Tradiţii şi obiceiuri de Sfântul Ilie – Stăpânul fulgerelor

0
52

În credinţa populară se spune că Sfântul Ilie a fost un om de treabă, dar iute la mânie. Diavolul ştiind că acesta se mânie uşor, l-a făcut să-şi omoare părinţii.

Sfântul Ilie i-a cerut lui Dumnezeu să-i dăruiască putere să lupte împotriva demonilor. Astfel, Sfântul Ilie primeşte de la Dumnezeu un car de foc cu care să umble prin cer şi un bici de foc cu care fulgeră, ca să-i omoare pe diavoli. Aşa se face că atunci când fulgeră şi tună, oamenii cred că Sfântul Ilie a mai omorât un diavol.

Tunetul este zgomotul pe care îl face carul sfântului atunci când merge prin cer. Roţile carului au zimţi şi, mergând, sparg cerul şi aduc ploaia. Diavolii, ca să scape de biciul Sfântului Ilie, se ascund pe pământ: prin pomi, pe sub streaşina caselor, în turlele bisericilor şi chiar în corpurile unor animale.

În vreme de furtună oamenii aprind tămâie în casă, ca nu cumva să fie fulgeraţi şi ei din cauza prezenţei vreunui diavol.

Sfântul Ilie mergea atât de tare cu carul prin cer, încât cutremură şi tronul lui Dumnezeu.

Pentru a mai potoli mânia Sfantlui Ilie, Dumnezeu i-a luat puterea dintr-o mână şi dintr-un picior.

Se zice că Sfântul, fiind aşa de „vechi de zile”, nu prea ţine minte când cade sărbătoarea lui, drept care, dornic să mai şi petreacă puţin, Îl iscodeşte mereu pe Dumnezeu, Care-l duce însă cu vorba, până când ziua praznicului a trecut deja. Aceasta că nu cumva să se încingă prea tare, cum îi e firea, şi să dea frâu liber puterilor sale, cu care poate lesne să cutremure tot pământul.

Uneori ploile din mijlocul verii sunt socotite ca expresii ale furiei Sfântului, ce pare să aibă la îndemâna sa, cu voie de sus, tot mersul stihiilor, de la grindină la foc.

În ziua de Sântilie (20 iulie) e mare păcat să lucrezi, riscând să-ţi ardă casa sau să fii trăznit peste an. Te poţi păzi prin bună purtare sau cu ajutorul unor „talismane” creştineşti (cum ar fi, bunăoară, mâţişorii de salcie sfinţiţi la Paşte sau la Florii).

Cel mai sigur rămâne însă semnul crucii, căci numai îndărătul ei nu se poate ascunde nicidecum diavolul vânat de Sfânt până la sfârşitul lumii…

Fetele aflau cu cine se vor mărita

În ajunul acestei zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă şi se tăvăleau prin cultură.

Dacă noaptea visau cânepa verde, era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri. În cazul în care visau cânepa uscată, în popor se spunea că vor avea parte de soţi bătrâni.

Plantele de leac, culese în ziua de Sfântului Ilie

În dimineaţa zilei în care era cinstit Sfântul Ilie, oamenii culegeau plante de leac, în special busuiocul.

Această plantă era dusă la biserică, binecuvântată şi arsă. Cenuşa rezultată era folosită în scopuri terapeutice, mai ales atunci când copiii lor făceau bube în gură.

Merele nu se mâncau până la Sfântul Ilie

Nu era voie să se consume mere până la 20 iulie şi nu se îngăduia ca aceste fructe să se bată unul de altul, pentru a nu bate grindină.

În ziua Sfântului Ilie, femeile chemau copiii străini sub un măr, îl scuturau şi dădeau de pomană mere. Se credea că aşa se vor veseli morţii.

Sfântul Ilie, patronul apicultorilor

În această zi, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, activitate cunoscută sub denumirea de “retezatul stupilor”. Recoltarea mierii se făcea numai de către bărbaţi, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, ajutaţi de către un copil.

Retezatul nu se făcea dacă sărbătoarea cădea luni, miercuri, vineri sau duminică. După recoltarea mierii, erau invitaţi vecinii să guste din mierea cea nouă şi să bea ţuica îndulcită cu miere. Era nevoie de mare atenţie, că printre cei chemaţi să nu fie cineva care ştie să facă vrăji. Dacă erau prezente la această masă festivă astfel de persoane, apicultorii erau lipsiţi de belşug.

Celebrele târguri de fete

De Sfântul Ilie se organizau iarmaroace şi bâlciuri, unele păstrate până în zilele noastre. Pentru ţinutul sucevean este demn de amintit renumitul bâlci de la Fălticeni, bâlci care, din anul 1814, în urma hrisovului lui Scarlat Vodă Calimach, era al doilea ca mărime din Europa, după cel de la Leipzig.

Tot în această zi se organizau şi celebrele târguri de fete, la care veneau tinerii să se cunoască în vederea căsătoriei. La acest sfârşit de săptămână sunt aşteptaţi mii de oameni la Târgul de Fete de pe Muntele Găină.

Este cea mai cunoscută şi cea mai veche manifestare populară din Transilvania. Acest eveniment se desfăşoară la o altitudine de aproape 1.470 de metri, pe un platou situat la întretăierea judeţelor Alba, Arad şi Hunedoara. Târgul de fete de aici este atestat documentar din anul 1816.