Un mare nor de martori

0
55

Există un profund simţământ comunitar în Biserica Ortodoxă. Creştinii ortodocşi nu se roagă niciodată singuri. Ne rugăm împreună cu toţi sfinţii care au adormit. Nu ne rugăm ca indivizi, ci ca mădulare ale Trupului lui Hristos, adică Biserica.

Ne ru­găm împreună cu Maica Domnului, cu apostolii, îngerii, mucenicii şi sfinţii din toate vremurile. Ei sunt de faţă la fiecare Liturghie, aşa cum sunt zugrăviţi în iconografia Bisericii noastre. În jurul chipului lui Hristos de pe boltă sunt adunaţi îngerii, apos­tolii, sfinţii şi mucenicii. Ei alcătuiesc Biserica Biruitoare din ceruri. Apoi noi, eno­riaşii, aflaţi pe podeaua bisericii, înfăţişăm Biserica Luptătoare pe pământ. Astfel, la fiecare Liturghie, în jurul chipului lui Hristos de pe boltă e adunată întreaga Biseri­că, atât cea din ceruri, cât şi cea de pe pământ.

Un psihiatru de la Clinca Mayo spunea cândva că atunci când stă în cameră cu un pacient socoteşte că nu e singur cu el; în spatele pacientului, spune el, stau pre­cum corul grecesc toţi oamenii alături de care a trăit vreodată. Toţi se află în încă­pere cu el, căci şi-au lăsat pecetea de neşters asupra personalităţii pacientului, fie în bine, fie în rău.

Biserica Ortodoxă ne aminteşte că noi, creştinii, nu suntem singuri. Îndărătul nostru se află un nor de martori. Îndărătul nostru, de pildă, stau cei 318 Părinţi ai Bi­sericii care s-au adunat la întâiul Sinod Ecumenic. Ei au venit purtând urmele răni­lor muceniciei, unii cu un singur ochi, alţii cu un singur braţ. Au venit de pe întreg cuprinsul împărăţiei spre a da mărturie cu întreaga lor personalitate despre adevărul în care credeau: că Domnul este lisus Hristos.

Mucenicii stau îndărătul nostru. Iar îndărătul lor sunt alţii: Petru, şi Iacov, şi Ştefan, şi Ignatie, şi Policarp, şi Pavel, şi Atanasie, şi Gură de Aur – o oaste întreagă de nobili mucenici care s-au bucurat a fi socotiţi vrednici să sufere în numele lui Hristos.

Noi, creştinii, suntem cu toţii „purtători de torţă”. Noi am primit lumina vieţii de la obârşia ei, din Dumnezeu. Torţa ne-a fost înmânată printr-un lung şir de credin­cioşi ce se întinde înapoi până la Hristos Însuşi – apostoli, mucenici, sfinţi. Este pri­vilegiul şi datoria noastră să o trecem mai departe altora.

Vitamine duhovniceşti pentru întărirea sufletului. Zi de zi cu Hristos de-a lungul anului bisericesc, Anthony M. Coniaris

 

Baner asculta RJS