Tenisul. Știați că…

0
187

ana-ivanovic-wallpapers-sports-tennis-wallpaperTenisul este un joc sportiv disputat între două persoane sau două perechi care își transmit alternativ, prin lovire, o minge cu ajutorul unei rachete pe un teren dreptunghiular, împărțit în două părți egale de o plasă joasă.

Originile tenisului sunt încă un subiect de controversă pentru istorici. Unii îl atribuie egiptenilor antici, alții grecilor antici, alții romanilor. Se spune că substantivul ”tenis” vine de la așezarea egipteană Tinnis, a cărei locație este pe malul Nilului, iar substantivul ”rachetă” a evoluat din numele egiptean atribuit palmei. În afară de aceste două cuvinte, nicio referire la tenis nu apare până în anul 1000.

Alți istorici spun că tenisul a apărut în secolul al XI-lea sau al XII-lea în Franța, fiind practicat de călugări în curtea abațiilor. Călugării, conform acestei teorii, își pasau reciproc un fel de minge peste o sfoară care împărțea curtea în două. Mingea confecționată din lână sau piele era aruncată și prinsă cu mâna învelită cu o mănușă special confecționată, care unea degetele cu o plasă. Jocul se numea ”jeu de paume” sau jocul cu mâna. Cei care susțin teoria originii franceze spun că ”tenis” vine de la ”tenez” sau ”ține, ia”. Nobilimea a preluat jocul de la călugări, iar în jurul lui 1800 avem referiri exacte la acest joc, când Ludovic al IV-lea a încercat să-l interzică. Curând, sursele istorice menționează tenisul în Anglia, unde Henric al VII-lea și Henric al VIII-lea erau jucători pasionați și au popularizat tenisul.

În jurul lui 1500, o rachetă confecționată din lemn era deja cunoscută. Maturizarea tenisului a început în jurul lui 1625, când a început amenajarea unor terenuri speciale, la Hampton.

Popularitatea jocului s-a redus dramatic după 1700. În 1850 Charles Goodyear a descoperit prelucrarea cauciucului, jucătorii experimentând cu succes mingea de cauciuc pe gazon. În 1874, Walter C. Wingfield a patentat la Londra echipamentul și regulile unui joc asemănător cu tenisul pe care îl cunoaștem cu toții. În anul următor, echipamentul și deci jocul au pătruns cu succes în Rusia, India, Canada și China. Cum cricketul era un joc foarte răspândit, asemănarea celor două a înlesnit popularizarea rapidă a noului joc.

În 1875, jucătorii de cricket membri ai All-England Croquet Club au hotărât ca într-o zi a anului să joace nu cricket, ci tenis. După această experiență, au realizat că sportul lor preferat este mai puțin relaxant decât tenisul. Doi ani mai târziu, când clubul se afla într-o situație financiară delicată, s-a decis exploatarea eficientă a terenurilor acoperite cu iarbă ca mătasea. Astfel a început organizarea unui concurs de tenis, sport care câștigase deja teren în fața cricketului, accesul spectatorilor fiind plătit: Turneul de la Wimbledon. Pentru atragerea unui număr cât mai mare de plătitori, s-a apelat la serviciile de publicitate ale revistelor The Times și The Field, care de altfel au și sponsorizat evenimentul. Au asistat atunci 200 de spectatori care au plătit 1 șiling pentru a urmări finala. S-au înscris, pentru concurs, 22 de jucători. Întrecerea a fost câștigată de Spencer Gore care a jucat contra W. C. Marshall. Jucătorii utilizau rachete greoaie, în formă de cizmă, iar fileul atingea înălțimea de 5 picioare la margini și trei picioare la mijloc. Atât diferențele înălțimii fileului în cele trei puncte cât și regulile de joc derivă dintr-unul organizat la curtea regală și denumit ”Real Tennis”, strămoșul tenisului de astăzi. Mod de relaxare sau de petrecere a timpului liber și practicat de cei avuți la vremea aceea, tenisul (acest sport în spatele căruia se află o industrie a miliardelor de dolari) s-a transformat radical de-a lungul anilor.

Femeilor nu le era permis, în 1877, accesul pe terenul de joc. Acest lucru a devenit posibil începând cu 1884, prima femeie câștigătoare a turneului de la Wimbledon fiind franțuzoaica Suzanne Lenglen. Jucătoarea a dominat tenisul feminin din 1919, până în 1926. Mii de spectatori doreau să o vadă pe Suzanne, acesta fiind principalul motiv pentru care, în 1922, terenul a fost mutat în sediul din Church Road. Dublurile la bărbați au fost introduse în 1879, iar la femei abia în 1913.

 Sursa: agerpres.ro
[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