Un american şi un austriac, călugări ortodocşi la Oaşa

0
351

american 3Austiacul Thomas, astăzi fratele Serafim (stânga), alături de americanul Stephen, astăzi părintele Sava

Americanul Stephen, fost contabil la Bank of America, şi austriacul Thomas au dat credinţa catolică şi traiul occidental pe o viaţă de sihăstrie în Munţii Sebeşului, la Oaşa, în judeţul Alba,  Stephen (53 de ani) a crescut într-o familie de catolici din New Orleans, Statele Unite ale Americii, dar încă din adolescenţă a decis că vrea să descopere propria cale şi a început să citească diferite cărţi din biblioteca tatălui său.

 Inspirat de Dostoievski

Drumul spre ortodoxie i-a fost deschis de romanele scriitorului rus Feodor Dostoievski. „Am găsit, poate, o asemănare cu Dostoievski, aveam ceva în comun cu el. Dar poate duhul lui, pe care îl exprimă în toate romanele, m-a atras foarte tare şi am citit toate cărţile lui, «Crimă şi pedeapsă», «Idiotul», «Demonii», şi mai ales romanele scrise mai târziu. În viaţa lui Dostoievski a apărat ortodoxia ca fiind creştinism adevărat. El i-a atacat şi i-a criticat foarte mult pe romano-catolici ca fiind un fel de creştini rătăciţi, spurcaţi, stricaţi“, îşi începe povestea convertirii călugărul american de la Oaşa.

Şi acum îşi aminteşte cum citea de parcă fiecare pagină ce urma i-ar fi putut dezlega totul, oferindu-i cheia de a înţelege istoria şi lumea în care trăia. I se părea că toate personajele lui Dostoievski parcă vorbeau despre el. Era când Mîşkin, prinţul cel măcinat de pasiuni, când Alioşa cel bun şi blând. A pendulat, alături de ei, între credinţă şi îndoială. „Ce este viaţa? Cine sunt eu? Care este scopul meu în viaţă? Care este soarta mea?“ au fost doar câteva dintre întrebările care l-au chinuit pe american în tinereţe. Astfel, în mintea sa, povesteşte părintele, a încolţit un plan: convertirea la ortodoxie. L-a ţinut secret chiar faţă de părinţii săi. Totul până în 1977, în Vinerea Mare, pe când avea 18 ani.

american1Contabil la Bank of America

Când am menţionat această convertire prima dată, părinţii mei au fost împotrivă şi din cauza asta m-am convertit pe ascuns“, spune „americanul din vârful muntelui“, cum mai este cunoscut printre călugări. Şi-a continuat studiile universitare şi s-a ales cu o licenţă în contabilitate. A fost, apoi, angajat al uneia dintre cele mai mari bănci din Statele Unite, Bank of America, iar în timpul liber a continuat să citească despre religia ortodoxă, despre dogmele şi tradiţiile ei. Cu toate astea, viaţa lui nu era aşa cum şi-o dorea.

Îndoielile şi căutările au încetat când a împlinit 40 de ani, moment în care a renunţat la viaţa din Statele Unite pentru a-şi găsi calea. A lăsat banca, banii şi părinţii. A intrat într-o mănăstire ortodoxă din Ohio.

Respins de trei ori la mănăstire

Stareţul de aici l-a trimis acasă de trei ori. Tot de atâtea ori s-a întors şi Stephen, convins că acolo este locul lui. Abia atunci a fost primit ca frate începător. Încă de atunci, se visa în haină neagră călugărească şi se vedea departe de vuietul lumii, prieten cu brazii, stelele şi cu Dumnezeu. Aici a descoperit o carte în care se vorbea despre tradiţia ortodoxismului românesc. A citit atunci cărţi despre ortodoxie şi despre monahism. „Într-una dintre cărţi scria că, de-a lungul secolelor, în istoria românească, Biserica şi societatea, în general, au crescut ca două surori, una lângă alta. Şi acum, este ceva normal să fie vizitată o mănăstire. În America, o majoritate covârşitoare n-a intrat niciodată într-o mănăstire. În America, mă simţeam ca şi cum aş fi căzut de pe o altă planetă, mă simţeam ca o oaie neagră. Şi m-am gândit serios la posibilitatea de a fi călugăr în România“, spune părintele.

americanDe la Muntele Athos, în Munţii Sebeşului

Atunci, nu ştia că după aproape 50 de ani de comunism, flacăra ortodoxiei arde mai vie ca niciodată în România. În urmă cu zece ani, a traversat Atlanticul, a schimbat avioane, vapoare, autobuze şi trenuri, a călătorit zile şi nopţi, rugându-se neîncetat. A ajuns mai întâi la Mănăstirea Vatopedu de pe Muntele Athos, unde n-a stat mai mult de un an. Primul care i-a vorbit aici despre România şi despre Mănăstirea Oaşa a fost un călugăr român, Vasile. Lăcaşul de cult din Munţii Sebeşului i-a fost descris ca unul retras, înconjurat de păduri.

Verdictul final l-a dat chiar stareţul mănăstirii de pe Muntele Sfânt din Grecia. „Stareţul mi-a spus: «Îmi este greu să te accept aici». Mi-a motivat că există nişte reguli stricte pentru acceptarea străinilor, iar eu eram american. Imediat a spus: Oaşa. După un moment de tăcere a continuat: «Voia lui Dumnezeu este să mergi la Mănăstirea Oaşa, în România». N-am ştiut ce să zic. Am rămas şocat. Mă întrebam de unde a ştiut ce-mi doresc eu.“ Cu doar câteva haine şi cărţi, a ajuns în judeţul Alba, la Oaşa, în 2004. De atunci, n-a mai plecat niciodată.

