Vasile Alecsandri și Elena Negri – o poveste de dragoste cu un final tragic

0
390

Elena era fiica lui Petrache Negri, Aga, și a Smarandei Negri, născută Donici, și sora lui Costache Negri, gentilomul, bine ca om și mare ca român, cu care semăna mult.

VasileFrumusețea ei era recunoscută de toți: „Când intra la serate, însoțită de sora sa Catinca, gătite amândouă și împodobite în rochii de bal, se năștea în jurul lor un murmur de admirare. Una brună, delicată, cu surâsul pe buze, alta blondă, cu figura deschisă burboniană și plină de mândrie”.

Cei doi s-au întâlnit când scriitorul avea 23 de ani!

El era atunci un tânăr zvelt și potrivit de înalt, de o frumusețe distinsă, cu față albă, pe care rămăsese întipărită o umbră de melancolie de la moartea mamei sale, cu fruntea largă și senină, cu ochii buni și vorbitori, cu un surâs plăcut, bine crescut și pe deasupra autor deja a trei piese de teatru, jucate cu succes.

S-au cunoscut mai bine la Manjina pe la 1844, în casele fratelui ei, la o serată, în care se făcea muzică, căci toți ai casei erau muzicanți: Costache Negri cânta din vioară, Elena din gură și Caterina, sora eiera pianistă. Seara, în care o auzi Alecsandri cântând pentru întâia oară, a rămas pentru poet ca una din cele mai frumoase din viața lui.

Elena îi devine muză!

Încet se îndragostesc nebunește unul de celălalt, se logodesc, iar fericirea lui Alecsandri se oglindește și în poeziile sale. În 1946, însă, ceva se schimbă. Doctorii îi recomandă Elenei, delicată cu sănătatea, să petreacă ceva vreme în țările calde și, în luna lui mai din același an, ea plecă în Italia, cu făgăduința lui Alecsandri că o va urma.

O lună dupa plecarea ei, prin iunie, pleacă și dânsul către marea lui iubire. Într-o dimineață de aprilie însă, Alecsandri fu deșteptat din acel vis frumos. Boala Elenei Negri, „durerea de piept”, care până atunci nu fusese decât ca o umbră aruncată de un nor și care le făcuse dragostea și mai scumpă, se arată îngrijorătoare.

Coșmarul avea să înceapă!

La începutul lui mai, cei doi plecau spre țară pe la Constantinopol, unde era fratele ei, Costache Negri.

 Pe 4 mai 1847, când au intrat în Cornul de Aur (Istanbul), Elena Negri a murit pe vapor în brațele lui Alecsandri, care s-a întors în țară bolnav de inimă rea…

“Într-o noapte de urgie

Cerul crud ne-a despărțit!

Tu te-ai dus iubita…

Fericirea-mi nesfârșită

Într-o clipă s-a sfârșit!”

Sursa: art&culture

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