Teologia Sfântului Simeon şi Sfântul Simeon ca şi teolog

0
155

În epocă Sfântul Simeon nu a fost numai un mare călugăr ci a fost mai mult decât orice şi un mare teolog.

Sfântul Simeon ştia dogmatică, mistică, patrologie, catehism, omiletică şi liturgică. Sfântul Simeon ni se spune că era un bun tipicar ştiind foarte bine tipicul Bisericii Ortodoxe. Prin urmare vom vedem că în ierarhia lucrurilor lui Dumnezeu teologii sunt undeva foarte sus.

Deşi lumeşte teologii sunt şi ei oamenii ca oricare alţii, nu acelaşi lucru îl putea vedea şi din punct de vedere al lui Dumnezeu. Un teolog nu este indentic în faţa lui Dumnezeu cu un simplu preot sau ierarh. Teologul este am putea spune cel mai avansat în cunoaşterea şi experimentarea lui Dumnezeu. La fel de bine teologii au o chemare aparte sau mai bine spus separată de la Dumnezeu.

În timp ce preotul este „este slujitor al lui Dumnezeu în raportul cu lumea” teologul este de mai multe ori exclusiv dedicat cunoaşterii şi aprofundării tainelor lui Dumnezeu. Există, am putea spune, o linie cât se poate de mare de demarcaţie. Teologia este cât se poate de mult superioară preoţiei care deşi a fost instituită de Domnul Iisus Hristos nu are aceeaşi axiologie sau aceeaşi chemare ca şi teologia.

Evident, în cadrul teologiei ortodoxe contemporane, teologia pastrorală este teologia care îl face pe cineva preot. Dar, teologia pastorală am putea spune că nu este „gradul ultim al teologiei.”

Ascetica şi mistica sunt dincolo de teologia pastorală. Astfel, un teolog trebuie să aibă ample cunoştinţe din domeniul asceticii şi al misticii. Scrierile Sfântului Simeon Noul Teolog am putea spune că dovedesc cât se poate de mult că Simeon avea cunoştinţe de ascetică şi de mistică cât se poate de profunde şi de bine întemeiate.

Teologia Sfântului Simeon şi Sfântul Simeon ca şi teolog a fost am putea spune cât se poate de mult un mistic şi o persoană a misticii ortodoxe. Mistica Sfântului Simeon s-a centrat cel mai mult pe „iubirea lui Dumnezeu.”

Aceasta l-a făcut pe Sfântul Simeon să se deosebească am putea spune cât se poate de mult de alţi teologi ortodocşi. Niciun alt teolog ortodox nu a scris atât de convingător referitor la „iubirea de Dumnezeu” cum a scris Sfântul Simeon.

Mai mult decât atât forma pe care a dat-o Simeon descrierii acestei teologii a fost mai mult decât orice „poetică.” Sfântul Simeon a fost astfel teologul care a elaborat o poetică a iubirii de Dumnezeu. Poetica sa a fost am putea spune cât se poate de mult o poetică extrem de  profundă în care Simeon a dat expresie sentimentelor sale de iubire faţă de Dumnezeu şi mai mult decât orice de comuniune cu Dumnezeu.

Sfântul Simeon a fost în  istoria creştinsimului sfântul care a dat cel mai bine „expresie iubirii creştine de Dumnezeu.” Sentimentul iubirii de Dumnezeu este am putea spune un sentiment care este prezent conştient sau inconştient la mai toţi dintre cei care existăm.

Este astfel cât se poate de evident că Sfântul Simeon a fost dat la o parte de mai mulţi alţi teologi din cauza profunzimii sale şi a introspecţiei sale în iubirea lui Dumnezeu.  Astfel, din teologia Sfântului Simeon am putea spune că deducem cel mai mult modelul teologului ortodox.

Căutarea de modele am putea spune că este un imperativ al mai multor ştiinţe. Astfel, modele se fac în cultură, în civilizaţie, în ştiinţe, în filosofie şi în artă ca să enumerăm numai câteva categorii de studiu. Nevoie de modele este imperioasă în zilele noastre la mai mulţi dintre noi.

În înţelepciunea şi experienţa ei Biserica Ortodoxă a rânduit un model de teolog. Acest model a fost am putea spune Sfântul Simeon Noul Teolog.  La fel de bine ca şi modele de teologi ortodoxia ne mai pune în faţă şi alte modele de teologi cum ar fi Sfântul Ioan Teologul sau Sfântul Grigorie Teologul.

Cine a scris foarte mult despre teologi a fost mai mult decât orice francezul Placide Deseille.

Ştim astfel de mai multe descrieri ale vieţii Sfântului Simeon. Sfântul Simeon este mai mult decât orice modelul teologului ortodox prin excelenţă sau cel care este am putea spune reperul esenţial al ortodoxiei şi a ceea ce ţine de ortodoxie în general.

Sfinţii Părinţi sunt la fel de bine modele ale teologilor, doar că ei au fost am putea spune modele sau repere totale care mai mult decât orice au arătat dincolo de orice ceea ce am putea denumi ca şi „şcoala teologilor ortodocşi.”

O şcoală a teologilor ortodocşi se poate forma numai în jurul unor repere sau modele esenţiale cum ar fi cele care ţin de existenţa studiului şi a erudiţiei ortodoxe.

