Un spirit cultivat va şti să facă faţă oricărei înşelătorii

0
75

În genere disciplina şi cultura, care este dată unuia dintre sexe în tinereţe, este tot atât de potrivită şi pentru celălalt, iar educaţia şi cultura potrivită bărbatului este tot atât de salutară şi femeii.

Toate argumentele care au fost aduse până astăzi în favoarea învăţăturii superioare a bărbatului, sunt tot atât de potrivite şi femeii.  În toate domeniile vieţii casnice, cultura femeii va aduce un folos împătrit.  Ea va fi prevăzătoare şi atentă, va şti să previe toate evenimentele vieţii, va dirigui casa cu metode mai bune şi în genere va dispune de mai multă pregătire şi spirit de organizare.

Un spirit cultivat va şti fără îndoială mai bine să facă faţă oricărei înşelătorii, decât o fiinţă lipsită de cultură. Învăţătura morală şi religioasă îi va da putinţa să aibă mult mai multă influenţă, şi astfel va putea să afle cu mai multă uşurinţă adevărata cale a fericirii casnice.

Totuşi, atunci când se educă o femeie, nu se cuvine să ai în vedere numai binele ei personal, ci trebue neapărat să te gândeşti şi la fericirea celor din jurul ei. Bărbaţii nu pot avea un moral şi un spirit sănătos, dacă nu-l au şi femeile din jurul lor. Şi dacă sănătatea morală a unui popor depinde, după cum spunem noi, numai de educaţia primită în casa părintească, atunci educarea femeii trebue să fie o chestiune de interes naţional.

Nu numai caracterul moral, ci şi forţa spirituală a bărbatului îşi află principalul sprijin în curăţenia morală şi educaţia intelectuală a femeii.  Dar cu cât sunt mai dezvoltate forţele amândurora, cu atât mai armonioasă şi mai ordonată este societatea, cu atât mai sigură este evoluţia ei.

Când Napoleon I a spus că Franţei îi lipsesc mai ales mame, a crezut prin aceasta, că poporul francez are nevoie de educaţia casnică, făcută de femei bune, virtuoase şi înţelegătoare.

Prima revoluţie franceză a oferit realmente spectacolul nenorocirii sociale din cauza lipsei înrâuririi înnobilatoare a influenţei femeilor. În momentul acelei prăbuşiri naţionale, societatea era complet căzută în desfrâu. Morala, religia, virtutea, toate dispăruseră în mocirla senzualităţii.

Caracterul femeii era stricat. Fidelitatea în căsnicie era batjocură, iar maternitatea o faptă reprobabilă. Familia şi casa nu mai existau. Nimica nu mai ţinea legată familia. Franţa nu mai avea mame. Copiii au lepădat orice frâu, iar revoluţia a izbucnit „cu urletele şi violenţele femeilor”.

Se spune că Napoleon al III-lea a spus, atunci când a părăsit Franţa sângerândă la picioarele duşmanului ei, că vina acestei situaţii o poartă numai lipsa de principii şi frivolitatea poporului — greşeli pe care trebue s-o recunoaştem, le-a avut şi el. Se pare aşadar, că ceea ce a fost necesar Franţei spre a fi mare şi puternică, a fost ceea ce a spus Napoleon I şi anume: educaţia făcută acasă, de mame bune.

“Fii om de caracter!…”, Samuel Smiles. EDIŢIA II-a , CUGETAREA, București