Ura. Ce înseamnă ura?

0
713

ura 2Nu este nimic mai periculos în viaţa pe care o ducem noi aici pe pământ decât să ştii, că în jurul tău, sau în casa ta, chiar şi în mijlocul celor de care te bucuri să-i vezi la locul de muncă sau în orice drumeţii, sunt oameni răi, egoişti şi care urăsc tot ce le cade în faţa ochilor.

Auzim, deseori, în discuţiile cu alţii, spunându-se că cineva anume, este negru în cerul gurii. Adică un om rău! Dar nu este acelaşi lucru când vezi un câine că este negru în cerul gurii. Atunci spui că este un câine de soi.

Ne întrebăm, deseori, şi mai ales atunci când dăm peste un om rău, de ce se găsesc pe lume şi astfel de oameni? Cineva mi-a spus într-o zi, că este normal să fie şi astfel de specimene, pentru a fi colorată viaţa. O fi colorată şi frumoasă viaţa cu oameni răi, dar nu este mai potrivită oare o lume plină de culorile florilor şi cântecul păsărilor?

Victor Hugo, sătul şi el de tot felul de răutăţi, a ajuns la concluzia că: „Cei răi invidiază şi urăsc; este felul lor de a admira!“ Dacă în lume ar lipsi răutatea şi inima noastră ar fi cuprinsă mai ales de bucurie, Doamne!, ce tămăduit ar fi omul şi nu s-ar mai îndurera de nimic! Răutatea macină fără cruţare pacea inimii, aşa cum o ştim toţi.

Ştim că în noi zace, în primul rând răutatea şi mai ales acea răutate împodobită cu dulci zâmbete!

Îmi aduc aminte, că mai de mult, când am promovat pe un oarecare ins, am primit o scrisoare fără semnătură în care eram avertizat, oarecum, că cel care a fost băgat în seamă, nu merita atenţia şi că este bine să mă feresc de el pentru că: „are cuvinte dulci ca mierea pe buze, iar în inimă venin!“ N-am crezut acelui anonim care mi-a scris şi nici azi nu cred. Dar, în focul evenimentelor din 1989, în perioada Crăciunului, am răspuns la un telefon şi am auzit un glas catifelat de femeie, care m-a întrebat graţios: N-aţi murit încă? Vă imaginaţi ce bucurie m-a cuprins! Era soţia acelui ins pe care l-am ajutat să ajungă domn şi om, cum ar spune ardeleanul.

M-a cotropit, nu atât vorba criminală, ci mai ales candoarea cu care am fost întrebat şi mai ales de o femeie, care are menirea de a da viaţă. Atunci am înţeles ce este răutatea şi unde poate duce ura, care nu are graniţă, religie, stare socială, vârstă, culoare sau ceva cultură! Şi degrabă i-am dat dreptate tot lui V. Hugo, atunci când a scris, că: „Răutatea începe acolo unde sfârşeşte omenia!“

M-am întrebat adesea, ca şi Domnia Voastră, de ce n-ar putea fi şi altfel? Şi tot din răul lumii a ieşit şi proverbul care va muri odată cu ultimul om: „Pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti!“ Fără să mă laud, cu ajutorul lui Dumnezeu, au fost ajutaţi mulţi oameni şi mai rar au fost cei care să-ţi spună cel mult: bună ziua! Am aşteptat cel puţin să nu batjocorească.

Izvorul răutăţii este ura!

Este penibil să vorbeşti şi mai penibil să scrii despre aceste urâciuni cu iz de pucioasă. Însă ura este un păcat împotriva Duhului Sfânt! În loc să iubeşti zidirea lui Dumnezeu, îndrăzneşti să urăşti! Înţelepţii spun că: „Mintea, ca şi natura, urăşte golul. În gol, natura pune iubirea. Mintea, adeseori, pune ura! Vremea trece pe neobservate şi ne trezim din zbuciumul zilei tocmai la adânci bătrâneţe, dacă le mai prindem şi pe acelea.

Parcă este un făcut, omul silindu-se din copilărie să se îndârjească împotriva răului şi a urii. Ura este iarna inimii! Să-ţi fie mereu frig! Să zgribuli, căutând căldura altor răi şi a răutăţii, iată starea cea mai jalnică! Am pomenit de o îndârjire împotriva răului şi aş mai adăuga şi o indignare a inimilor puternice şi viguroase şi n-ar fi de nebăgat în seamă nici dispreţul militant al celor pe care-i necăjesc mediocritatea şi prostia, aceste stări ruşinoase şi nătânge, cum ar spune şi Emil Zola, atins şi el, probabil, de aceste metehne ale veacului în care i-a fost dat să trăiască.

Cum să te fereşti de răutate şi ură, dacă se mai adaugă şi amărâta de invidie? Am mai spus-o, uneori, şi să mă iertaţi, dacă unii m-aţi receptat altcum, că doar un singur păcat ştiu că nu-l am cu adevărat, cel al invidiei. M-am tot cercetat să mă văd mai bine. M-am convins că ar fi aşa, dar totuşi am o oarecare teamă. Însă, mă încurajez mai departe şi nu vreau decât să spun că nu-i isprava mea acesta, Doamne fereşte, ci este lucrarea lui Dumnezeu Cel Milostiv!

Dacă-mi duc bine aminte, când eram elev la şcoala elementară, la Cracăul Negru, preafrumosul meu sat, tata îmi făcuse un ghiozdan în care îmi duceam cărţile la şcoală. Cânt m-au văzut colegii, că, Dragă Doamne, aş fi mai altfel, şi am ieşit din tradiţia trăistii, m-au înconjurat, m-au bătut bine şi mi-au făcut praf ghiozdanul. Mi-am adunat cărţile şi caietele rupte şi împrăştiate pe jos şi cu ele subţioară m-am dus acasă. Atunci am gustat pe viu ce înseamnă răutatea, ura şi invidia.

De atunci, însă, am avut şi am oroare de cele trei metehne care răsar una din alta şi toate la un loc din inima omului, chinuit de duhurile cele rele. Dacă am mai citi şi n-am uita, am afla ce ne sfătuiesc înţelepţii veacurilor. Iată ce citim în opera lui Epicur: „Să nu invidiem pe nimeni; căci cei buni nu merită invidie, iar cei răi, cu cât prosperă mai mult, cu atât îşi grăbesc ruina!“, iar Democrit zice: „Invidiosul se pedepseşte singur ca pe un duşman“, invidia fiind o amară suferinţă, care biciuie şi hăcuie inima şi pacea sufletului. Mai deunăzi, am auzit pe cineva spunând, că invidiosul îşi sapă sieşi groapă! Proverbul acesta românesc este mai scurt şi mai bine zis, chiar şi decât cele spuse de Democrit.

Am dorit să spun câte ceva despre întreita neputinţă, care uneori, sau deseori, apasă asupra vieţii noastre şi aşa îndestul de zbuciumată!

Răutatea, ura şi invidia, acest întreit pericol care ne pândeşte a ruină şi distrugere, nu se poate tămădui fără credinţă în Dumnezeu şi iubirea atotputernică ce învinge toată nătângia adunată prin Valea Plângerii!

Îţi strigăm: Doamne, tămăduieşte-ne de aceste nenorociri care se ţin de noi ca scaiul de oaie!

Extras din ”Veşnicia de zi cu zi” , Părintele Calinic Argatu

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