Tania Filip: Pământul românesc este locul meu sub soare. Nu am un altul

0
952

taniaLoreta Popa

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]

A făcut balet, a şi pictat, a studiat muzica, mai precis compoziţia, dar a ales actoria. Cu experienţa acumulată, a intrat din prima la IATC, parcurgând cei patru ani de ucenicie alături de Amza Pellea, Marin Moraru şi Ion Cojar, o şansă incredibilă. Timidă la început, cu timpul a prins curaj, a simţit că evoluează, iar aprecierile doamnei Cătălina Buzoianu, din finalul anului I, i-au spus clar că a ales drumul corect.

[fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Personal, am cunoscut-o în „Profetul, aurul şi ardelenii” al lui Dan Piţa. Ştiam că face parte din Song, condus de Ioan Luchian Mihalea, pe care îl apreciam pentru că era liantul ce ţinea grupul unit, ştia să laude, să dea curaj, dar şi să certe şi să ceară. Apoi am remarcat-o în „Grăbeşte-te încet” al lui Geo Saizescu, alături de Radu Gheorghe, nonconformistă, purtând o pereche de pantaloni scurţi, lucidă, liberă, expresivă, cu gesturi vii, oprite brusc de mirarea ochilor ei de o intensitate neobişnuită, albastră.

Cu Mircea Diaconu

Tania Filip a rămas pentru totdeauna în memoria mea pentru graţie, naturaleţe, gingăşie, blândeţe dublată de forţa sensibilităţii. Superficialitatea nu-i stă în caracter, neastâmpărul, da. La Tania Filip totul vibrează. Am vorbit de câteva ori la telefon, dar personal ne-am cunoscut abia la Sighişoara Film Festival, în 2011.

Născută de Rusalii, una dintre cele mai iubite sărbători ale românilor, o zi cu totul specială,Tania Filip are un destin aparte, al omului care îşi cunoaşte misiunea de a face bine celor din jur. Profesor universitar doctor la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică şi Director al Departamentului Masterat, a fost numită şi funcţia de prorector pentru Cercetare. Nimic nu o bucură mai tare precum migala şlefuirii diamantelor numite studenţi, viitori actori, pe care-i îndrumă cu îndelungă răbdare spre lumea actoriei.

Cu Adrian TitieniCe poate fi mai dureros ca ruperea de tine şi devenirea pentru o vreme a altcuiva? Cam asta face un actor, dacă îşi cunoaşte cu adevărat profesia şi mai ales dacă o iubeşte. Tania Filip este o prezenţă rară aducând cu fiecare apariţie linişte, siguranţă, pace. Are acest har pe care-l dăruieşte tuturor. Avea doar 16 ani la întâlnirea cu filmul. O întâlnire pe care nu are cum să o uite. „Ca să-ţi poţi aprecia nereuşita trebuie măcar o dată să reuşeşti”, spune Tania Filip.

„În ceea ce mă priveşte eu am reuşit când nici nu mă gândeam. Au fost trei filme, deşi la început s-a vorbit de cinci. Până la urmă joaca aceasta s-a transformat într-o chestie care a trebuit interzisă. Pe vremea aceea, cenzura dorea oprirea influenţelor occidentale în cultura noastră, să nu mai fie împuşcături, să nu mai fie iubiri. Eu am picat în povestea cu «Profetul, aurul şi ardelenii» pur şi simplu. Eram elevă la liceul de muzică, aveam gânduri de Conservator şi de compoziţie, făceam parte din grupul Song, iar Mircea Diaconu, ştiind că se caută o actriţă blondă cu ochi albaştri şi pistrui pentru acest rol, m-a recomandat regizorului Dan Piţa.

tania-filip Aşa am ajuns să fac film înainte de a deveni actriţă cu titlu. Vorbeam engleza şi m-am descurcat în ceea ce aveam de făcut acolo. Sigur că m-am simţit cea mai apropiată de Mircea Diaconu, pentru că alături de el petreceam cel mai mult timp, lui m-am confesat că vreau să încerc să devin actriţă şi uite încercarea s-a transformat într-o carieră. Pentru mine, care aveam 16 ani şi abia puneam nasul în lumea cinematografiei, totul era fascinant”, îşi aminteşte actriţa.

