”Trăim într-o epocă foarte primejduită și de aceea trebuie să fim tari, să fim smeriți”

0
87

epoca– Dacă puteți să dați o definiție a smereniei pentru un tânăr… Și care sunt metodele pentru a ajunge la smerenie?

– Definiția smereniei este aceeași și pentru un tânăr, și pentru ceilalți creștini. Din tot ceea ce am spus până acum se poate extrage definiția smereniei. Un tânăr, ca să poată să se smerească, ar trebui să-și facă mai des examen de conștiință, cum făceau creștinii din trecut. În fiecare seară creștinul se gândea, începând de dimineață și până atunci, ce-a făcut bine și ce-a făcut rău și constata că a făcut mai mult rău decât bine. Azi așa, mâine așa, și atunci începea să se cunoască pe sine, să cunoască că în el domină mai mult păcatul și răul decât binele și virtutea. Și atunci, dacă-i om serios acest tânăr, se angajează pe o cale sinceră a binelui. Pentru că binele, dragi ascultători, binele este necesar și în viaîa aceasta și e de folos societății, dar și în viața de dincolo. Sfântul Pavel spune că în Împărăția lui Dumnezeu nu intră nimic necurat. Trebuie să ne purificăm, să aruncăm tot noroiul de pe noi, tot balastul acesta al păcatelor, să ne curățim zi de zi ca să ajungem niște oameni, în primul rând. Scris cu O mare: Oameni. Asta vrea să ne facă Scriptura, Dumnezeu: să fim oameni cu adevărat, să avem în noi omenia. Smerenia se poate asemăna cu omenia. Din păcate, în lumea de astăzi este foarte puțină omenie. Fiecare e hrăpăreț, trage la sine să fie plin de cât mai multe milioane și altul nu are nici de pâine. Așa încât, acest tânăr să se gândească și la toate lucrurile pe care le-am spus. A trăi viața zadarnic, a o trăi în patimi, în desfrâuri, în beții, în petreceri fără rost este o pierdere de timp și pierderea veșniciei, veșnicia fericirii pentru care suntem creați. Domnul nu ne-a făcut pentru iad, ne-a făcut pentru Rai, dar pentru Raiul unde nimic necurat nu intră. Urmează ca în această viață să trăim în așa fel încât să ne pregătim zi de zi pentru zorii vieții veșnice, care e plină de lumină, de bucurie, de sfințenie și de pacea lui Dumnezeu.

– Părinte, credeți că sunt exagerate afirmațiile care susțin că astăzi sunt destul de evidente semnele vremurilor de pe urmă?

– Poate sunt exagerate într-un fel. E vorba de Antihrist, de numărul lui, de anumite lucruri care vor veni. Mai întâi anul 2000. A trecut un mileniu și vine acum cestălalt, al doilea, iar lumea se așteaptă la un cataclism, la ceva asemănător iadului. Un astfel de cataclism a început astă-noapte în Serbia. Noi nu știm ce gânduri are Dumnezeu cu acest sfârșit al lumii. Chiar apostolii l-au întrebat pe Domnul Iisus Hristos: „Spune-ne nouă când vor fi acestea și care este semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului?”; Mântuitorul le-a răspuns: „de ziua aceea și de ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl”. El ca om, Iisus Hristos ca om, nu știa când va fi sfârșitul lumii. În a doua sa epistolă, Sfântul Apostol Petru scrie că, dacă se amână acest timp al sfârșitului lumii este pentru că Dumnezeu vrea să poată câștiga mai mulți credincioși pentru Împărăția Sa. Printre cei care se zămislesc și care nu sunt uciși prin avort sau alte mijloace, cine știe ce sfinți ne va rândui Dumnezeu. Așa încât, dacă Mântuitorul nu-și permite să le răspundă apostolilor, cum pot să-mi permit eu? Aceasta este o taină a lui Dumnezeu. Însă sfârșitul lumii pentru mine și pentru fiecare dintre dumneavoastră este atunci când mor eu și când muriți dumneavoastră. Atunci totul este sfârșit. După moarte nu putem face nicio faptă bună. Murim pentru totdeauna. Cred că acesta este răspunsul. Sfârșitul lumii, de fapt, e sfârșitul nostru. Până atunci însă trebuie să ne pregătim ca să ne facem vrednici cât de cât pentru ce ne așteaptă în veșnicie.

– Legat de întrebarea anterioară, din experiența dumneavoastră ca duhovnic, cum puteți aprecia în momentul de față starea spirituală a românilor sau în general a umanității, comparativ cu alte perioade? Unele afirmații referitoare la sfârșitul lumii pleacă de fapt și de la felul cum este percepută atmosfera spirituală din zilele noastre.

