Taina sfintei educaţii – Predica întâi la Intrarea în biserică a Preasfintei Fecioare Maria (1964)

0
80

entrance-of-the-theotokos2Iată sfântul şi marele praznic al Intrării în biserică a Maicii Domnului. Atunci când a împlinit trei ani, părinţii, după făgăduinţa dată, au condus-o în sfântul templu din Ierusalim. Au călătorit de la Nazaret împreună cu rudele şi în mod solemn au intrat în biserica lui Dumnezeu ca să-şi împlinească făgăduinţa. Şi Sfântul Arhiereu Zaharia, tatăl Sfântului Ioan înaintemergătorul, a primit-o şi a condus-o în sfântul templu pe Preasfânta Fecioară, a condus-o în partea cea mai sfântă a templului, în Sfânta Sfintelor, iar în acea parte nimeni nu putea să intre în afară de arhiereu, şi acesta numai o dată pe an (Evrei 9, 3,7). Aşa era în Vechiul Legământ. Dar Sfântul Zaharia, fiind plin de Duh Sfânt, şi prin rânduială dumnezeiască, a condus-o pe Sfânta Fecioară în partea cea mai sfântă a templului, în Sfânta Sfintelor. Şi Sfânta Fecioară a petrecut şi a trăit nouă ani în templul din Ierusalim.

De ce prăznuim astăzi acest praznic? De ce să nu rămână Sfânta Fecioară acasă la ea, în loc sa 0 conducă părinţii şi să o predea la templu ca să crease acolo, ca să trăiască acolo? Ce înseamnă aceasta, frate. Aceasta este pentru noi toţi o mare taină, taina sfintei educaţii. Toată taina aceasta ne înfăţişează pentru este creat omul şi ce trebuie să facă din sine, cxe nasc copii în această lume, cum trebuie să-i educăm.

Iată, Sfânta Fecioară Măria a fost educată nouă ani în templu, şi însoţită în templu, aşa cum se spune în cărţile bisericeşti, ca să se educe într-un mod sfânt, ca să dobândească educaţie sfântă. Şi ce înseamnă aceasta? Ca să-şi sfinţească sufletul, ca să-şi sfinţească mintea, ca să-şi sfinţească voia, ca să-şi sfinţească întreaga fiinţă. Căci omul de aceea este creat, ca să fie sfânt, căci voia lui Dumnezeu, spune Sfântul Apostol Pavel, este sfinţirea noastră. Aceasta vrea Dumnezeu de la noi: ca să ne sfinţim, să devenim Sfinţi, ca viaţa noastră să fie sfântă.

Aceasta este ceea ce Domnul vrea să facă cu întreg neamul omenesc, şi mai întâi a făcut cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu: a mântuit-o de păcat, a curăţit-o cu totul de păcat, de moarte şi de orice demon, şi a arătat cum trebuie să fie fiinţa omenească care poate să existe în această lume. De aceea este Preasfânta Născătoare de Dumnezeu mai presus de toţi Heruvimii şi Serafimii după curăţie, după fiinţa sa fără de păcat, după sfinţenia sa. Iată ce este sfinţenia: ea a transformat-o pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu în Templul lui Dumnezeu, ln Templul Viu al lui Dumnezeu. Ea s-a dedicat cu totul slujirii lui Dumnezeu, cu întreaga sa fiinţă Şi sufletul său şi trupul său neîncetat aduceau rugăciuni lui Dumnezeu, şi ea a slujit neîncetat lui Dumnezeu.  Astfel, viaţa sa a fost, de fapt, o slujire dată spre Dumnezeu. O astfel de educaţie i-a fost dată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, fraţilor, în lume există o mare confuzie a ceea ce este educaţia şi care este scopul ei.

S-au chinuit minţile europene, aşa-numiţii oameni de ştiinţă, profesori, învăţători, educatori, toţi s-au îndepărtat tot mai mult de binecuvântatul scop al educaţiei şi ne-au propus omul ca urmaş al maimuţei; omul a provenit din animal!… S-au îndepărtat de sfânta educaţie. Priviţi cum s-au sălbăticit oamenii astăzi! Priviţi ce rău fac, ce crime, ce păcate, şi au sufletele liniştite, conştiinţele împăcate. Se fură, se pradă, dar nu se neliniştesc. Dacă suntem animale, de ce să nu trăim animalic? Cine ne poate interzice aceasta? Dacă nu avem conştiinţă, dacă Dumnezeu nu este mai presus de noi…

Pentru ce există omul, care este scopul educaţiei? Domnul Hristos a spus-o, a spus-o Făcătorul omului, Cel Care l-a creat pe om, Domnul Dumnezeu, El a spus care este scopul educaţiei. Care este scopul educaţiei, fraţilor? Dumnezeu 1-a creat pe om cu chipul Său în suflet, cu chipul lui Dumnezeu în suflet, cu chipul viu. De ce? Ca omul să se desăvârşească şi să se umple de Dumnezeu, ca să devină chipul lui Dumnezeu, să devină asemenea lui Dumnezeu. Iată, acesta este scopul educaţiei. Acesta este scopul educaţiei pe care Dumnezeu a rânduit-o omului, pe care a rânduit-o Bisericii lui Hristos însuşi Domnu Hristos, Dumnezeul cel Viu şi Adevărat, Care a veni în această lume. El ne-a făcut cunoscut şi ne-a porun^, nouă tuturor: Fiţi desăvârşiţi precum Tatăl vostru Ceresc desăvârşit este (Matei 5, 48), aşa cum Dumneze este desăvârşit. Acesta este scopul educaţiei.

