„Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”

0
107

FiuDupă relatarea evanghelistului Marcu, deși până acum Iisus adoptase o poziție reținută față de manifestările mesianice ale mulțimii, acum, pentru întâia oară, El primește mărturisirea unui ucenic al Său, care devine glasul celorlalți ucenici. Convorbirea dintre Iisus și Petru este așezată în regiunea Cezareei lui Filip, aproape de izvoarele Iordanului, la marginile muntelui Ermon. Convorbirea este provocată de întrebarea lui Iisus, „Cine zic oamenii că sunt Eu”, la care ucenicii dau răspunsuri ce se fac ecoul părerilor poporului despre Iisus. Apoi, Mântuitorul centrează întrebarea pe părerea pe care și-o făcuseră despre El ucenicii Săi, din partea cărora Petru mărturisește „Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”. După cum până în acest moment Iisus nu a ieșit în întâmpinarea așteptărilor mesianice ale poporului printr-o negare categorică, tot așa și acum, El nu răspunde afirmativ lui Petru ci, adresându-se către toți ucenicii Săi, le interzice să vorbească despre însușirea Sa mesianică. Schimbul de cuvinte dintre Iisus și Petru, așa cum este transmis de către Matei, prezintă un larg interes eclesiologic, aspect care nu este păstrat de Marcu.

Evanghelistul adaugă aici, ca un răspuns vădit la mărturisirea mesianică a lui Petru, cea dintâi vestire clară a lui Iisus despre Pătimirea Sa. În loc de „Hristos”, care era încărcat în lumea iudaică a vremii cu un înțeles etnico-politic, Iisus folosește pentru Sine titlul de „Fiul Omului”, care în Evanghelii se găsește totdeauna ca spusă a lui Iisus despre Sine și în contextele de care se leagă. Împotriva așteptărilor mesianice lumești pe care le împărtășeau înainte de luminarea Duhului Sfânt și ucenicii, Iisus vorbește despre pătimirea pe care trebuie să o suporte. Desigur, în spatele scenei istorice se află eshatologicul, care nu presupune o desfășurare forțată și sortită a evenimentelor Pătimirii, ci împlinirea voită, de către Iisus, a iconomiei izbăvitoare a lui Dumnezeu, așa cum a fost prevestită în Vechiul Testament. În urechile ucenicilor, care participau la nădejdile însuflețite ale poporului în izbăvire (înțeleasă lumește), cuvintele lui Iisus despre pătimire sună foarte straniu. Prin cuvintele „Vino după Mine” l-a chemat pe Petru la vrednicia apostolească, prin același „mergi înapoia Mea” îl face acum să evite să se mai hrănească cu cugetări omenești. Evitarea pătimirii și calea ușoară a impunerii Sale ca și conducător politic prin fapte spectaculoase este ispita pe care Iisus a mai înfruntat-o și altă dată, supunându-Se ca Fiu, până la sfârșit, voinței Tatălui. Prin apostrofarea dură adresată lui Petru sau fiecărui ucenic care gândește în același fel, Iisus amintește că cei pe care i-a chemat să Îl urmeze vor trebui să aibă în viața lor perspectiva pătimirii.

Mihai Parfeni

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Baner asculta RJS

LĂSAȚI UN MESAJ