Urmele lui Dumnezeu pe nisip

0
47

Un om avu într-o noapte acest vis: se făcea că mergea împreună cu Dumnezeu pe malul nisipos al unui râu.

În acest timp, pe cer apăreau scene mai importante din viaţa lui, la fiecare scenă se observa în nisip două perechi de urme: urma paşilor lui şi urma paşilor lui Dumnezeu.

Când ultima scenă din viaţa lui i s-a perindat prin faţa ochilor, el a privit la urma paşilor de pe nisip.

A observat, cu mirare, că de multe ori pe drumul vieţii lui erau numai un rând de urme şi acest fapt s-a întâmplat în vremurile cele mai triste şi grele din viaţa lui.

Asta l-a pus pe gânduri şi L-a întrebat pe Dumnezeu:
— Doamne, Tu mi-ai făgăduit că, din momentul în care mă decid să Te urmez, Tu vei fi alături de mine în tot cursul vieţii mele. Dar am observat că, în momentele cele mai grele din viaţa mea, pe nisip era numai un singur rând de urme. Nu înţeleg, de ce? Tocmai când am avut mai mare nevoie de ajutorul Tău, Tu m-ai părăsit.

Dumnezeu a răspuns cu blânda Sa bunătate:
— Dragul meu, Eu te iubesc mereu şi niciodată nu te voi părăsi. În vremurile tale cele grele, de încercări şi de suferinţe, se vede pe nisip numai o singură pereche de paşi, deoarece atunci Eu te luam în braţe sau în cârcă şi te căram pe drumul vieţii tale.

Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016