Tavorul

0
26

(1947)

Luminile Tavorului te-nvaţă,
O, suflete, cum să te schimbi la faţă.
Şi de voieşti să fii un alt Hristos,
Pe ucenici să-i laşi la poale, jos.

În ploaia harului, pe vârf de stâncă,
Să guşti singurătatea cea adâncă.
Ci tu aşteaptă, colo sus, să vie,
În duh, bărbaţii: Moise şi Ilie.

Ei vor veni şi vor grăi cu tine,
În taină, despre tainele străine.
Şi Moise, omul tare în cuvânt,
Şi-o da lumina Duhului Preasfânt.

Iar omul focului ceresc, Ilie,
Te va aprine-n dragostea cea vie.
O, schimbă-ţi faţa, suflete al meu;
Dintr-un nimic tu fă-te dumnezeu.

“Poezii”, Zorica Laţcu Teodosia – Maica Teodosia