„Te iubesc, pentru că…”

0
74


După părerea lui V. Frankl, omul cu dispoziţii erotice nu are doar o pasiune sexuală. Acesta este atras atât de calităţile fizice, cât şi de cele sufleteşti ale alesului. Excitarea emoţională duce la extaz şi îl face pe om să preţuiască în celălalt calităţile pozitive ale personalităţii.

Legenda spune că înţeleptul grec Esop era din cale afară de urât. Dar aceasta nu a împiedicat-o pe soţia stăpânului său să se îndrăgostească de el… Câteodată omul este extaziat de faptul că alesul inimii sale este un sportiv de succes, un artist talentat sau un afacerist bogat… Ulterior sau imediat apare şi o oarecare atracţie sufletească, ce are uneori caracter erotic.

Len Macmillan consideră, pe bună dreptate, dragostea conform principiului „PENTRU CĂ…” preferabilă celei „DACĂ…”. Bucură, în acest caz, faptul că celălalt om este cât de cât preţuit. „Te voi iubi, PENTRU CĂ eşti un partener sexual bun, PENTRU CĂ arăţi bine, PENTRU CĂ ai succes, PENTRU CĂ eşti popular, PENTRU CĂ îmi inspiri încredere, PENTRU CĂ ai maşină luxoasă, PENTRU CĂ scrii poezii romantice, PENTRU CĂ îmi aminteşti de tata ş.a.”

Numai că „dragostea meritată” este în stare să aprindă în om tendinţa spre competiţie. Dorinţa de a primi întotdeauna laude pentru tot ce facem pentru cel iubit este semn al orgoliului, devenind adesea idee fixă. Drept urmare, spiritul concurenţei necesită tot timpul lărgirea cercului de admiratori. Pe deasupra, apare şi invidierea tuturor celor care au o imagine mai bună.

De fapt, dacă sunt iubit pentru părul meu negru, atunci ce atitudine voi avea faţă de un tânăr brunet cu păr bogat?

Poate părea că cineva este iubit mai mult pentru că are maşină roşie. Dar ce să faci dacă prietenul lui a cumpărat o maşină la fel, numai că nouă?

Soţia este iubită pentru că este frumoasă. Cum se va poziţiona aceasta faţă de noua secretară a soţului, care arată superb şi, pe deasupra, e cu 20 de ani mai tânără?

Soţul este iubit pentru că este foarte activ. Cum se vor schimba relaţiile sale cu şeful soţiei, care este la fel de activ şi mult mai bogat?

O fată este iubită pentru că este cea mai mică din familie. Cum se va purta ea cu frăţiorul ei mai mic?

Len Macmillan ilustrează ideea printr-un exemplu grăitor. Într-o curăţătorie chimică s-a produs o nenorocire: s-a aprins un lichid uşor inflamabil. O tânără simpatică s-a ales acolo cu arsuri pe faţă, pe piept şi pe mâini. La spital ea nu voia să-şi scoată bandajul, temându-se să nu fie văzută de cineva. Simţea intuitiv, subconştient, că era iubită pentru că era frumoasă. Dar acum… acum frumuseţea dispăruse şi iubitul a desfăcut logodna.

Nefiind în stare să se uite la felul în care arată, rudele au refuzat să o viziteze. Părăsită de către toţi, ea a pierdut dragostea de viaţă şi a murit. Dar a apucat să conştientizeze de ce erau atraşi prietenii şi rudele în relaţia cu ea.

Dragostea conform principiului „PENTRU CĂ,..” induce nelinişte, neîncredere şi teamă. Dacă, dintr-odată, cei care ne iubesc vor vedea un altfel de tablou?! Ei îşi vor da seama că nu suntem atât de atrăgători cum li se părea?

Este înfricoşător să te gândeşti că, mai devreme sau mai târziu, se va descoperi adevăratul tău chip, care poate este neplăcut şi respingător. Frica de răcirea pe viitor a sentimentelor împiedică uneori trăirea plăcută, în prezent, a vieţii cu o altă persoană.

Biblia ne aminteşte însă că adevărata dragoste nu este compatibilă cu frica: în iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire (I In 4,18).

Adeseori însă nu suntem în stare să ne ridicăm după ce am căzut şi pierdem posibilitatea de a spune celorlalţi cât de mult înseamnă ei pentru noi. Câteodată ne temem că recunoştinţa, deschiderea şi sinceritatea vor fi privite ca slăbiciune. Iar imposibilitatea de a exprima dragostea naşte adesea sentimentul vinovăţiei pentru toată viaţa.

Să citim o scrisoare a unui soţ lovit de necaz, care este muncit de conştiinţă: „Nu sunt scriitor, dar scriu la un ziar pentru a povesti despre Katia mea. Nu era ceva deosebit în ce priveşte relaţia noastră. Eu sunt un simplu agent de asigurări. Dar atunci când cineva face viaţa ta frumoasă, nu te poţi obişnui cu gândul că această persoană va părăsi lumea fără urmă şi nimeni nu va mai şti că a trăit vreodată. Vreau să le spun oamenilor să se uite atent la soţii şi soţiile lor şi să-şi spună: Doamne, ce comoară am! Multe lucruri le luăm ca atare, ca şi cum aşa ar trebui să fie şi ar fi veşnice, permiţându-ne să lăsăm pentru viitor dragostea şi admiraţia noastră.