Nici un actor nu uită când a debutat. Tania Filip se consideră privilegiată pentru că a jucat alături de unul dintre marii noştri actori, Constantin Rauţchi, pe scena teatrului Naţional din Capitală. „Aveam 19 ani şi jucam în «Hagi Tudose» la Teatrul Naţional din Bucureşti, în regia lui Ion Cojar. Eram Leana şi jucam alături de marele actor care a fost Constantin Rauţchi.

Aveam emoţii, însă la mine emoţiile sunt constructive, eram atât de sigură pe ceea ce fac, pentru că aveam mare încredere în regizor, în domnul Cojar, care era şi profesorul meu. În film, am avut un rol care m-a solicitat, Luminiţa din «Întunecare», după Cezar Petrescu. Era un film realizat de regretatul Alexandru Tatos. Mi-este dor de film, nu de apariţii în filme, filmuleţe, telenovele, adică nu-mi e dor de camera de filmat, ci de film”, spune Tania Filip.

Profetul_aurul_si_Ardelenii, cu Olga Tudorache

A jucat pe scena Naţionalului, a Teatrului Nottara şi Act, dar şi în străinătate, la invitaţia Institutului Cultural Român. În filmul „Calculatorul mărturiseşte”, Tania Filip interpreta rolul unei fete care preda limba engleză, pe care o stăpânea şi în viaţa reală la perfecţie. Poate nu a fost deloc întâmplător că actriţa avea să primească o bursa Fulbright în 1993 plecând în America pentru o vreme.

„Atunci cariera mea a luat un alt sens. Am păşit pe acest drum al pedagogiei artei actorului, nu am căutat povestea asta, nu mi-am dorit-o, dar odată descoperită am fost foarte fericită. Astăzi, după atât timp ca profesor, sunt foarte fericită pentru că în toată nebunia asta generală şi în tot cenuşiul acesta care ne înconjoară, cu toate acuzele acestea care se aduc actualei generaţii, eu am privilegiul de a trăi printre tineri frumoşi. Sunt minunaţi, cred în ceea ce fac, au vocaţie, este un lucru extraordinar. Îi admir din toată inima, pentru că deşi ştiu ce-i aşteaptă, ei aleg totuşi actoria ca viaţă a lor.

UNATC

Ei vor să fie actori pentru că ei cred în acest lucru. Mi se pare un lucru extraordinar. Sunt alergaţi, sunt hăituiţi, fără bani, posturi blocate, dar cu toate astea merg înainte şi fac totul cu credinţă, generozitate, talent şi dăruire. Îi admir. Marea frumuseţe a îndrumătorului în arta actorului este că lucrează cu materia vie a personalităţii artistice a fiecăruia dintre studenţi. O materie pe care trebuie s-o lase liberă, să caute, să greşească, să simtă pe propria piele.

E complex şi solicitant”, afirmă Tania Filip, şi se cuvine să amintesc de faptul că, în ciuda tinereţii, a fost socotită o speranţă din momentul apariţiei ei pe marele ecran, poate de aceea profesoara de astăzi ştie să aprecieze eforturile tinerilor săi studenţi dornici să-şi construiască o carieră.

Studenti

Discuţia noastră ajunge pe un tărâm aparte, destul de controversat astăzi, prietenia. „Am o prietenă bună la Cluj care-mi spune: «Voi pe aici prin partea asta de ţară», referindu-se la Regat, cum spun ei, «aveţi foarte mulţi prieteni. Noi acolo avem unul sau doi», cum spune ea «Doi, mă!» cu accentul acela. «No, păi dacă sunt tri atunci este excepţional». Da, sunt înconjurată de prieteni, de amici, de lume, ne acordăm respectul cuvenit şi cred că este şi o chestiune de generozitate.

Pruncul_petrolul_si_Ardeleni

Prietenia sigur că trebuie să fie din nişte lucruri pe care trebuie să le ai în comun, să vibrezi, să existe acea chimie, nu neapărat cea a îndrăgostiţilor, dar există şi în prietenie nişte unde pe care trebuie să le simţi. Mă bucur de prieteni, am prieteni la care ţin, am prieteni care au dispărut din păcate, dar pe care-i port în continuare cu mine întotdeauna, întotdeauna, întotdeauna. Am prieteni cu care chiar dacă nu mai sunt în viaţă, am aşa o undă de comunicare.