– Despre Antihrist, de pildă, vorbesc Sfântul Pavel și Sfântul Ioan Evanghelistul. Însă, de-a lungul istoriei, fără îndoială că au fost vremuri mai evlavioase, cu mai multă credință. Mă gândesc la Evul Mediu; între cei de atunci, în mijlocul lor, creșteau multi sfinți, dar erau și mulți oameni răi. Proporția însă a celor buni parcă era mai mare decât a celor răi. Diavolul îi vâna și atunci pe creștini, îndemnându-i spre pieire. Dar parcă acum, în vremea noastră, diavolul a căpătat foarte multă putere în conștiințele oamenilor lipsite de evlavie și de Dumnezeu. Am aflat, nu de mult, că în America de pildă, într-un oraș, e un templu al diavolului cu șase etaje. Un templu al diavolului! Sunt sataniști – îi știm – în societatea noastră de astăzi, sataniști care au niște jurăminte, un învățământ și un crez al lor cu totul potrivnic creștinismului. În vechime erau păgânii și aveau temple, cum sunt acum, de pildă, templele masonice. Cine a fost în America a văzut că în orice oraș e o biserică a Bunei-Vestiri, apoi un templu masonic, o biserică a Înălțării, apoi un templu masonic; există multe temple masonice pe străzile sau pe marile bulevarde ale Americii. Masonii nu sunt prietenii creștinilor, sunt dușmanii lor. Acum sute și sute de ani erau templele păgâne, dar venea creștinismul năvală peste aceste temple. Ori le dărâmau, ori le pustiau de credincioșii lor, care treceau la creștinism. Acum sunt aceste instituții care vor răul total al creștinilor; și în primul rând este diavolul cu templele lui. Așa că trăim într-o epocă foarte primejduită și, de aceea, mai ales acum trebuie să fim tari, este foarte necesar să fim smeriți. Diavolul este mândru, pe când Dumnezeu este smerit. Și în numele mândriei diavolul cucerește, pentru că omului îi place să fie mândru, nu să fie smerit. Și atunci trec foarte mulți – cu duiumul trec – de partea diavolului și se întăreste împărăția lui. De aceea trebuie să ne păzim pe noi înșine, dar și pe cel de lângă tine să-l păzești, să-l ajuți să meargă pe calea lui Dumnezeu, care este calea vieții. Cealaltă este calea morții, a întunericului, a nimicniciei. Atât pot să vă spun.

– În mass-media românească ni se spune că masoneria este totuși o organizație filantropică care dorește binele umanității. Pe cine să credem?

– Ei fac si bine, dar nu știm ce rău se ascunde în acest bine. De pildă… tot la biata Americă mă gândesc. Am fost acolo pentru ochi – sunt bolnav de ochi – și, deși ochii erau bolnavi, am văzut magazine foarte bogate, de câte o sută de metri lungime sau mai lungi, cu de toate: de la ac până la elicopter; într-un magazin american găsești și bunuri, bucate, fructe, toate bunurile materiale. Tot acolo este însă și templul diavolului, acolo sunt și demonizați sau sataniști, acolo sunt și templele acestor masoni. Așa încât sunt amestecate lucrurile. Bietul peste, săracul, din ape, din ocean, se agață și el de o bucățică de pâine sau de ceea ce e acolo în undiță și-o mănâncă cu lăcomie, fiindcă este flămând; și îi rămâne undița în gât și îl trage pescarul afară și îl pune la frigare. Cam așa sunt aceste bunuri pământești care ne îmbie. Cine ni le oferă vrea să ne închidă mintea, iar ochii să ne rămână numai la ele. Și sufletul, care este de o valoare extraordinară – „ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?”, întreabă Mântuitorul -, așteaptă ca un cerșetor, nu se ocupă nimeni de el, stă ca într-o temniță în acest trup al nostru. Nu e bine ce facem. Să nu ne mărginim numai la bunurile materiale, pentru că acestea hrănesc doar trupul care după aceea devine mâncarea viermilor. Iar sufletul – care va rămâne în veșnicie și se va uni cu trupul înviat – este gol de fapte bune, gol de virtuți, gol de Dumnezeu. De aceea, să nu ne amăgim ca peștele care, pentru o bucățică de hrană, își pierde viața.

„Smerenia și dragostea, însușirile trăirii ortodoxe” – Sofian Boghiu

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Baner asculta RJS

LĂSAȚI UN MESAJ