Teama de Dumnezeu este neapărat necesară

0
34

teamaDe mici să aveți în sufletul vostru teama de Dumnezeu, căci ea le păzește pe toate mai bine decât un tată. Teama de Dumnezeu este un zid nedărâmat. Când  paznicul este înăuntru, nu ne mai trebuie nici unul din „artificiile” lumii de afară. Dacă nu-l avem în noi, adică, dacă nu ne temem de Dumnezeu, toate cele de afară ne duc la pierzare. Acest paznic, frica de Dumnezeu, ne este și bogăție, și slavă și laudă. El le face pe toate să strălucească pline de lumină și nu numai pe pământ, ci și în ceruri. (Omilia a VI-a către Tesaloniceni)

Crescând copii, nu vom fi nerăsplătiți, o spune Sfântul Apostol Pavel: „Dacă are mărturie de fapte bune: dacă  a crescut copii…”(I Timotei 5, 10). Nu e puțin lucru să-I oferi lui Dumnezeu copiii pe care El ți i-a dăruit. Dacă părinții pun o temelie bună educației copiilor lor, vor primi o mare răsplată, așa cum vor fi pedepsiți dacă îi vor neglija. Eli, de pildă, și-a pierdut mântuirea din cauza fiilor lui, pentru că trebuia să-i sfătuiască. De bună seamă că îi va fi sfătuit, dar nu așa cum trebuia. El n-a vrut să-i supere și s-au pierdut, și el și ei. Ascultați, părinților. Educați-vă copiii întru învățătura și certarea Domnului, cu cea mai mare grijă.

Sălbatică e tinerețea și de aceea are nevoie de mulți învățători, supraveghetori, pedagogi, însoțitori și dădace. Totuși, e plăcut s-o îmblânzești. Tinerețea seamănă cu un cal sau cu o sălbătăciune nedomesticită. Dacă însă îi dăm unui copil de la cea mai fragedă vârstă reguli, mai târziu n-o să ne mai ostenim, pentru că obiceiul a devenit deja lege. Nu trebuie nici să le dăm tot ce li se pare plăcut, dar nici să le facem rău, lipsindu-i de cele necesare, sau să le facem hatârul doar pentru că sunt copii.

Mai înainte de toate trebuie să-i păstrăm înțelepți, pentru că lipsa înțelepciunii îi distruge mai mult decât orice pe tineri. Noi înșine trebuie să facem mari eforturi și să fim mereu foarte atenți. Să-i căsătorim imediat ce se apropie vârsta, ca să-și primească mireasa cu sufletul și cu trupul curate. Dragostea e aprinsă. Un tânăr înțelept înainte de căsătorie, cu atât mai mult va fi înțelept și după căsătorie. Dimpotrivă, unul care s-a învățat desfrânat înainte de a se însura, așa va fi și după ce se va fi căsătorit. Spune Scriptura: „Pentru desfrânat toată pâinea este dulce, nu va înceta până la sfârșit” (Înțelepciunea lui Sirah 23, 23). De aceea la cununie se pun mirilor cununi pe cap, care sunt simbolul biruinței. Cununile arată că au rămas nebiruiți și că așa își încep viața împreună, nebiruiți de plăcere. Dacă, însă, un tânăr învins de plăcere își predă trupul desfrânatelor, de ce mai poartă atunci cunună pe creștet, dacă tot a fost înfrânt? Aceste lucruri să le spunem copiilor noștri, așa să-i sfătuim, să-i speriem, să-i amenințăm, odată așa, altă dată altfel.

„Părinții și educarea copiilor” – Sf. Ioan Gură de Aur

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