Prin urmare, ştim că teologii ortodocşi sunt astfel extrem de mult tributari tradiţiilor pe care le avem de la Sfântul Simeon Noul Teolog, ceea ce am putea denumi cel care este primul chemat la cunoaşterea lui Dumnezeu şi la a fi şi celor din jur un îndrumător şi un sprijin în căutarea lui Dumnezeu. În general, ortodoxia recomandă ca cei care sunt teologi mai mult decât orice să fie cercetaţi şi ca scrierile lor să fie păstrate. Aşa a fost cazul şi cu Sfântul Simeon ale cărui scrieri le avem şi azi şi din care ne putem da seama şi ne putem orienta, am putea spune, ce fel de trăire a lui Dumnezeu a avut acest sfânt ortodox şi care au fost mai mult decât orice ceea ce am putea denumi trăsătura lui de caracter sau mai mult decât orice ceea ce a fost dincolo de orice limita ultimă a iubirii de Dumnezeu şi a sfinţeniei Sale.

Ştim astfel că Dumnezeu este astfel „centrul studiului teologilor.” Cine este Dumnezeu pentru teologii ortodocşi? Dumnezeu este mai mult decât orice creator sau făcător de viaţă. Pentru teologii Dumnezeu este „dătătorul de viaţă” sau cel care a dat viaţă la tot ceea ce există. La fel de bine Dumnezeu este pentru teologii ortodocşi „izvor al sfinţeniei.” La fel de bine în teologia ortodoxă am putea spune că Dumnezeu este PROTOTIPUL sau ARHETIPIUL. Dumnezeu este dincolo de orice am putea spune MODELUL SUPREM al omului. Dincolo de Dumnezeu am putea spune că nu mai există nimic sau am putea spune că El este supramodelul înspre care cu toţii ne îndreptăm.

Dumnezeu ca şi arhetipul ultim al omului a fost o temă comună a mai multor curente teologice sau mai bine spus filosofice. Astfel mai mulţi filosofi s-au proclamat pe sine pe parcursul anilor drept modele la fel de bine ca şi antroposofi sau metafizicieni. Este cât se poate de evident că Dumnezeu nu este uşor de cuprins într-o schemă a modelelor, dar mai presus de orice trebuie să ştim că Dumnezeu Însuşi este Modelul nostru ultim înspre care sfinţii nu fac decât să ne îndrepte sau mai bine spun să ne ghideze.

În acest sens, modelul ultim al teologilor este Dumnezeu înspre care am putea spune că noi ţintin etern sau mai bine spus ne îndreptăm etern, dar Dumnezeu este mai mult decât un simplu model sau un arhetip el fiind am putea spune mai mult decât orice ceea ce este denumit ca şi făcătorul sau creatorul nostru. Dumnezeu este Cel care ne-a chemat sau mai bine spus este Cel care ne proniază sau de duce la un scop pe care numai El singur îl cunoaşte. Scopul pentru care lumea şi cosmosul a fost creat este cunoscut numai de Dumnezeu. Dumnezeu ştie astfel am putea spune tot ceea ce are loc în lumea creată şi în lumea cosmosului.

Evident, în final trebuie să mărturiresc că Dumnezeu este am putea spune modelul ultim sau mai mult decât orice ceea ce am putea denumii ca şi arhetipul final al omului şi al umanităţii. Dar, prin viaţa lor au existat unii sfinţi sau chiar unii teologi care au fost dăruiţi de Dumnezeu am putea spune cu extrem de multă „clarviziune” sau cu enorm de multă trăire ortodoxă.

Astfel, în epoca Bizanţului, aşa a fost sfântul Simeon. Controversat de mulţi, respins de alţii, sfântul Simeon avea să fie mai mult decât orice ceea ce am putea denumi un arhetip al teologului ortodox care are menirea de a îl forma şi de a îl centra teologic pe teolog în spre o direcţie descoperită lui de Dumnezeu.

Sfântul Simeon este am putea spune mai mult decât orice ceea ce am putea denumi modelul prin excelenţă a teologului ortodox. Om de o evlavie ieşită din comun, un ascet desăvârşit şi un orator impecabil, moştenirea teologică care o avem de la Sfântul Simeon a fost pe parcursul veacurilor un izvor nesecat de inspiraţie şi de trăire pentru cei care au fost dornici de a se avânta în tainele teologiei ortodoxe sau mai mult decât orice în studiul teologiei ortodoxe. Dogmatica ortodoxă, aghiografia ortodoxă sunt toate pline de referinţe la Sfântul Simeon şi la lucrările sale.

Sfântul Simeon după cum a demonstrat-i viaţa lui deşi a fost turc la origini şi a devenit mai apoi european după exilul său din Constantinopol a fost fără de nici o îndoială ceea ce am putea denumi modelul sau arhetipul teologului ortodox din toate veacurile şi din toate timpurile. Principala şi cea mai uimitoare scriere a sa „Imnele iubirii dumnezeieşti” a fost fără de nici o îndoială ceea ce am putea denumi sinteza teologirii ortodoxe din toate vremurile. Imnele iubirii dumnezeieşti sunt astfel o carte sau un volum care îl recomandăm la toţi cei care vor să studieze teologie ortodoxă.

Acum 1000 de ani ca şi în zilele noastre Imnele iubirii dumnezeieşti au fost imnele unei inimi aprinse de iubirea şi dorinţa de a cunoaşte pe Dumnezeu. Cunoaşterea lui Dumnezeu a fost pentru Sfântul Simeon mai mult decât orice ceea ce am putea denumii sensul ultim sau destinaţia ultimă a omului. Dincolo de toate acestea în spatele vieţii Sfântului Simeon trebuie să ştim că a fost mai mult decât orice Dumnezeu şi voinţa lui Dumnezeu.

„Sfântul Simeon Noul Teolog model al teologului ortodox”, Radu Teodorescu

 

Baner asculta RJS