Tot creștinul poate lucra la răspândirea învățăturii celei bune

0
64

111Nu-i puțin lucru acela de a nu ne interesa de frații noștri. Iată pilda cu omul care și-a îngropat talantul. Purtarea lui, în ce-l privește, părea a nu fi greșită. El nu păcătuise nimic cu privire la păstrarea lucrului încredințat, pentru a-l înapoia întreg. Dar el a păcătuit cu privire la felul în care a folosit acest lucru. N-a înmulțit ceea ce i se încredințase și de aceea a fost pedepsit. Vedem așadar că pentru a fi mântuiți, nu-i de ajuns ca noi înșine să fim plini de foc, luminați, cuprinși de dorința de a asculta Sfânta Scriptură. Ci trebuie să valorificăm lucrul încredințat și să-l înmulțim atunci când, lucrând la propria mântuire, facem legământ de a avea grijă și față de alții.

Luați aminte, cât de ușoare sunt poruncile Stăpânului. În cele omenești, cei ce împrumută banii stăpânului lor, sunt ținuți să-i împlinească. Ați împrumutat – vi se cade a-i împlini; eu n-am a face cu cel care i-a primit. Dumnezeu nu face așa: El ne poruncește numai de a da, iar de împlinire, nu mai răspundem noi. Să ducem învățătura la frații noștri, fie că ne ascultă, fie că nu. De ne ascultă, câștig va fi pentru ei și pentru noi. Nu ne ascultă, își asumă răspunderea. Făcut-am ceea ce ni se cerea, dându-le sfaturi; iar ei de nu le lucrează, nimic supărător nu va veni pentru noi. Greșeala nu-i de a încredința, ci de a nu-i sfătui. După ce lucrarea am împlinit și i-am sfătuit cu bună urmare și stăruință, nu mai suntem noi, ci vor fi ei cei care vor da socoteală lui Dumnezeu.

Se cade să fim folositori nu numai nouă, ci și altora. Hristos ne-a învățat aceasta, asemuindu-ne sării, dospiturii, făcliei; toate lucruri de folos și cu folosință pentru alții. Făclia nu arde pentru ea însăși, ci pentru cei aflați în întuneric. Sunteți o făclie nu numai pentru voi înșivă, ci pentru a scoate din rătăcire pe cel aflat în ea. La ce bună făclia, dacă nu luminează pentru cel aflat în întuneric? La ce bun un creștin, dacă nu câștigă pe nimeni, dacă nu aduce pe nimeni la virtute? Sarea, la rându-i, nu lucrează numai a se păstra pe sine, ci păstrează lucrurile supuse degradării, împiedicându-le a se strica și a se pierde. Asemenea voi, din care Dumnezeu a făcut o sare duhovnicească, trebuie să țineți în picioare, să păstrați mădularele care se strică, adică pe acei dintre frații voștri care sunt comozi și fără grijă sau nepăsători, aducându-i la trupul Bisericii. Și tot așa Mântuitorul v-a spus că sunteți dospitură. Ea nu se crește pe sine, ci cu toate că-i mică și neînsemnată, face să crească cealaltă parte covârșitoare a aluatului. Așa și voi. Dacă sunteți puțini, înmulțiți-vă prin puterea credinței și prin râvna cea dumnezeiască. Și după cum dospeala e cu tărie, deși-i mică, cum o ia înainte din pricina căldurii din ea și a alcătuirii ei, tot așa voi, de vreți, puteți face părtași râvnei care vă însuflețește pe mulți alții.

Cuvinte duhovnicești, Sfântul Ioan Gură de Aur

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Baner asculta RJS

LĂSAȚI UN MESAJ