Umberto Eco, un filosof care scria romane doar în weekend-uri, care uneori se prelungeau la şapte zile

0
55

umberto-ecoVestea că un mare scriitor părăsește această lume nu are cum să ne lase indiferenți, dar un gând bun și o rugăciune pentru sufletul lui Umberto Eco, cel care ne-a dăruit atâta bucurie prin opera sa, sunt lucruri pe care le putem face.

Cei care i-au citit cărțile știu că va râmâne nemuritor prin creația pe care o lasă în urmă, iar cei care n-au apucat să parcurgă cele scrise de el au oricând posibilitatea să o facă.

Considerat unul dintre cei mai mari intelectuali ai Europei, Umberto Eco a devenit cunoscut în afara cercurilor universitare abia în jurul vârstei de 50 de ani. De altfel, marele scriitor spunea despre sine că este în primul rând filosof şi că scrie romane doar în weekend-uri, care uneori se prelungesc la şapte zile.

Sfaturi pentru tinerii scriitori

Întrebat fiind ce sfaturi le dă tinerilor scriitori, Umberto Eco le-a transmis să nu își piardă bucuria de a crea și să nu se grăbească: “Să nu se creadă artist, să nu se ia în serios. Eu nu pot să-i înţeleg pe acei scriitori care în fiecare an scot câte o carte. Ei îşi pierd plăcerea de a petrece şapte-opt ani pregătind o poveste. Tinerii mă întreabă dacă am să le dau vreun sfat despre cum să scrie. Sfatul meu este că nu poţi deveni general înainte de a fi caporal, sergent, locotenent. Faceţi totul pas cu pas. Nu aveti pretenţia să primiţi imediat Premiul Nobel, pentru că asta ucide orice carieră literară”.

Umberto Eco s-a născut pe 5 ianuarie 1932, în oraşul Alessandria, regiunea Piemont, din Italia, şi a decedat în 19 februarie, 2016, la domiciliul său din Milano.

“Ex caelis oblatus”

Tatăl său, Giulio, a fost contabil, apoi guvernul l-a angajat să participe la trei războaie. În timpul celui de al II-lea război mondial, Umberto și mama sa, Giovanna, s-au mutat într-un sat mic din zona muntoasă. A făcut școal la Societatea St. Francis de Sales, o instituție romano-catolică, în , iar în operele sale, precum și în interviuri, a făcut referire la acest ordin și la fondatorul lui.

De altfel se presupune că Eco, numele său de familie, este probabil un acronim pentru expresia latina “Ex caelis oblatus” ( un cadou din cer), care i-a fost atribuit bunicului său care a fost orfan de un funcționar de stat.

Profesor de semiotică

După ce a studiat la Torino, luându-și licența în estetică, în 1971 a devenit profesor de semiotică la Universitatea din Bologna. A predat la cele mai faimoase universități din lume, fiind Doctor Honoris Causa a peste 50 dintre ele.

În anii 1960 a fost unul dintre reprezentanții de frunte ai avangardei culturale italiene, numărîndu-se printre fondatorii revistelor Marcatre și Quindici, iar din 1959 a fost consilier editorial al celebrei edituri Bompiani.

“Numele trandafirului”

A scris romane, eseuri, tratate academice și cărți pentru copii. Prin opera sa științifică, Eco este socotit unul dintre cei mai de seamă gânditori contemporani, iar eseurile sale, scrise cu un umor și o ironie nestăvilite, sunt adevărate modele ale genului.

A devenit cunoscut în special pentru romanul său “Numele trandafirului” (Il nome della rosa, 1980), în care a combinat elemente de semiotică într-un cadru ficțional combinat cu analiză biblică, studii medievale şi teorie literară. De altfel, romanul a fost ecranizat în 1989, avându-l ca protagonist pe actorul scoţian Sean Connery.

Citit în întreaga lume

A mai scris romanele “Pendulul lui Foucault”, “Insula din ziua de ieri”, iar ultimul roman al său, “Cimitirul din Praga”, publicat în anul 2010, a devenit rapid un best-seller.

“Misterioasa flacără a reginei Loana” este un roman apărut în 2004, iar titlul este “împrumutat” din traducerea în italiană a unui episod din banda desenată americană Tim Tyler’s Luck. Timpul este poate cea mai cercetată noţiune de la apariţia omului pe planeta noastră. Astrele, religia sau religiile, pământul cu oceanele lui întinse și tot ce poate reieşi din aceste noţiuni sunt tot atâtea teme abordate în roman.

“Creează perspective şi nu instituie ierarhii”

A lucrat în televiziune, a fost editorialist la una dintre cele mai importante publicaţii “LʼEspresso”, a predat disciplinele estetica şi teoria culturii în universităţile din Milano, Florenţa şi Texas. El este autorul cunoscutei lucrări “Opera deschisă” (1969), care “creează perspective şi nu instituie ierarhii”.

A primit nenumărate premii și distincții culturale, inclusiv Legiunea de Onoare (1993), titlul de Doctor Honoris Causa în “Comunicare şi Mass-Media” la Universitatea din Torino. i-a fost conferit titlul de Cavaler al Ordinului Francez de Merit în Literatură (1985), Ordinul Steaua de Aur (1995), Ordinul Marea Cruce a Republicii Italiene (1996). De altfel, a fost recompensat cu titlul de doctor onorific al numeroaselor instituţii de învăţământ superior din întraga lume.

Ana Grama

LĂSAȚI UN MESAJ