Teoretizarea tehnologică a Liturghiei

0
52

teoretiyareOricum, această teoretizare tehnologică a Liturghiei a condus în Apus administraţia bisericeasca, în deceniile al VI-lea şi al VII-lea ale secolului trecut, la convingerea că necroza ce caracteriza viaţa lor liturgică ar trebui abordată tehnologic, şi astfel au recurs la diferite modificări exterioare, care nu numai că nu au îmbunătăţit, dar, mai mult, au înrăutăţit situaţia şi au demonstrat că cele ce fuseseră prezentate în trecut ca legi divine nu erau altceva decât simpli nori de fum. Impresionantele artificii care au fost uzitate ca substitute ale rolului socializator şi integrator al actului liturgic erau abandonate imediat după introducerea lor, în acelaşi mod în care este părăsit un joc nou de către un copil nesigur, care în mod disperat corelează jocul cel nou cu instabilitatea şi nesiguranţa transmise de către părinţii săi.

Este regretabil că ortodocşii care teologhisesc şi care vor să creadă că sunt guvernaţi de concepţii modeme fac unele propuneri care ar fi fost actuale în epoca de bronz, şi introduc schimbarea limbii în actul de cult în scopul aducerii lui la zi. Astfel de propuneri au fost făcute în deceniile al Vl-lea şi al VII-lea ale secolului trecut în Apus, prin intermediul cărora se urmărea abordarea într-un mod tehnologic a declinului vieţii liturgice, dar au fost ca şi cum s-ar fi propus cuiva, căruia i s-a oprit maşina din cauza defectării motorului, să schimbe anvelopele. Există, într-adevăr, o problemă serioasă în ceea ce pri veşte viaţa noastră liturgică, şi aceasta constă în faptul că ea a pierdut în întregime slujirea socială şi pe aceea de alcătuire a trupului (Bisericii), devenind în întregime ceremonială. Problema nu este că proestosul adunării euharistice binecuvântează pe cei de faţă, ci că binecuvântează o mulţime anonimă şi impersonală, cu care  nu are nici o legătură substanţială şi în interiorul căreia se află oameni care nici între ei nu au nici un fel de relaţie, iar aceasta constituie o evidentă şi o blasfemiatoare pervertire şi anulare a Liturghiei. În consecinţă, este tragicomic să vedem o clădire ruinată până în temelii şi să propunem  schimbarea culorii faţadei pentru a fi restabilită funcţionalitatea ei.

Scopul exclusiv al Liturghiei este să facă din aceia care coparticipă la această adunare euharistică trupul lui Hristos, ceea ce înseamnă să aibă o legătură substanţială între ei, să fie o familie, să facă părtaşi vieţii lor pe ceilalţi, să participe unul la suferinţele, luptele, necazurile şi bucuri ile celuilalt. Coparticiparea noastră la Liturghie va mântui numai în acest fel, si nu atunci când urmărim anonim, impersonal şi pasiv o repre zentaţie ceremonială.

Preot Filotheos Faros, Omul fără chip, Înstrăinarea ethosului creştin

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Baner asculta RJS

LĂSAȚI UN MESAJ