„ Tatăl Atotţiitorul Făcătorul cerului si al pământului, al tuturor celor văzute si nevăzute”

0
366

sftreimeSă privim, cu frică şi cutremur, prin perdeaua veşniciei puţin îndepărta tă. Nu mâna slabă a omului a dat uşor la o parte această perdea. Ea a fost dată la o parte de El — Dumnezeul cel Unul, Viu şi Adevărat. Cine în afară de El ar putea să o înlăture? Toate minţile omeneşti luate la un loc cu toate puterile ce nu ţin de ceruri nu ar putea urni această perdea.

El S-a îndurat de oameni şi a mişcat per-deaua. Şi trei raze de lumină s-au răsfrânt asupra oamenilor ce poartă icoana Sa în ei însisi. Cei aleşi au văzut aceasta si au tresărit de bucurie sfântă. El S-a revelat ca Unul In comparabil — comparabil doar cu El însuşi.

Dumnezeul cel Unul, Viu si Adevărat S-a revelat ca Tată, Atotputernic şi Creator.

Cugetul vă este străfulgerat de un gând neliniştit si de întrebările: „Tată al cui?” si „In ce moment a devenit El Tatăl?” El es te Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos si a fost dintotdeauna Tată. înainte de crearea lumii a fost El Tată. Tatăl a născut pe Fi ul Său Unul — născut înaintea timpului şi a fiinţelor supuse acestuia, înainte de îngeri şi de toate puterile cereşti, înainte de soare si de lună, înaintea zorilor si a luminii lunii. Vorbind despre Cel Veşnic, îndrăznim să pronunţăm cuvântul „când?” De când Dumnezeu a fost Dumnezeu, de atunci Dumnezeu a fost Tată. Dar în El nu există nici un „când”, deoarece în El nu există ci clu temporal.
Cel Preaînalt S-a revelat mai întâi ca Ta tă, apoi ca Atotputernic şi Făcător. În ve cie, în afară de Fiul Său Unul-Născut, ni meni nu a putut să-L numească pe Dum nezeu Tată.

„Dar în alte timpuri?” — veţi întreba. Nici în alte timpuri, pe parcursul a secole şi secole — nimeni. Ascultaţi istoria antică a omenirii şi primiţi-o în inimă. Ea vă um ple gândurile de lumină şi sufletul de bucurie. De când a fost creată lumea şi de când Adam a fost izgonit din Rai din cauza păca tului de moarte, respingătorul păcat al ne ascultării faţă de propriul său Creator, şi pâ nă la coborârea Fiului lui Dumnezeu pe pă mânt, în tot acest răstimp nici un muritor nu a îndrăznit să-L numească pe Dumne zeu Tată al său. Cei mai supuşi aleşi ai Săi se adresau Lui cu nume măreţe: „Atotputer nicul”, „Judecătorul”, „Preaînaltul”, „Rege le”, „Domn al mulţimilor”, dar niciodată nu foloseau dulcele nume de „Tată”.

Cei mai sfinţi reprezentanţi ai neamului omenesc puteau să se simtă creaturi ale unui Creator Atotputernic, oale ale unui Olar di vin, dar niciodată copii ai unui Tată ceresc. Acest drept i-a fost acordat omului prin Domnul nostru Iisus Hristos. Nu este un drept acordat tuturor oamenilor, ci numai celor ce L-au primit. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu (In l, 12). Aceas ta înseamnă să fii adoptat şi să îndrăzneşti să te adresezi lui Dumnezeu cu cuvintele Avva Părinte! (Gal. 4, 5-6, Rom. 8, 14-16).

Însuşi Hristos a revelat această adopţie — dar al milei lui Dumnezeu — şi a oferit-o oa-menilor chiar de la începutul misiunii Sale pe pământ. I-a învăţat pe oameni că din acel moment ei puteau să-L numească pe Dum nezeu Tată al lor atunci când a spus: Deci voi asa vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri (Mt. 6, 9). Şi de atunci până acum milioane de oameni de pe tot globul pământesc ros tesc zi de zi Tatăl nostru.