Acum eu spun toate acestea despre Katia mea. Se pare că nu am spus acestea niciodată atunci când ea trăia. Dacă ar fi vie, acum ar veni la mine cu toată tandreţea ei. Seara, atunci când stau acasă, singur, o văd pe hol. Mă uit la mobila pe care am cumpărat-o împreună şi simt cum stă alături mine, pe canapea. Dacă s-ar putea întoarce toate, aş proceda altfel, spunându-i cât de mult înseamnă pentru mine.

Dar, din păcate, nu mai pot face aceasta. Singurul lucru pe care îl pot face acum este să încerc să le explic altora ce simt, ca ei să înţeleagă. Priviţi-vă soţul sau soţia! Dacă vi se pare că totul este frumos, spuneţi aceasta cu voce tare. Va veni ziua când unul ar putea să iasă la plimbare şi să nu se mai întoarcă niciodată. Nu mă gândeam la aceasta până când nu a murit Katia. Pentru mine totul este prea târziu acum, dar pentru voi încă nu.”

Iată ce scrisoare tristă şi cu tâlc. E ca în proverbul: „Nu păstrăm ce avem şi plângem după ce pierdem.”

Din păcate, obişnuinţele rele ne leagă şi ne obligă să căutăm intens un surogat pentru a compensa pierderea. Şi, fin acest caz, putem găsi orice, chiar şi un calculator. Atunci când nu reuşesc să îşi împlinească scopul în lumea reală, unii oameni preferă să se afunde în lumea virtuală şi să-şi satisfacă acolo nevoile. Intrând în lumea Internetului, nu este greu să-ţi găseşti un nou obiect al admiraţiei şi adoraţiei, PENTRU CĂ acesta…

Pentru fiasco-ul său în lumea reală omul încearcă sa-şi ia revanşa în lumea iluziilor. Astfel, contactele intime directe sunt schimbate cu un fel de sex fără contact.

Ieromonahul Anatoli (Berestov), profesor, neuropatolog cu stagiu bogat de lucru, afirmă că, pentru omul care stă în faţa monitorului, lumea virtuală apare de multe ori mai reală decât cea înconjurătoare. Omul intră în realitatea creată de el în mod tehnic, iar aceasta, la rândul ei, se implantează în conştiinţa lui, devenind parte a „eu-lui”.

Cu timpul, hotarul dintre lumea inventată şi cea reală este şters, iar oamenii „trăiesc” în două dimensiuni în acelaşi timp. De aici şi dedublarea spirituală în real şi virtual.

Programul de calculator „Cibersex” permite schimbarea comunicării fireşti, fiziologice, dintre bărbat şi femeie „cu perversiuni sexuale şi onanism de computer”. Cu ajutorul acestui program se pot simţi plăceri sexuale în orice moment, cu oricine şi oricum. Într-adevăr, calculatorul reacţionează ca un partener sexual viu, nemaifiind privit ca un mecanism neînsufleţit.

Starea aceasta de realitate mincinoasă sau mitică te fură prin senzaţia de autentic al evenimentelor şi emoţiilor. Cu cât este mai mare iluzia partenoriatului, cu atât mai ispititor este contactul. De aceea, comunicarea cu „cutia” electronică este comparabilă efectului beţiei narcotice.

„Dizolvându-ne” în curentul informatic, noi ajungem în dependenţă completă de acesta şi ne pierdem. Se schimbă radical chiar şi mediul de locuit. Există, legat de aceasta, chiar şi o glumă: „Vasea nu este acasă, e plecat în Internet.”

Calculatorul te atrage ca o mlaştină. Acţiunea sa vrăjitoare este asemenea privirii hipnotice a şarpelui asupra iepurelui. Dacă un utilizator împătimit al calculatorului este îndepărtat de la ocupaţia iubită, acesta va fi ca un narcoman în timpul „sevrajului”, semănând în foarte multe privinţe, precum neliniştea, sentimentul de deşertăciune, de neatenţie, iritabilitate ş.a. În mod deosebit, acesta este mâhnit din cauza senzaţiei de invaliditate intelectuală şi inferioritate…

Am putea spune că prin intermediul unei mutaţii spirituale (nebiologice) omul raţional (homo sapiens) se transformă în om informatic (homo informaticii). Creând sentimentul fals de libertate, lumea virtuală (mai ales sexul virtual) distruge personalitatea, nu o lasă să înflorească.

Câteodată nici nu observăm aceasta, deşi uneori totul începe de la lucruri de nimic, cum ar fi jocurile inofensive pe calculator, cu care este uşor să te obişnuieşti.

Este trist, dar uneori găsim prea târziu motive superioare de dragoste, pe lângă principiul „PENTRU CĂ…”

“Păcatele tinereţii şi sănătatea familiei”, K. V. Zorin. Traducere din limba rusă de Eugeniu Rogori. Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2010