Domnul ne-a spus pentru ce a întemeiat biserica Sa: ca în Biserică să ne dea toate mijloacele cu ajutorul cărora, să înfăptuim acest scop al educaţiei noastre, mijloacele care ne vor face asemenea lui Dumnezeu, care ne vor face ai lui Hristos, ca să fim asemănători Domnului Hristos, să devenim ca El (1 Ioan 3, 2). Aceasta este porunca, astfel se porunceşte în Sfânta Evanghelie: să umblăm aşa cum El a umblat (Efeseni 5,2; Ioan 2, 6) atâta timp cât a fost pe pământ, El, Domnul Hristos. Iată scopul educaţiei! Şi când se înfăptuieşte acest scop al educaţiei, ce se întâmplă cu omul? Omul se sfinţeşte!

De aceea a venit Domnul Hristos în această lume ca să ne arate ce este omul desăvârşit, ca să ne dea mijloacele să atingem şi noi înşine şi să ajungem om desăvârşit la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos (Efeseni 4,13). De aceea a şi dat Sfintei Biserici Sfintele Taine, iar în ele puterile şi forţele dumnezeieşti cu ajutorul cărora omul să se sfinţească şi să devină Sfânt. De aceea praznicul de astăzi, care ne spune care este cea mai importantă datorie a noastră, este mare, totdeauna fiind proslăvit în Biserică, din vechime. Şi noi astăzi dobândim o concepţie corectă şi o cunoaştere corectă despre aceasta: ce este educaţia, cine este educat în această lume şi cine nu este.

Cine este adevăratul profesor, învăţătorul acestei lumi? Domnul Hristos este singurul Educator al acestei lumi şi după El şi alături de El, Preasfânta Maică a  Domnului.

Ea este educatoarea cea de căpătâi a neamului omenesc. De aceea ea este Profesoara noastră, învăţătoarea noastră şi Educatoarea noastră de căpătâi şi veşnică spre a ne conduce pe căile Domnului; pentru a ne conduce pe căile împlinirii poruncilor lui Hristos; pentru a ne conduce din virtute în virtute, dintr-o sfântă virtute evanghelică într-altă sfântă virtute evanghelică, din credinţă în dragoste, din dragoste în nădejde, din nădejde în rugăciune, din rugăciune în post, din post în milostenie, în milostivire şi în toate celelalte sfinte virtuţi evanghelice. Ea este acea Educatoare, iar după ea, asemenea sunt şi toţi Sfinţii lui Dumnezeu. Aceştia sunt educatorii de căpetenie ai neamului omenesc, Sfinţii lui Dumnezeu.

Iată că atâta timp cât Sfântul Sava a fost Educatorul de căpătâi al neamului sârb, sârbii au fost un popor sfânt, poporul lui Dumnezeu. Cine este educatorul nostru, cine ne conduce şi ne călăuzeşte? Nu ştii, sârbule nefericit, să-ţi faci semnul sfintei cruci când treci pe lângă biserică. Ce fel de iad îţi pregăteşti, ce fel de chinuri?

Ce v-a dat Biserica, sârbilor nefericiţi, ce? Toţi Sfinţii, Drepţii, Mucenicii care au pierit pentru Sfânta Cruce şi pentru Libertatea de aur. Iar voi! Voi aruncaţi hule asupra lor, voi îi batjocoriţi… Vai, vai de voi! Vai de voi, ce vă aşteaptă! Sârbilor, amintiti-vă că există în această lume împăratul, Domnitorul şi Stăpânul Dumnezeu, iar omul atunci este puternic, can slujeşte lui Dumnezeu. Aşa a fost Sfântul Sava, aşa aU fost Sfinţii sârbi, toţi Drepţii sârbi. Iar tu te îndepărtezi de Dumnezeu – ce aştepţi, ce aştepţi de la aer, ce  aştepţi de la soare? într-o zi te poate pârjoli acest soare, într-o zi te poate îngheţa acest ger cu ştiinţa omenească. O, necaz, o, nefericire, o, nenorocire! O, nenorocire care aleargă după neamul sârb, iar sârbii nu se apară nici cu rugăciunea, nici cu postul, nici cu Evanghelia lui Hristos.

O, Doamne, o, Preasfântă Maică a Domnului, grăbeşte-te către sârbi şi ne trezeşte, căci am adormit în păcate, am adormit în necredinţă, într-o credinţă mică, în necredinţă. Atacaţi-ne cu minunile, atacaţi-ne cu grozăviile, atacaţi-ne cu ororile, ca să ne trezim să credem în Domnul. Ca să ne trezim la întâiul scop al vieţii acesteia, ca să aflăm, ca să ştim că suntem făcuţi să dobândim puteri dumnezeieşti, să trăim după legile lui Dumnezeu, ca din noi să alcătuim făpturi asemenea lui Dumnezeu. O, Preasfântă Maică a Domnului! Tu ne conduci şi ne călăuzeşti, tu să ne fii Educatoarea de căpătâi împreună cu toţi Sfinţii, cu Sfântul Sava şi cu ceilalţi Sfinţi bineplăcuţi lui Dumnezeu. Tu ne conduci şi ne călăuzeşti pentru ca să nu cădem pradă morţii, ca măcelul sufletelor sârbilor să înceteze, ca odată să învieze şi sârbii din orice moarte şi să slujească Unicului Dumnezeului Celui Adevărat în toate veacurile, Domnului Iisus Hristos, la Care ne conduci doar tu, Maica Domnului, împreună cu toti Sfinţii. Amin.

Cuvinte despre veşnicie, predici alese, Cuviosul Iustin de la Celie

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Banner 2 la suta

LĂSAȚI UN MESAJ