Tratamentul medical nu trebuie opus ajutorului duhovnicesc

0
23

teologiaAjutoarea celor ce suferă de boli psihice trebuie să fie variată. Într-o serie de cazuri aceştia trebuie să se supună, cu nădejdea în milostivirea lui Dumnezeu, tratamentului medicamentos. Tratamentul medical nu trebuie opus ajutorului duhovnicesc.

Bolnavii trebuie să se roage, să se trateze. După posibilităţi,  în spitale de psihiatrie trebuie format un mediu ortodox. Bolnavii botezaţi trebuie chemaţi, printr-o critică rezervă, la pocăinţă. Momentul optim pentru a face acest lucru este în perioadele dintre crize sau în vremea remisiunilor. Bine ar fi ca în spitale să existe mai multe cadre medicale ortodoxe. Sunt convins că într-un caz atare şi medicamentele ar acţiona cu mai multă eficacitate. Suferinţele bolnavilor trebuie uşurate nu numai cu tablete şi injecţii, ci şi cu rugăciune pentru sănătatea robilor bolnavi, ai lui Dumnezeu. Ei au mare nevoie de rugăciune, întrucât puterile lor sufleteşti sunt dezorganizate, slăbite de greutăţile bolii. Trebuie invitaţi în clinici preoţi, trebuie făcute slujbe, trebuie răspândită literatura ortodoxă. Există deja o anumită experienţă în acest sens.

Iată câteva rânduri din scrisoarea unui creştin: „Îmi ajută foarte mult rugăciunile: Trisaghionul, Tatăl nostru, rugăciunea lui Iisus, Născătoare de Dumnezeu Fecioara. Când spun rugăciuni acestea parcă ar coase ţesătura sfâşiată a raţiunii mele. Iar raţiunea e ca un cer în om – aşa încât sentimentul meu că rugăciunea <<coase>> raţiunea este, poate, corect. Rugăciunea repetată cu statornicie reface sănătatea raţiunii. Ideile obsesive sunt şi ele o cauză gravă asupra oamenilor bolnavi. În ele este o putere de la diavol, agită inima, acţionează nu doar asupra minţii, ci tulbură şi sentimentele. Încă un aspect foarte important folosit împotriva diavolului este acela de a îndepărta din casă lucrurile, tablourile, cărţile păcătoase, smințitoare. Cum spune unul dintre sfinţi, cel ce se luptă cu păcatul beţiei nu trebuie să ţină în casă sticle de vin…

Încă o scrisoarea unui creştin: „Sunt înregistrată ca bolnavă psihic de 15 ani dar totul a început mult mai devreme, când aveam 14 ani. Primesc boala mea ca pe o cruce de la Dumnezeu. Cât de multă vreme am mers spre El fără să îmi dau seama de asta! Dacă aş încerca să-i împart în gând pe toţi bolnavii căror le-am dat ajutor terapeutic de-a lungul anilor de muncă – şi într-o grupă să-i pun pe bolnavii credincioşi, iar în cealaltă pe cei care tăgăduiesc pe Dumnezeu şi Biserica Lui -, s-ar vedea că până şi evoluţia clinică a bolilor diferă semnificativ între aceste grupe. Voi da un singur exemplu. Stăteam de vorbă odată cu un bolnav care suferea de o afecţiune psihică foarte gravă, şi când am încercat să-l consolez, acest om aflat în îngrijirea mea medicală mi-a răspuns cu linişte şi seriozitate: „Doctore! Situaţia în care mă aflu este cea mai mântuitoare pentru mine’’. Am fost mişcat până în adâncul inimii de acest răspuns al lui. Bineînţeles, sunt diverse boli şi diverşi bolnavi, însă, repet, tendinţa este, după părerea mea aceasta. Şi nici nu poate fi altfel. Milostiv este Domnul.

Ajută, Doamne, robilor Tăi care suferă de boli psihice!

”Când sufletul este bolnav – Un psihiatru ortodox despre bolile psihice, alcoolism, narcomanie, fumat”, Dr. Dmitru Avdeev

LĂSAȚI UN MESAJ