Intalnire-cu-Onedin1

Prietenia este şi vocaţie, şi educaţie… Trebuie să ai o justă apreciere de valori şi o generozitate pe care trebuie să o acorzi unei legături fundamentele dacă o pot caracteriza astfel. Am o viaţă împlinită categoric, pentru că ştiu că am făcut bine în viaţa mea şi cu rezultate şi lucrul acesta mă face fericită. În ceea ce mă priveşte, nu cred că am avut parte de momente atât de dificile încât să le pot numi de cădere.

M-a ferit Dumnezeu de momente când să spun că am căzut. Cred că atunci trebuie să accepţi ceea ce ţi se întâmplă şi să poţi să treci mai departe cu perspectiva puterii zilei de mâine, să găseşti motivaţii în tot ceea ce faci, să vezi ce poţi face bine în jurul tău”, crede Tania Filip.

alaturi_de_ilarion_ciobanu

Credinţa pentru Tania Filip înseamnă un sens în viaţă, să crezi în tot ceea ce faci. „Chiar dacă lucrurile ies, chiar dacă nu ies până la capăt, nu totul poate fi împlinire. Mai ai şi decepţii, mai ai şi deziluzii, dar important este să crezi în ceea ce vrei să faci. În ceea ce porneşti să faci. M-aţi întrebat ce înseamnă pământul românesc puţin mai devreme şi răspund acum.

Pământul românesc înseamnă eu, aici, de unde sunt, cu toate vibraţiile mele, cu tot ceea ce iubesc, tot ceea ce înseamnă pentru mine casă, familie, prieteni. Pământul românesc este locul meu sub soare. Nu am un altul.

In tinerete

Mă bucur când sunt în vizită şi în America, şi la Londra, la Paris, sunt oraşe de suflet. Îmi place mult să călătoresc la destinaţiile pe care le aleg eu. Acasă este acasă cu tot ce înseamnă această corolă frumoasă de eu, aici, acasă la mine. Mă străduiesc să fac numai lucruri bune.

În ordinea priorităţilor, sunt alături de Alexandra, fetiţa mea, care a terminat clasa a VI-a şi a devenit o domnişoară în toată regula. Deja alegem haine împreună, mai mult ea pentru mine. Este pasionată de călărie, îi plac caii, vrea să se facă medic veterinar şi drept urmare sunt alături de ea, ea este prioritatea mea zero.

pruncul-petrolul-si-ardelenii

Alexandra este un copil în deciziile căruia greu poţi să intervii. De cele mai multe ori, fac o paralelă între persuasiunea mea vizavi de studenţi şi încerc s-o transfer. Este vorba de aceeaşi formare de personalitate, de acelaşi discernământ al alegerilor… Asta-i frumuseţea! Prioritatea 1 este facultatea, UNATC, unde am o funcţie de răspundere, sunt prorector pentru cercetare. Faţă de responsabilităţile pe care le aveam înainte, sigur că s-a mai adăugat o dimensiune. Lucrăm în echipă şi îmi place să cred că suntem una care realizează lucruri bune.

Cu studentii sai

Despre lucrul cu studenţii, pot spune că am avut o promoţie foarte reuşită la Master la Actorie anul acesta. Actori excepţionali mulţi dintre ei şi am avut mari satisfacţii. Am avut o stagiune foarte bună cu musicalul «Chicago», «Livada de vişini» a lui Cehov, «Commedia dell’arte» şi un Shakespeare, patru spectacole importante, la am muncit mult.

Tania, in tinerete

Talentul? Nici acum nu pot da o definiţie complet artistică, Am sentimentul că m-am lăsat cucerită de pragmatismul rezultat din muncă, dăruire, respect, dorinţa de a trăi frumos. Am încercat să mă împart între viaţa profesională şi viaţa de familie, repet, cu Alexandra în centrul familiei noastre. L-am avut şi pe căţelul Charles de lângă noi, un scottish terrier foarte drăguţ şi haios. Cam acesta ar fi tabloul vieţii mele până în această clipă”, a încheiat Tania Filip.

pruncul-petrolul-si-ardelenii-

 

Baner asculta RJS

LĂSAȚI UN MESAJ