Aici a fost „uns“ călugăr şi a primit numele Sava, după sfântul din munţii Buzăului, cel zicător de psalmi. „A fost o surpriză pentru mine când am venit aici în România. Aici mă simt mai acasă, mai confortabil cu românii decât cu americanii“, spune cu convingere părintele. După aproape un deceniu petrecut la Mănăstirea Oaşa, America nu mai înseamnă mare lucru pentru părintele Sava. Acasă se simte printre români, pe a căror limbă a învăţat-o.

În frazele spuse cu accent foloseşte cuvinte precum: „tainic“ sau „lăuntric“. Nu i-a fost uşor să se adapteze. „A fost nevoie de multă disciplină mentală, dar şi de eforturi fizice. Un călugăr trebuie să facă în fiecare zi câte 100 de mătănii. Disciplina la care mă refer nu vine dintr-o dată, ci în timp, trebuie dezvoltată“, apreciază părintele Sava.

Solicitat să dea autografe

 Au trecut aproape 10 ani de când părintele Sava a intrat pe poarta Mănăstirii Oaşa. Părintele spune că nu-l încearcă niciun regret că a dat America pe România, că a renunţat la slujba de la bancă şi a ales haina călugărească. Din contră, spune că aici, în Munţii Sebeşului, îl simte cu adevărat pe Dumnezeu. E locul unde se simte acasă. E şi cetăţean român, cu acte în regulă, şi mărturiseşte că este fermecat de simplitatea şi evlavia românilor. „Am coborât de aici,  din munte, în oraşul Alba Iulia. Am întâlnit  nişte muncitori într-un grup. Unul dintre muncitori mi-a cerut o iconiţă. Am rămas blocat. N-aş fi văzut în America niciodată aşa ceva“, mai povesteşte părintele Sava. A fost încă un motiv care i-a întărit convingerea că în România mai există o legătură puternică între lumea laică şi cea a mănăstirilor. Cu zâmbetul pe buze, povesteşte că unii dintre tinerii care au ajuns la Oaşa i-au cerut autografe. „Mi-am spus atunci: «Ce sunt eu, un fel de Tom Cruise monahal?»“. Are o mare preţuire faţă de biblioteca mănăstirii, faţă de cărţile care l-au ajutat să găsească calea ortodoxiei.

american2Austriacul Thomas a studiat teologie romano-catolică

Tot la Mănăstirea Oaşa, a fost „uns“ călugăr, în 2009, şi Thomas Steingasser, un tânăr acum în vârstă de 31 de ani, din Graz, Austria. Povestea lui seamănă izbitor cu cea a americanului. Botezat catolic, începe în timpul liceului să-şi caute calea. De aproape patru ani trăieşte în Munţii Sebeşului, sub numele de fratele Serafim. „Am studiat teologie catolică, dar, în ultimul an, m-am decis. Am descoperit Biserica Ortodoxă“, spune fratele Serafim.

Austriacul este bibliotecarul mănăstirii, dar are şi sarcini administrative. „Nu este uşor să fii călugăr. Este dificil, trebuie să simţi încercările, trebuie să simţi, de asemenea, harul lui Dumnezeu şi sfinţenia. Am primit foarte mult ajutor din partea părinţilor şi a fraţilor. Toţi, fără excepţie, sunt pentru mine o pildă de viaţă“, spune cu convingere fratele Serafim. Stareţul Mănăstirii Oaşa, Iustin Miron, este fericit că cei doi au ales lăcaşul din Munţii Sebeşului. „Pentru noi  a însemnat, în primul rând, un dar, o binecuvântare de la Dumnezeu şi o încredinţare. Spun o încredinţare pentru că putem face ceva pentru aceşti tineri care ar fi putut merge oriunde altundeva pe planeta asta. Or, ca să te prefere pe tine, trebuie să găsească ceva şi ne-am bucurat şi am început să credem că suntem şi noi ceva, dar dacă avem puterea de a asimila astfel de oameni înseamnă că este bine şi trebuie să continuăm pe calea pe care suntem angajaţi“, spune stareţul.

Stephen şi Thomas, veniţi din două state diferite, au ajuns să cunoască o ţară din Europa de Est, cu oameni care nu pun seara capul pe pernă până nu spun „Tatăl nostru“, care duminica vin din cele mai ascunse cătune pentru a ajunge la cea mai apropiată biserică. Acum şi ei spun „Tatăl nostru“ în limba română.

Mănăstirea din piscul Şureanului

Mănăstirea Oaşa, ridicată la poalele Masivului Şureanu, cunoscut şi ca Munţii Sebeşului, poate fi descrisă ca o oază de linişte, înconjurată de păduri, cu văi şi lacuri. În anul 1943, scriitorii Ioan Pop şi Mihail Sadoveanu au ridicat în această zonă o bisericuţă din lemn. A fost strămutată pe locul în care este astăzi, de pe râul Sebeş, odată cu amenajarea lacului de acumulare construit pe Valea Frumoasei. După 1990, s-au pus bazele unei mănăstiri de maici. Numai că, din cauza iernilor lungi şi grele, au părăsit locul opt ani mai târziu. De 13 ani, vieţuieşte aici o obşte de peste 20 călugări.

Cules de Alina Magdici

Sursa: adevarul.ro

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]          [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