Tânăra care a demonstrat că se poate şi aşa: şi cu copil acasă, şi şefă de promoţie la şcoală

0
144

anca-coposAnca Copos a absolvit anul acesta Liceul cu Program Sportiv „Avram Iancu“ din Zalău ca şefă de promoţie. Ce o face specială pe Anca este faptul că ea a reuşit asta având acasă un băieţel de doi ani.
Anca Copos provine dintr-o familie cu posibilităţi materiale reduse, însă natura a înzestrat-o cu o minte sclipitoare şi cu un corp capabil de performanţe sportive. O întâmplare petrecută în urmă cu aproape trei ani  i-a frânt însă drumul către vârful carierei sportive şi ameninţa să o lase şi cu studiile neterminate: a rămas însărcinată şi a născut un băieţel. Ambiţia a determinat-o însă să nu renunţe la toate visurile ei şi a ajutat-o să termine anul acesta liceul. Şi nu oricum, ci ca şefă de promoţie.
Avea doar 16 ani când a aflat că este însărcinată. Era atunci în clasa a X-a la Liceul cu Program Sportiv „Avram Iancu“ din Zalău şi avea deja o relaţie de doi ani cu un băiat din satul ei, Husia. Anca mărturiseşte că, din punctul ei de vedere, sarcina a fost o întâmplare, însă spune că iubitul ei, Cătălin, îşi dorea un copil cu ea. Speriată de ceea ce i se întâmplă, Anca a ascuns sarcina de toată lumea, inclusiv de părinţi. Aşa că, tot aşteptând să îşi facă puţin curaj pentru a spune cuiva prin ce trece, timpul s-a scurs, iar în momentul în care s-a decis să facă o întrerupere de sarcină era deja prea târziu.
Neavând de ales, Anca a păstrat sarcina, înfruntând mai întâi reproşurile părinţilor, privirile piezişe ale colegelor şi atitudinea acuzatoare a profesorilor, care văzuseră în ea un copil cu mare potenţial. A continuat totuşi să meargă la şcoală şi să îşi vadă, cu seriozitate, de învăţat.
Andrei a venit pe lume în iulie 2011. Anca tocmai intrase în vacanţa dintre clasa a X-a şi a XI-a. Împlinise între timp 17 ani, dar era, în continuare, un copil.
Tânăra recunoaşte că i-a fost extrem de greu să treacă atât de repede de la copilărie la maternitate, de la plimbările cu prietenii la plimbatul căruciorului şi de la mersul în club la alăptat şi schimbat scutece. Cu atât mai mult cu cât trebuia să se obişnuiască rapid cu noul statut, întrucât peste numai câteva luni începea clasa a XI-a, iar perspectiva de a renunţa la studii nu intra în calcul.
Dacă aş avea o fetiţă, aş încerca să fiu cea mai bună prietenă a ei, ca să poată să-mi spună absolut totul, fără să-i fie teamă că aş putea să o cert”
Pentru a-i fi mai uşor să se ocupe şi de şcoală, şi de copil, Anca a decis să se transfere de la Liceul cu Program Sportiv din Zalău la un liceu din Jibou, oraş situat la numai câţiva kilometri de satul Husia în care locuia. „Copilul rămânea acasă, cu soacra mea, care m-a ajutat încă de la început să-l cresc. Când mă întorceam, mă ocupam eu de el, iar când adormea, învăţam“, povesteşte Anca.
Din clasa a XII-a, Anca a revenit la Zalău, la Liceul cu Program Sportiv „Avram Iancu“. Pentru a putea să fie cât mai mult cu copilul şi să vină şi la cursuri, Anca a ales să facă naveta, zi de zi. „Mergeam în fiecare dimineaţă la gară la Jibou cu bicicleta, iar de acolo luam trenul până în Zalău“, povesteşte tânăra. În ciuda timpului lung pierdut cu naveta şi a faptului că, odată ajunsă acasă după-amiaza, trebuia să se ocupe şi de copil, tânăra a reuşit să fie cea mai bună dintre absolvenţii liceului din Zalău, terminând, în urmă cu câteva zile, cei patru ani de liceu ca şefă de promoţie, cu media generală 9,61.
„Am avut momente în care mi-a fost foarte greu cu Andrei – să am grijă de el atunci când era bolnav, să înţeleg ce-l doare, de ce are nevoie, să stau cu el atunci când poate aş fi avut altceva de făcut. Dar cu şcoala nu am simţit niciodată că mi-e greu. Poate am beneficiat şi de simpatia profesorilor, care ştiau că am un copil acasă, dar am şi muncit foarte mult. Atât cât mi-a permis timpul“, spune Anca Copos.
Deşi este încă foarte tânără, Anca este conştientă de responsabilităţile dobândite atunci când a dat naştere băieţelului ei. „Viaţa mea personală s-a încheiat. Cel puţin asta simt eu acum. Poate peste câţiva ani voi simţi altceva. Nu pot să spun că îmi pare rău, pentru că îmi iubesc foarte mult băieţelul, dar, dacă aş putea da timpul înapoi, nu aş face din nou aceeaşi greşeală“, mărturiseşte ea.
Anca pune „greşeala“ în primul rând pe seama faptului că nu a fost apropiată de familia ei. „Părinţii mei sunt foarte… speciali. Eu nu am putut să le spun nimic. Dacă aş avea o fetiţă, aş încerca să fiu cea mai bună prietenă a ei, ca să poată să-mi spună absolut totul, fără să-i fie teamă că aş putea să o cert sau să o pedepsesc“, spune ea.
Totuşi, tânăra se mândreşte cu băieţelul ei, care împlineşte în luna iulie 2 ani. Fotografia ei de profil de pe Facebook îl are pe cel mic în prim-plan, iar albumele ei sunt pline cu ipostaze din viaţa de mămică.
De altfel, anul trecut, Anca a acceptat să îşi facă publică povestea pe un post naţional de televiziune, la emisiunea „Mamă din întâmplare“, care prezintă dramele unor adolescente care devin mult prea devreme mame, dar şi încercările prin care trec familiile acestora.
Anca a intrat acum în focurile examenului de Bacalaureat. Pentru ea, provocările însă nu iau sfârşit. Aşa că a obţinut acordul soţului şi al familiei acestuia pentru a merge la facultate.
„Mi-am dorit să devin profesoară de sport. Între timp, mi-am schimbat decizia, aşa că voi merge la Facultatea de Filologie“, spune tânăra. Anca se gândeşte chiar să urmeze facultatea la zi, la Cluj. „Sper să intru la buget. Soţul meu va veni şi va sta cu mine, iar de Andrei vor avea grijă socrii mei“, încheie tânăra mămică.
Anca a renunţat la cariera ei sportivă, mai ales că tatăl copilului, care înainte cu o lună de a se naşte cel mic i-a devenit soţ, nu o susţine deloc în această privinţă şi nu i-a încurajat niciodată pasiunea pentru atletism. „Eu cred că am intrat într-un declin chiar înainte de a rămâne însărcinată, în clasa a IX-a. De vină este faptul că n-am putut nicicum să îmbin relaţia pe care o aveam cu         Cătălin, actualul meu soţ, cu viaţa de sportiv. Sunt colege care au reuşit asta, eu însă nu“, spune ea.
Anca recunoaşte că ar fi putut ajunge sus în atletism dacă o iubire adolescentină, iar apoi sarcina nu s-ar fi interpus între ea şi pasiunea pentru sport: „Dacă nu rămâneam însărcinată, clar că făceam sport şi clar că făceam performanţă. Am fost o atletă care promitea“.

  Sursa  Sălăjeanul