„Un singur trup”, taina unităţii

0
48

Indiferent ce s-ar fi scris despre iubire, indiferent de caracteristicile care îi vor fi fost puse în seamă, oamenii nu au putut-o defini clar şi în unanimitate nici până acum.

Psihologul Len Macmillan, specialist în domeniul relaţiilor familiale, a remarcat aceasta şi prin exemplul editării primei Enciclopedii Britanice, cunoscute la nivel mondial. Aceasta a ieşit din tipar acum 200 de ani.

Cuvântul „atom” este descris în prima ediţie în patru rânduri, iar cuvântului „iubire” îi sunt dedicate cinci pagini. În ediţiile ulterioare ale aceleiaşi enciclopedii cuvântului „atom” îi sunt dedicate cinci pagini, iar cuvântul „iubire” nici nu mai există.

Aceasta ne face să ne gândim iarăşi şi iarăşi la fraza-cheie care caracterizează taina căsătoriei. Aceasta a fost rostită de Dumnezeu în Rai şi repetată, ca un adevăr imuabil, de Iisus Hristos: Şi vor fi amândoi un trup… (Fac. 2, 24 şi Mc. 10,8).

Sensul acestei înţelepciuni biblice nu poate fi pătruns. Vom încerca să propunem câteva explicaţii doar şi vom începe cu ceva ce pare a fi, oarecum, mai departe de ideea principală.

Uniunea soţului cu soţia nu este văzută pur şi simplu ca o pereche de îndrăgostiţi sau o pereche de soţi. Sfânta Scriptură foloseşte o expresie foarte tare: „un singur trup…”, având în vedere, desigur, nu doar apropierea fizică, ci şi cea trupească. Cuvântul „trup” are mai multe sensuri în Biblie. Pe lângă corp, plăcerile trupeşti şi rudenia de sânge, acesta defineşte întregul om, incluzând şi sufletul, şi duhul. Să ne amintim de prologul Evangheliei după Ioan: Şi Cuvântul trup S-a făcut… (In 1,14).

Aşa că expresia „un singur trup” simbolizează taina unităţii celei mai mari din punct de vedere fizic, spiritual şi duhovnicesc. Verbul „se va alipi” în limba originalului înseamnă „va fi asimilat”, „va fi asemenea” şi chiar „va fi înghiţit”.

Subliniem că principiul unirii se păstrează şi în afara căsătoriei legale. Unirea ca atare, chiar şi ca rezultat al desfrânării şi al preadesfrânării (adulterul), îi face pe cei doi „un singur trup”, mai bine zis „un corp”.

Sau nu ştiţi că cel ce se alipeşte de desfrânată este un singur trup cu ea? „Căci vor fi – zice Scriptura – cei doi un singur trup”(I Cor. 6, 16). Doar că în acest caz nu se mai produce şi o unire duhovnicească. În mare, cam totul se reduce la apropierea trupească şi doar arareori la atracţie sufletească (v. cap. III).

În orice caz, în cadrul „unirii dintre soţ şi soţie, fie că vor sau nu ei aceasta, se instaurează o relaţie dincolo de extremă, care le va fi acestora în veci spre chin sau spre bucurie”.

“Păcatele tinereţii şi sănătatea familiei”, K. V. Zorin. Traducere din limba rusă de Eugeniu Rogori. Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2010