul îl pofti să mănânce.

Dar, când să guste din bogăţiile oferite, omul observă că vasul în care se afla mâncarea aleasă era foarte murdar. Cu toată foamea care-l chinuia, nu putu nici măcar să guste şi-i zise tânărului:
— Nu pot mânca dintr-un vas atât de murdar!

Atunci tânărul îi răspunse cu glas de dojană:
— Tot asemenea faci şi tu! Cum vrei să guste Dumnezeu din rugăciunea ta, dacă tu îi dai dintr-un vas atât de murdar?! Şi tânărul se făcu nevăzut.

Deşteptându-se din somn, omul acela se simţi cutremurat în adâncul fiinţei lui şi din clipa aceea a început să ducă o viaţă plăcută lui Dumnezeu şi oamenilor.

Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016