„Taina iubirii este mai mare decât taina morţii”

0
41

„Taina iubirii este mai mare decât taina morţii”, este convins poetul rus Konstantin Balmont, deoarece inima doreşte să trăiască şi să moară de dragul Iubirii, dar nu doreşte să trăiască fără Iubire…

Iubirea ne face să fim în iad sau în Rai, dar niciodată nu se opreşte în împărăţia de mijloc, care se află între aceşti doi poli…

Iubirea nu are faţă umană. Ea are doar chipul lui Dumnezeu sau chipul diavolului.”

Un mare filosof rus, Vladimir Soloviov, deosebeşte cinci căi ale iubirii. Prima este numită „adâncurile satanice” şi o trece sub tăcere. De fapt, în unul din articolele sale, Soloviov atinge această „cale a iadului”, amintind despre depravări şi „desfrânarea naturală”. Vânzarea trupului este echivalată de scriitor cu necrofilia.

Cea de-a doua cale este „mai puţin groaznică”, deşi nedemnă de om. Aceasta este calea obişnuită a animalelor: ascultarea de instinct, de atracţia trupească.

A treia cale este „calea cea bună a omului”, respectiv căsătoria.

Însă oamenii de aceea se şi deosebesc de animale, fiindcă tind să fie mai mult decât sunt într-un moment anume, să meargă tot mai sus.

Tocmai de aceea cea de-a patra cale este tendinţa de a înlocui căsătoria cu „iubirea platonică”, spirituală.

Dezicerea totală de eros, în conformitate cu Soloviov, este reprezentată de calea monahismului. Ascetismul te ajută să atingi desăvârşirea supraumană, adică iubirea şi sfinţenia egală cu cea a îngerilor.

“Păcatele tinereţii şi sănătatea familiei”, K. V. Zorin. Traducere din limba rusă de Eugeniu Rogori. Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2010