Duhurile rele nu au dreptul de a-L nu mi pe Dumnezeu Tată al lor. Nici păcătoşii nepocăiţi nu au voie să pronunţe dulcele cuvânt, „Tată”. Acest privilegiu li se acordă doar celor drepţi şi celor plini de căinţă, ast fel încât în rugăciunile lor ei să poată striga din toată inima şi din tot sufletul către Dumnezeu: „Tatăl nostru!” De aceea, ce lor ce duc război împotriva lui Dumnezeu şi împotriva legii Lui, fie prin gânduri, fie prin vorbe sau prin fapte, nu le este nicide cum permis să se adreseze lui Dumnezeu cu acest nume dulce: „Tată!”

Cei 318 Sfinţi Părinţi de la Niceea, care au compus Crezul (Simbolul Credinţei) vos-tru (pentru voi), toţi cei ce purtaţi imaginea lui Dumnezeu în voi înşivă, care sunteţi aleşi, L-au numit mai întâi pe Dumnezeu „Tată”, apoi „Atotputernic” şi „Făcător”. Ei au făcut aceasta fiind luminaţi de către Sfântul Duh al lui Dumnezeu. Şi au facut-o în primul rând pentru că Cel Preaînalt este Tatăl lui Hristos: Domnul dinaintea tim pului şi dinaintea creării lumii. In al doilea rând, deoarece Fiul întrupat al lui Dumne zeu a adus ca prim dar oamenilor – acelo ra care-L urmează – adopţia, adică dreptul de a-L numi pe Tatăl Său, Tată al lor. Tatăl nostru! Ce bucurie sub soare şi sub stele ar putea încălzi mai mult inimile voastre, ale aleşilor care purtaţi icoana lui Dumnezeu în voi înşivă? Şi Domnul, Fiul lui Dumne zeu, nu numai că v-a permis să-L numiţi pe cel Preaînalt, Dumnezeul cel Unul, Viu şi Adevărat, Tată al vostru, ci mai mult, El v-a poruncit: Şi tată al vostru să nu vă numiţi, Gă Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri (Mt. 23, 19). O, fericire vouă, fericire de negrăit! Adevărata paternitate se află în ceruri, din colo de soare şi de stele. Paternitatea de pe pământ e doar o umbră, un simbol.

Fericirea voastră constă şi în faptul că Ta tăl vostru ceresc este şi Atotputernic, şi Fă cător. Sfinţii Părinţi de la Niceea, luminaţi de Sfântul Duh, au numit pe Cel Preaînalt mai întâi Atotputernic şi apoi Făcător. Veţi spune: „Oare nu e normal ca mai întâi să creezi ceva şi mai apoi să-ţi foloseşti pute rea pentru a conduce ceea ce ai creat? Şi Cel Preaînalt nu ar trebui să fie numit mai întâi Făcător, şi apoi Atotputernic?” Este aşa doar în aparenţă, dar atunci când vă aflaţi în faţa Celui Adevărat nu judecaţi după aparenţe. Ascultaţi! Dumnezeu, într-adevăr, este mai întâi Atotputernic. înainte de a crea cerul şi pământul, Atotputernicul Dumnezeu a purtat în Sine măreţul proiect al creaţiei, de la cele mai mari până la cele mai mici deta lii, precum şi toate forţele, toate legile, toate sistemele de ordine. Fără această înţeleaptă atotputernicie, cum ar fi fost creaţia posibi lă şi realizabilă?

Astfel, după ce Măreţul Creator a creat lumea văzută şi cea nevăzută, El a rămas în continuare Atotputernic şi, prin puterea Sa de netăgăduit, a continuat să exercite con trol absolut asupra tuturor forţelor, legilor şi sistemelor de ordine din ambele lumi. Au nu se vând două vrăbii pe un ban? Şi nici una din ele nu va cădea pe pământfără ştirea Tatălui vostru, spune Fiul lui Dumnezeu (Mt. 10, 29). Şi păr din capul vostru nu va pieri (Lc. 21, 18) fară voia Dumnezeului Atotputernic.

Tâlcuirea Crezului, Sfântul Nicolae Velimirovici

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Baner asculta RJS

LĂSAȚI UN MESAJ